Ca orice basm, începe cu “a fost o dată”. A fost o dată un vers, o clipă fericită, un vis. Şi toate au coexistat până ce visul a murit. Fara un ideal, ceva la care să te gândeşti şi la care să aspiri, dorinţa dispare, pentru că atunci când urmăreşti cu înverşunare o nălucă, trezirea la realitate e mai brutală ca oricând. E un fel de “şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea-şa” însă însoţit de tristeţe. Tristeţe ca atunci când afli că plouă deşi se anunţă soare.
Am realizat (mai devreme sau mai târziu) că atunci când îţi faci o părere despre cineva, trebuie să iei totuşi în considerare şi sfatul altora, deoarece propriile tale simţuri şi raţiunea îţi pot fi înşelate de anumite aspecte (modul în care arată persoana pe care o întâlneşti, modul în care vorbeşte, concepţia despre viaţă, idealuri,etc). Deoarece atunci când vine vorba de sfaturi, toţi suntem buni, însă facem pasul înapoi când vine vorba de noi, recunosc şi eu că mă încadrez în această categorie. Mereu îi sfătuiam pe alţii să fie mai pasivi, să nu creadă că orice zboară se mănâncă şi mai ales să nu uite că avem decât o viaţă de trăit şi nu trebuie să fim trişti nici măcar o clipă, însă acum când vine vorba de mine, să fac şi eu aceleaşi lucruri, îmi e greu. De ce ? Poate pentru că n-am tăria de caracter necesară sau sângele suficient de rece. Poate că fac şi eu ca marii chirurgi, care nu-şi operează niciodată rudele.
O să fac şi eu ca Mircea Badea şi-o să încerc să spun “o poveste de pe Marte”. În povestea asta de pe Marte, e vorba de un tip, care îşi pune speranţa într-o persoană că este diferită de toate celălalte persoane pe care el le cunoaşte, dar care însă după ceva vreme îi demonstrează de fapt, că era vorba doar de-o faţadă pe care o afişa pentru a face impresie bună. Şi ce putea fi mai neplăcut pentru acest tip de pe Marte, ca după o perioadă de timp în care îşi făcuse vise şi speranţe că totul va fi diferit şi că cerul va fi senin şi soarele va răsări şi pe strada lui, să se trezească alături de cineva pe care pur şi simplu nu-l mai recunoaşte, alături de cineva exact ca toate celălalte persoane.
La ce duc toate aceste întâmplări de pe Marte ? Păi în primul rând, omoară un vis, care ţi-a fost călăuză printr-o lume intoxicată de stiluri, atitudini şi mentalităţi ce pot face uşor subiectul unui tratat de psihiatrie (vezi Anti-Strutz movie). Apoi, fără un ideal, dorinţa de a face ceva bun dispare, iar năluca pe care o consideri insula ta de fericire într-o mare agitată de întâmplările de zi cu zi, se dovedeşte a fi o fantasmă ce-ţi înşeală simţurile şi te poartă mereu cu vorba lăsându-te să-ţi faci iluzii deşarte. Iar ca totul să se închidă într-un cerc (pentru cei care au nevoie de note ajutătoare, le amintesc faptul că cercul simbolizează infinitul) e frumos ca după atâtea dezamăgiri să-ţi aduci aminte de un pariu câştigat, dar niciodată onorat.
Mulţumesc celor care şi-au pierdut câteva minute din timpul lor pentru a citi nişte rânduri scrise cu subînţeles şi adresate direct, menite să te facă să ai un moment în care să-ţi spui : hei, despre cine o fi vorba ? ; Sper că nu am dezamăgit cu acest prim subiect scris în limba mea maternă, mult îndrăgită şi mai ales pocită în toate felurile de numeroase persoane.
Ca temă de reflexie, las următoarele melodii, într-o ordine oarecare şi nu prea:
1. Veritasaga – Sa nu crezi
2. Ceilalţi – Se anunţă soare
3. CJ Stone – Storm
4. Eugen Iustin ft. Yawn – Visul tău (mersi Ruxi)
5. Veritasaga – Cer senin
6. Dj Tiesto ft Late Night Alumni – Empty streets
7. Damien Rice ft Lisa Hannigan – 9 Crimes
8. Criss Blaziny – Naufragiat în inima ta
9. Pasarea colibri – Scrisoare de ramas bun
10. Queen – Show must go on

Post Scriptum : pentru cei care consideră acest post ca fiind unul scris de un depresiv, ascultaţi piesa cu numărul 10. Părerea vi se va schimba.
Post post scriptum : dacă ai ajuns cu ascultatul la piesa numărul 10, îţi mai mulţumesc o dată pentru timpul acordat.

3 Responses to “Basm”

1. Anotimpul sperantei says:

   18 - November - 2007 at 12:36

   “e vorba de un tip, care îşi pune speranţa într-o persoană că este diferită de toate celălalte persoane pe care el le cunoaşte, dar care însă după ceva vreme îi demonstrează de fapt, că era vorba doar de-o faţadă pe care o afişa pentru a face impresie bună.”

   Din fericire nu este asa,nu a fost o fatada doar pentru a face o impresie buna, ci a fost PUR REALITATEA.
   Dar, din pacate nimic nu ramane vesnic neschimbat…

   Reply
2. tealish_angel says:

   18 - November - 2007 at 14:06

   Uneori dorinţele parşive sunt mascate de intenţii bune….Life sucks, shit happens!;)

   Reply
3. A.Faith says:

   18 - November - 2007 at 15:30

   “Drumul spre iad e pavat cu intenţii bune”
   dacă a fost sau nu realitatea, rămâne de văzut. Timpul le aranjează pe toate în ordinea corectă

   Reply