Dragostea omoară prietenia ?
De când m-am trezit astăzi, am avut întrebarea asta în minte. Noua mea muză m-a inspirat bine noaptea trecută, dându-mi de dimineaţă o dispoziţie bună.
Întrebarea pe care mi-am pus-o pe parcursul zilei de azi şi-a găsit în seara asta răspunsul într-o conversaţie telefonică în care mi s-a răspuns într-un mod indirect la întrebări ce mă frământau de ceva timp. Revenind la ideea principală, dragostea chiar omoară prietenia ? Păi după cum decurg treburile în marea majoritate a relaţiilor ce se termină/răcesc în timp, aş putea spune că da.
Vreau să dau exemplul unor cunoştiinţe, care după o perioadă x de timp în care au fost împreună (şi încă mai sunt) relaţia lor a luat o turnură mai ciudată. Mentalitatea “Fuck me, I’m famous” a făcut dintr-o componentă a acelui cuplu o persoană rece, distantă şi mai ales, diferită.
Dacă la început conversaţiile dintre cei doi durau ore întregi şi fiecare dintre ei era surprins de celălalt, acum 5 minute sunt deja prea mult, replicile fiind : bună, ce mai faci, bine, ok, salut, te pup, pa pa. Mă pune destul de mult pe gânduri treaba asta, deoarece eu credeam cândva în ideea că atunci când o relaţie se termină, trebuie să se termine cu acordul ambilor parteneri şi să rămână în primul rând respectul reciproc şi mai ales de sine (vezi situaţiile în care unul îşi găseşte pe altcineva doar ca să demonstreze celuilalt că poate) ; nu în ultimul rând prietenia, pentru că ea se consideră a fi temeiul unei iubiri/relaţii.
Voi ce spuneţi ? Ce ziceţi de cazul prezentat mai sus ? Cât despre muza mea, promit că o s-o prezint “publicului larg” în cel mai scurt timp în care voi reuşi să scot poza din telefon (probleme cu USB-urile bătrânului meu PC).
Discuţii, Parerea mea
| 
Discuţii, dragoste, gânduri, idei, iubire, mentalitati, orgolii, poveste, povesti, prostie, Y!m
Themocracy
Hai ca sunt si eu curioasa ce sau cine e muza ta noua
bine macar ca ti-ai gasit 
In general daca a existat o relatie serioasa si intr-un final cuplul se desparte, oricat ar zice ei sau ar vrea sa ramana foarte buni prieteni, din pacate nu se mai prea poate.Nu mai au puterea sa se poarte normal unul cu altul dupa tot ce a fost intre ei.Dar daca a existat o relatie mai libera sa zic asa, atunci probabil ca cei doi vor avea in continuare o relatie normala de prietenie.
Daca dragostea omoara prietenia?In cele mai multe cazuri da.Acum depinde de caracterul fiecaruia si de ceea ce vor in viitor.
Hmm interesant …
Pot să spun că ceva de genul asta aproape mi s-a intamplat si mie, adică aveam o relatie de prietenie cu o fata de ceva vreme, înainte sa stau cu ea. Când eram într-un momemnt în care aproape m-am despartit de persoana respectiva, simteam că nu mai pot vorbi cu ea normal; în fine am trecut peste chestia asta din fericire. În legatura cu întrebarea, eu zic : DA, dragostea omoara prietenia.
Să nu uit : În legatura cu cazul respectiv nu e neaparat adevarat, deoarece din ce spui tu, deja cei 2 nu prea mai au o relatie … Ce au ei acum e ceva in genul unei prietenii cu discutii destul de reci, zic eu pt un cuplu, asa că poate le este indiferent dacă sunt impreuna sau nu! parerea mea
@ Laura –> În opinia mea, lucrurile stau simplu. Totul se bazează pe o prietenie, deci conform principiilor logice, prietenia stă la baza tuturor relaţiilor (la care ne referim noi când vorbim despre ele). Dacă după ce un cuplu se desparte (fie că e vorba de o săptămână, o lună, un an sau chiar o viaţă de om) trebuie să rămână prietenia, pentru că pe ea s-a clădit totul. Dacă nu, înseamnă că totul a fost un joc, o prezentare de măşti, adevărata faţă a fiecăruia arătându-se numai atunci când relaţia dintre ei s-a terminat.
@ Shuusaku –> interesant mod de a vedea lucrurile, în perspectiva evidenţiată de tine.
E adevarat,prietenia sta la baza oricarei relaţii, dar raspunsul meu este tot DA. Şi am sa justific cele spuse : cand e prietenie, ramane pe veci. Cand se ajunge la dragoste, depaseste cu mult stadiul prieteniei. Nu se comparam, apoi… daca se strica nu mai poti reveni inapoi de unde s-a plecat pentru ca exista ceva mai presus si nu te poti purta ca si cum nu s-a intamplat nimic : “hai sa fim iar prieteni”. E prea mult.
Pe acea persoana ai iubit-o, iar acum sa stai langa ea fara s-o saruti, fara s-o imbratisezi, e destul de greu. Ai iubit-o şi sa te porti cum te porţi cu un simplu prieten…doare. E prea dureros sa ii stai aproape fara sa o poti atinge… si atunci cand relatia se termina (din diferite motive) exista sansa ca inca sa iubesti acea persoana, iar vechea prietenie s-a dus. În urma dragostei au ramas amintiri placute si multe durere…
sunt in totalitate de acord cu ce spune danna…
Danna – perfect spus. La fel gandesc si eu. Si cel mai mult iti poti da seama de cele spuse din propria experienta ( cine a trecut prin asa ceva intelege mult mai bine).
@ danna –> deja pot spune că ai fani! într-adevăr, situaţia prezentată de tine e reală în totalitate, însă privită detaşat pare tragică. Însă, privită dintr-o perspectivă personală, e cât se poate de reală. Când spun asta mă refer şi la subsemnatul şi la cei care îmi împărtăşesc opiniile
@ laura –> “asta-i experienţa-n viaţă, numele dat greşelilor”
@ shuusaku –> şi în final, dacă eşti de acord cu ceea ce spune danna, se aplică şi în cazul tău ?
“Dragostea invinge, dragostea nu moare” , asta e parerea mea…atunci cand este vorba de dragoste adevarata, nu de o iubire de adolescenti.
Prietenia e elementul cheie intr-o relatie,daca aceasta este dragoste, adevarata prietenia va suda si mai mult relatia.
Daca dragostea nu moare, atunci nici prietenia nu moare. O relatie gen “iubire de-o vara” poate insa distruge prietenia.
frumos naughty_girl! un comentariu demn de luat în seamă. dacă n-ai fi tu cea care a zis asta, aş putea jura că vorbele ăstea aparţin altcuiva.
interesantă părere aş putea spune. iar ca meniul să fie complet, i-aş ruga pe cei care sunt de acord cu ipoteza emisă de mine să-i argumenteze lui naughty_girl opiniile lor. asta dacă doresc să închege o discuţie pe baza acestui articol.
A.Faith –> E usor sa scrii citate si e usor sa discutam asa in “aer”, dar o data ce esti pus in acea situatie iti vei da seama de fapt cum actioneaza fiecare. In continuare o sustin pe Danna
@naughty_girl
Permite-mi sa te contrazic. Iti zic din proprie experienta ca dragostea, indiferent ca e cotata ca o aventura adolescentina de-o vara sau ceva pe termen lung (3 ani sa zicem), distruge o prietenie. Am avut vreo… 3-4 prietene cu care m-am inteles superb. Prin “prietene” ma refer la fete cu care eram doar prieten. Si cu care ulterior am devenit altceva. Totul s-a stricat dupa cateva luni. Brusc, nu mai este confidenta ta ci iubita pe care – nedorind sa o jignesti – o scutesti de anumite detalii pe care inainte i le impartaseai fara nici o problema.
De exemplu, inainte ii puteai spune “imi place cum arata fata care tocmai a trecut pe langa mine” iar ea nu te intreba daca e mai frumoasa decat ea. Acum in schimb, daca iti trece cumva prin cap sa faci greseala sa-i spui ca o fata este imbracata frumos sau ca iti place cum ii sta parul, trei zile vei avea parte ori de ironii subtile, ori de gelozie infundata, ori de raceala pe care nu stii cum sa o interpretezi. Asa ca nu… nu poti ramane si prieten si iubit cu o fata. Si viceversa.
Punctul doi: dragostea adevarata moare mai rapid decat prietenia adevarata. Un prieten nu te raneste niciodata cum o face persoana iubita. Altfel nu i-ar mai spune “dragoste”. Prietenia nu sudeaza relatia ci dispare cu totul din ecuatie (din pacate). Cele doua notiuni se bat cap in cap din clipa primului sarut. Din primele zile devii mai precaut, mai puin relaxat in anumite situatii, iar perechea ta simte. Si se simte si ea diferit din cauza asta. E un ciclu vicios.
Un lucru stiu cu siguranta: iubite gasesti mai usor decat prieteni.
naughty_girl, se vede că eşti cam în minoritate. curiozitatea mea împinsă la extrem mă îndeamnă să te rog să dai replică, fiind interesat de modul tău de a argumenta ideea emisă.
laura, discuţia este una “în aer” (cred că te referi la faptul că e una generalistă) deoarece asta e şi ideea. “spălatul rufelor în public” mi se pare o idee foarte proastă, însă atunci când îţi împărtăşeşti ideile şi trăirile cu o mulţime de oameni, nu prea o faci la modul direct, indiferent cât de buni prieteni ţi-ar fi. Tocmai de aceea, am adoptat acest stil şi voi face o marcă a originalităţii din el, încercând astfel să creez o legătură între A.Faith Blog şi această modalitate de a exprima ceea ce simţi. Sper să nu dezamăgesc.
cypress, respectul meu pentru modul tău de a gândi are rădăcini vechi, încă de pe vremea când scriai pentru o renumită revistă IT din România. Comentariul postat de tine aici îmi întăreşte convingerea frazei ce mi-a intrat în memorie în cursul acestei veri, după ce-am citit-o într-una din serile în care nu aveam somn : “Don’t be fool, stay in school”. Ce vreau să spun cu asta? Păi un lucru simplu : se cunoaşte că ai experienţă în domeniul publicistic şi asta se reflectă în modul tău de exprimare şi mai ales în modul de abordare a problemei. Destul însă cu aprecierile publice, tu ştii prea bine opinia mea legată de tine/articolele tale.
Cât despre argumentarea ta, mi se pare foarte bună, deoarece punctează foarte bine ideile tale. Dacă am fost convins de ceea ce-am scris, încrederea în afirmaţia de mai sus s-a dublat o dată cu comentariile primite (de la tine, de la ceilalţi şi de la nişte amici pe care i-am întâlnit zilele trecute).
Weird. NU! Dragostea nu omoară prietenia. Falsa dragoste probabil o omoară.
1. Dacă dragostea există şi persoanele încă sunt împreună, ar trebui să se discute la fel de deschis şi liber ca şi atunci când erau prieteni.
2. Dacă persoanele nu mai sunt împreună, da, nu prea se mai poate reveni la prietenia de înainte. Deja… ceva s-a rupt. Dacă până să fiţi iubiţi povesteaţi despre băiatul ce-ţi plăcea, el de fata cu care ar fi vrut ceva etc., după ce aţi fost împreună şi v-aţi despărţit, nu mai poţi fi aşa deschis. Îţi spui că na, poate îl răneşti, poate te mai iubeşte, poate, poate…
3. Dacă e falsă dragoste (adică doar impresia că e dragoste) şi sunt împreună din lipsă de ocupaţie sau pentru că râd prietenii dacă stau 5 luni fără să iasă cu nimeni (mentalităţi prosteşti), atunci e posibil ca la un moment dat să nu prea găseşti subiecte de conversaţie pentru că, pur şi simplu, nu prea vă potriviţi.
Uite, hai sa va dau un alt exemplu.
Eram prieten foarte bun cu o fata. FOARTE bun. Ne intelegeam de minune. Orice problema avea stia ca poate sa vina sa discute cu mine, si reciproca. Asta pana ne-a pus Satana intr-o seara sa trecem pragul iar dupa doua saptamani am incetat sa ne mai vedem. Venea tot mai rar pe la mine iar eu o cautam si mai rar. Ne-am intalnit acum un an, din intamplare, pe strada. Am discutat despre vreme, despre cunostinte comune, dupa trei minute ne-am spus la revedere si ne-am promis ca ne vom mai vedea. Haven’t seen her since.
Alt exemplu: o fosta colega de facultate. Ne intelegeam de minune. Am trecut si cu ea de un anumit punct, iar dupa cateva saptamani era geloasa. Dupa cateva luni a facut o criza de nervi pentru ca discutam cu altcineva iar dupa un an si ceva ne vedeam doar cu ocazia solstitiilor. S-a mutat in strainatate, e casatorita acum, dar nu ne mai scriem. Hmm… that reminds me.
Alt exemplu: am un prieten care acum vreo 4-5 ani umbla cu o fata. Fata respectiva avea o prietena (hello my dear) asa ca am ajuns sa petrecem mult timp impreuna cat timp cei doi ravneau la intimitate. Iar dupa o vreme m-a intrebat daca are rost sa ne mai intalnim si mi-am dat seama ca vrea ceva mai mult. Am zis ok, hai sa incercam. Everything went to freekin’ hell in vreo doua saptamani. Era geloasa, isterica, nu mai puteam discuta cu ea nici despre literatura, nici despre muzica, nici despre filosofie. Dupa doi ani deja nu mai aveam nimic in comun unul cu celalalt si ne-am spus la revedere in cel mai nasol mod posibil. Nu ne mai salutam pe strada. Repet: totul era OK cat am fost prieteni. Ne respectam unul pe celalalt, ne intelegeam, aveam rabdare in discutii. Dragostea presupune ceva mai mult. Implica anumite obligatii si compromisuri de care un prieten nu are nevoie.
Prietena mea actuala – aceeasi poveste. Am fost doar prieteni vreo… hmm… 2-3 ani. Mi-a spus lunile trecute ca nu mai discutam cum obisnuiam sa o facem. Nu-mi place sa recunosc, dar are dreptate. Am crezut intr-o vreme ca e plafonare dupa patru ani de relatie stabila, dar patru ierni sunt totusi prea lungi pentru a ramane intr-o stare continua de plafonare. Asa ca trebuie sa fie altceva. Bat in lemn, ne intelegem totusi bine. Asa ca da, poate exista si exceptii, insa nu mai e ca pe vremea cand eram prieteni si nu iubiti, Maybe it’s just me
@A.Faith: thanks de aprecieri, insa exista oameni care scriu mult mai bine decat mine. Pare example: http://pisicarosie.blogspot.com/2007/04/liniste-si-intuneric.html
Cypress, drăguţ blog-ul ăla pe care mi l-ai dat tu, dar no offense, mi se pare cam lipsit de esenţă. Adică poate intra de voie în lista YAB (yet another blog). Interesante fotografiile însă.
Cât despre poveştile (adevărate ce-i drept) pe care le-ai spus nu pot decât să spun că îmi e cam greu să accept acest adevăr, din simplul fapt că nu e cum aş vrea eu să fie.
Oricum sunt curios să aud şi părerile celorlalţi vis’a'vis de ce-ai scris tu.
Acum, lansez următoarea apreciere/remarcă : este obligatoriu acest drum ? Prietenie –> Dragoste –> Relaţie de 2 bani –> fost(ă) pe care îl/o consideri că nu mai există ?
Dacă da, atunci pe ce temei se clădesc atâtea familii ?
Naughty girl …parerea mea e k iti mai trebuie ceva experienta de viata nu ce vezi prin filme si prin carti ……nu stiu dak ai fost vreodata in vreo astfel de situatie …dragostea in cazul meu a distrus 1 an si ceva de prietenie …ma intelegeam super cu fata respectiva …dar dupa ce am inceput sa o iubesc si apoi m-am despartit d ea dintr-un motiv care nu pot sa il spun aici nu mai pot efectiv sa vorbesc cu ea k si cum nu s-ar fi intamplat nimic . ma doare sufletu
parerea mea e ca intrun cuplu unde nu mai exista iubire si nu mai simteau nimic unul pentru celalalt atunci ei pot sa ramana prieteni…dar in sens contrar nu…
sunt curios dacă o cunoştinţă de-a mea poate confirma cele spuse de shuusaku
o provoc 
Nu o sa stau sa imi argumentez mai mult parerea pentru ca nu imi place sa-mi gasesc argumente pentru ce cred…pur si simplu cred…
Daca as incerca sa va conving, atunci da…ar trebui sa argumentez, dar nu ma intereseaza daca sunteti de acord…
Pot doar sa zic ca am stat cu un prieten, ne-am despartit, si suntem tot prieteni…
didi, mai bine tăceai, că nu pentru tine era provocarea. da’ mă rog, cine se simte cu musca pe căciulă…
aha, sigur! ce relatie a fost aia, naughty girl ? de o saptamana sau 2 ? si măcar voi tineati unu’ la altu
? presupun că nu . în caz că nu ai observat, aici se discuta despre un sentiment adevarat si niste relatii de lunga durata, nu ce caterinca de relatie ai avut tu probabil.
Icey: shuusaku Says:
Noiembrie 23rd, 2007 at 23:26
parerea mea e ca intrun cuplu unde nu mai exista iubire si nu mai simteau nimic unul pentru celalalt atunci ei pot sa ramana prieteni…dar in sens contrar nu…
Icey: asta?
A.Faith: da
Icey: si vrei si raspunsu?
A.Faith: da
Icey: e acelasi ca al lui
Icey: unde nu mai exista iubire si nu mai simteau nimic unul pentru celalalt
Icey: atunci ei pot sa ramana prieteni…dar in sens contrar nu…
Icey: atunci ei pot sa ramana prieteni…dar in sens contrar nu…
Icey: atunci ei pot sa ramana prieteni…dar in sens contrar nu…
Icey: atunci ei pot sa ramana prieteni…dar in sens contrar nu…
Icey: atunci ei pot sa ramana prieteni…dar in sens contrar nu…
Icey: multumit??
A.Faith: da…
A.Faith: thanks!
hahahah…
am si eu o intrebare pe care as vrea sa o adresez lui naughty girl…relatia dintre tine si el a fost una serioasa sau…?
mersi Icey de răspuns!
npc…mai tre`sa dai si raspunsuri din knd in knd..mai ales unor..persoane.
gaby…ma intrebase cineva mai sus…nu iti raspundeam tie!
si a fost destul de serioasa…
icey –> aşa-i!
naughty_girl/diana –> scuze, am crezut că pentru mine era acea replică.
naughty girl…nu prea imi vine sa cred ca sunteti prieteni dupa tot ce a fost intre voi…daca zici u ca a fost o relatie serioasa…:|…poti sa descrii sumar…de ce vati despartit…?…poate asa ma lamuresti mai bine…;)
naughty_girl şi cât a durat această relaţie ? sunt si eu curios
nu pot…e personal…si nu vreau pareri!
bine, e decizia ta si o respect. Am dreptu sa nu ma bag…:D
Cum ne revenim dupa o mare iubire? Ne revenim vreodata?
Un loc prin care trecem, o melodie pe care o ascultam, un film pe care-l revedem, un parfum…toate ne aduc aminte de ce am trait…alaturi de EL/EA. EL/EA care nu mai e prezent in viata noastra.
Sunt momente cand simtim ca nu va disparea niciodata din sufletul nostru, cand nu mai putem respira de dorul lui/ei, sub influenta amintirilor momentelor petrecute impreuna.
Cat timp ne acordam sa ne revenim dupa o mare iubire? Asta depinde de firea si personalitatea fiecareia dintre noi. S-au scris articole despre ce trebuie sa faci ca sa uiti, sa treci, sa stergi, dar oare, acele liste au dat vreodata rezultate? “Iesi cat mai mult in oras, da-ti sansa sa cunosti pe cineva nou, du-te la fitness, du-te la shopping, fa aia, drege ailalta…” Cam asa sunau “retetele” de “vindecare dupa o mare dragoste”.Nu exista “retete de vindecare dupa o mare iubire”, asa cum nu exsita retete pentru o relatie perfecta. Fiecare traieste, iubeste si sufera in felul ei, asa cum fiecare are “reteta” ei de “vindecare”.Singura “reteta” pe care o pot da in acest caz este sa identifici singura modul tau de a te vindeca.
Nu te gandi cu suferinta, parere de rau, aversiune (ca te-a parasit), ci incearca sa schimbi cursul acestor emotii catre unele pozitive.
Fii bucuros ca ai intalnit, ca v-ati iubit, zambeste cand iti aduci aminte de ea/el si felul in care v-ati cunoscut. De fiecare data cand simti cum ti se scurge o lacrima pe obraz, gandeste-te si autosugestioneaza-te spunandu-ti ca este o lacrima de drag, dor si speranta. Speranta ca vei mai trai astfel de momente, chiar daca nu vor mai fi cu ea/el.
Bucura-te ca alaturi de ea/el, ai descoperit aspecte frumoase ale personalitatii tale. Ai vazut cat de mult esti in stare sa iubesti si sa oferi si cu siguranta ca de acum inainte, vei fi capabil(a) sa traiesti si mai intens alaturi de cineva nou in viata ta.
Deschide-ti sufletul si identifica libertatea pe care o ai. Lumea are sens si fara ea/el. Zilele sunt la fel de lungi si la fel de pline, chiar daca nu mai este in viata ta, chiar daca nu mai imparti in doi anumite momente.
Universul tau nu s-a prabusit odata cu plecarea ei/lui! Personalitatea ta si ceea ce esti tu, nu s-au naruit pentru ca ea/el nu mai este.
Ba mai mult! Ai devenit mai puternic(a), mai experimentata si cu siguranta, acum stii mai bine ce vrei si ce nu si ceea ce trebuie sa faci ca sa fii fericit(a).
Sau o laba, servetele si youporn.com
mainile pe masa !!!
te rog frumos draga domnisoara sa te mars fa
Înainte de toate, vă rog eu frumos, mai uşor cu jigniri & co.
) sper că nu eşti taximetrist 
Laura, mersi că ai readus la viaţă acest mega-ultra-discutat articol. După lupte virtuale seculare care au durat hăhă… ceva vreme bună, s-a ajuns la un consens, ceea ce e bine.
cât despre comentariul tău de dimensiuni impresionante (era mai frumos dacă era articol de blog) pot să spun un singur lucru : ai uitat să pui © şi sursa. L-ai copiat de la http://www.ele.ro/Cum_ne_revenim_dupa_o_mare_iubire__–a8202.html şi fără măcar un link spre adresa originală.
Aşa că, nu am prea multe de comentat, având în vedere că e o creaţie pur comercială, de dragul atragerii vizitatorilor care dă nişte sfaturi de te doare mintea şi spune nişte lucruri generale. Frumos, n-am ce zice, da’ comercial. Un echivalent în muzică ar fi “Blondy” care deh… cântă, dau din cur şi se închină cu 2 mâini la 100 $.
gigi, ce să-ţi zic : spor la muncă
N-am stiut ca trebuie sa pun neaparat si linkul si chestiile alea…scuzele mele :”>
@Laura: si eu care credeam ca scrii frumos… Hmmm… Nu-i cool sa plagiezi
Ultimul articol a lui Cypress este ANUNT UMANITAR: DONATII PENTRU UN LINUXIST
Chiar daca Laura nu a scris cu cuvintele ei sunt sigura ca asa si gandeste,iar acest articol a spus exact ceea ce gandesc majoritatea dintre noi.Oamenii nu sunt perfecti si nu poate exista o viata perfecta sau o relatie perfecta.Insa daca ai ajuns sa traiesti o mare iubire esti un om norocos.O viata avem,merita traita,simtita si merita sa “strangem” cat mai multe aminitiri.Asa cum e,viata e frumoasa si de ce sa nu profitam de ea?
da daniela, asta însă nu îţi dă dreptul să copiezi la modul ăsta. oricum iubirea-i doar o farsă demascată de nesimţire, iar viaţa uneori nu e atât de frumoasă precum pare. are dinţi, ba chiar e dinţoasă!
Nu ai inteles ce a vrut Laura sa zica…Scopul ei nu era sa zica ceva plagiat,era vorba de o realitate,care a impresionat-o prin cuvintele simple si totusi atat de adevarate.Asta trebuie sa intelegem toti,mesajul acelui articol.Laura e de fapt intermediarul,atata tot…Viata e dura. Dar tot merita traita;)
Sunt de acord cu tine gabi,viata are “dinti”,iar uneori “musca” foarte tare.Insa toate aceste dureri ne sunt utile,prin ele devenim mai intelepti,ne maturizam.Loviturie vietii nu trebuie evitate ci infruntate pana trecem peste ele,pana le invingem…iar iubirea e unul din acele lucruri care ne da putere sa mergem mai departe.Sa nu subestimezi niciodata puterea ei,pentru ca s-ar putea sa te surprinda cand te astepti mai putin.Si, nu o mai critica atat pe Laura,ca nu a facut ceva atat de grav,si-a cerut scuze ca nu a publicat sursa articolului…
Daniela, cred că Laura capacitatea de a-şi argumenta singură acţiunile, iar dacă simte nevoia să spună ceva, e liberă să apese butonul “Submit comment” aşa că în opinia mea, nu cred că e nevoie ca cineva s-o apere sau s-o incrimineze.
Cât despre cel de-al doilea comentariu, pot să spun că azi înfrunţi viaţa, mâine o înfrunţi şi tot aşa, dar la un moment dat oboseşti şi te cam plictiseşti. Ce-i de făcut? Îţi spargi venele sau ţi le tai ori te izolezi? Nu dom’le, o iei la mişto şi treci mai departe. S-a deviat de la subiectul iniţial, aşa că am rugămintea să păstrăm discuţia (dacă va mai continua) în liniile trasate de articol.
Da, dragostea omoară prietenia atunci când cineva îşi bate joc. Da, dragostea omoară prietenia când realizezi că totul a dispărut ca un fum de ţigară atunci când deschizi uşa. Da, dragostea omoară prietenia şi observ că toţi sunt de acord.
dragostea omoara prietenia?
eu cred ca da, din pacate. nu am cine stie ce experienta dar pana acum asta am observat…
Suntem cu toţii de acord că dragostea omoară prietenia. Acum însă mă roade curiozitatea : există vreo posibilitate ca o iubire bazată în primul rând pe prietenie, să rămână în linii mari la fel? În sensul să te poţi baza pe persoana respectivă când ai nevoie de ea, însă nu să ajungi s-o chemi în oraş sau s-o suni să-i spui că te-ai certat cu actualul.
Dacă dragostea omoară în totalitate prietenia, 100%, atunci, de ce unele cupluri se mai împacă? nu întreb ironic, ci doar … din întâmplare.
Putem vorbi de moartea prieteniei dupa o poveste de dragoste (indiferent de durata ei sau alte… caracteristici exterioare) in caz ca acea prietenie a existat. Minti asemanatoare cu ale unor fiinte… primare pot interpreta “dragostea”, acel sentiment imposibil de explicat, atat de nobil si din ce in ce mai rar intalnit, doar ca o simpla atractie trupeasca sau mai stiu eu ce. Nu pot spune daca dragostea omoara prietenia sau nu. Sunt cazuri si cazuri. Cam totul depinde de cei doi, de puterea lor de intelegere a anumitor lucruri, de ‘chestiile’ petrecute intre ei, de echilibrul dintre trecut, prezent si (de ce nu?) viitor…
Ultimul articol a lui the001girl este si iar leapsa…
Stiu ca acest post e antic si probabil nimanui nu ii mai pasa de el dar acum ceva vreme vorbeam despre subiectu asta si spuneam cum as simti eu daca s-ar intampla si bla bla . Eh tin sa va spun ca acum recent mai exact acum 4 zile chiar am trecut prin asta , si as vrea sa imi exprim din nou parerea . Dragostea omoara prietenia ? hmmmmm DA si NU sa va spun si de ce : de exemplu daca 2 persoane se despart dintr-un anumit motiv si inca se mai iubesc sau macar tin unu la celalalt atunci eu cred k e aproape imposibil sa mai poata vorbi doar ca niste simplii amici . Acum pe de alta parte ( partea prin care am trecut ) daca una din cele 2 persoane nu mai simte nimic pentru cealalalta sau amandoua persoanele nu mai simt nimic atunci se poate , iti ramane totusi o urma in gand si vorbesti poate putin mai distant dar asta nu are legatura cu dragostea care a fost . Are legatura cu faptul ca nu mai vrei nimic de la persoana respectiva si cu faptul ca nu prea te mai intereseaza ce are de spus persoana respectiva , pentru ca la inceput iti place incerci sa cunosti persoana te intereseaza poate ai si ganduri de o relatie dar dupa ce ai cunoscut persoana si ai stat cu ea intr-o relatie deja nu te mai intereseaza nimic . Asta o spun din proprie experienta dupa o relatie destul de lunga as zice eu .
[...] Aşadar, despre ce să fie însemnarea asta? Despre muze. Despre muza mea, de care vorbeam şi-aici. Despre chestia aia care-a trezit unele întrebări în mintea unor persoane, dar care n-a ieşit [...]
Am 16 ani ….si a inceput sa ma doara capu’ grav de la dilema asta . Sunt prieten cu o tipa de 2 ani cam asa ….vb cu ea de tot si de toate , radem, barfim . Bah si nush cum s-a intamplat sa-mi placa de ea si cred ca si ei de mine , dar dupa 2 ani mi-e greu sa-i spun : “Ah sti mie imi place de tine si as vrea sa fiu cu tine ” .
Problema e urmatoarea : imi plac relatiile de durata desi n-am prea avut dar in acelasi timp mor de frica . De unde voi sti eu pana cand va tine relatia , doar n-o sa tina pana ne casatorim .Daca ma despart de ea s-a dus si relatia ……cum se spunea pe blog dupa ce esti cu o persoana tie greu sa mai fi DOAR prieten …tiar mai veni s-o iei de mana s-o saruti .
Prietenii imi spun sa gasesc alta da’ numai de timide dau si mie greu sa am relatii cu asemenea persoane