Se aud paşi … din ce în ce mai aproape; ţi se pare că lumea ţi se îngustează; pereţii se apropie unul de celălalt, reducând din spaţiul tău.

Ai în faţă un coridor lung, iar în dreapta o uşă. Ce să faci ? Încotro să o iei ? Alegi varianta mai uşoară. Coridorul. Lung şi cu pereţii scorojiţi de „vreme” şi de gloanţe, îţi dă fiori. După câteva momente, în spatele tău se aude uşa cu scârţâitul bine cunoscut. Inima îţi e cât un purice. Nici nu apuci să te întorci că rafalele de mitralieră te pun la pământ.

Instantaneu, vezi statisticile. Eşti pe locul 2. Lângă tine, adversarul se bucură, iar toată lumea e fericită. Aparent, căci toţi îşi puseseră speranţa în tine. Toţi se aşteptau ca tu, noul venit în club, să îl învingi pe Maestru. Dar nu a fost aşa.

În scurt timp echipele se reorganizează, iar în sală se aud tastările rapide. „Soldaţii” îşi iau armele. Pe buzele fiecărui combatant se pot citi comenzi uzuale : B-4-2 , B-5-1. Se aşterne liniştea. 5-4-3-2-1 – Go, go go! Şi ploaia de gloanţe începe din nou. Click-urile frenetice au un ritm hipnotizant, ajung să îţi ia minţile. Toate ţin isonul „gloanţelor care zboară în stânga şi în dreapta ta.

O privire fugitivă la ceas te face să te îngrozeşti : şi 25 … ai 5 minute să ajungi la ore, afară plouă, iar tema nu e gata.

Clipa de neatenţie te-a costat încă o viaţă. Dar trebuie să spui stop. Deja e foarte târziu. Nu ştii nici la ora viitoare dacă ajungi. Te ridici, plăteşti consumaţia, îţi iei povara în spate şi pleci spre şcoală.

Pe drum un „întârziat” ca şii tine, coleg de clasă, te întreabă, în speranţa că îi vei da un răspuns favorabil : „Ai făcut tema?” , iar tu răspunzi de parcă ţi-ar fi dat o palmă : „ Eşti nebun? Când?” E clar că la ora ce a trecut, nu prea au fost aşa mulţi prezenţi. Amuzant, într-un fel… dar totuşi, îţi dă de gândit.

Din vorbă în vorbă, cu paşi repezi printre stropii reci de ploaie îţi croieşti drum printre pietonii grăbiţi la rândul lor. Te uiţi din nou la ceas şi îţi dai seama că nu are rost să te mai grăbeşti. Ora a început deja. Încă o absenţă, încă o zi pierdută prin internet café-uri, încă o ceartă cu doamna dirigintă, din nou aceeaşi morală. O rutină cum ar spune alţii.

Şi totul de la o joacă. Una continuă, care zi de zi îţi ocupă mai mult timp şi mai mult timp. Dacă la început, după 30 de minute te plictiseai, acum cele 24 de ore chiar nu îţi mai ajung. Şi astfel noaptea devine zi, iar ziua devine noapte şi tot aşa.

Joaca de-a războiul în zilele noastre s-a mutat de pe străzi şi de la locurile de joacă în săli pline de fum sau în camere întunecoase unde lumina monitorului este singura care îţi mai evidenţiază faţa şi aşa încruntată de „problemele” care se ivesc la fiecare secundă.

Erau vremuri în care războaiele oamenilor mari erau un model. Un model în desfăşurarea de forţe, de onoare, de ordine. Războiul în tranşee s-a transformat în lupta de gherilă, luptele corp la corp au devenit lupte de la distanţă, iar armata propriu-zisă nu mai este alcătuită din soldaţi. Războiul real, al oamenilor mari, este unul mişel, care nu mai ţine cont de nimic. Bombe, kamikaze, maşini capcană, arme biologice sunt ceva la ordinea zilei. Dar să revenim la jocul de-a războiul. Mai bine unul virtual, decât unul care să îl imite pe cel actual.

Din păcate asta e realitatea zilelor noastre … lumea virtuală o înlocuieşte încet, dar sigur pe cea reală.

Jocul cu praştia, de-a v-aţi ascunselea sau şotron au fost rapid înlocuite de Counter Strike, Heroes, DOTAA sau MuOnline.

Realitatea e crudă, dar trebuie luată ca atare, acceptată şi reparată. Mulţi dau definiţii, îşi spun părerea, dar când vine vremea să propună o rezolvare reală, fac pasul înapoi.

Dacă eu am mai exersat unele jocuri autentice ale copilăriei, nu ştiu ce să zic despre generaţiile următoare. Fapt ce mă îngrijorează. Oare ei nu vor mai simţi acea emoţie de a-ţi fi descoperită ascunzătoare? Oare nu vor şti ce înseamnă acel sentiment care te încearcă de fiecare dată când eşti declarat cel mai bun la un anume sport?

Până şi zâmbetul a fost înlocuit de expresii folosite în lumea virtuală.

Semnalul de alarmă a fost tras, urmează oare rezolvarea?

One Response to “Războiul de azi”

1. leo says:

   18 - November - 2007 at 14:51

   ai dreptate in multe parti ….mai greu cu rezolvarea.poate va veni si ea

   Reply