Dragostea omoară prietenia ?
De când m-am trezit astăzi, am avut întrebarea asta în minte. Noua mea muză m-a inspirat bine noaptea trecută, dându-mi de dimineaţă o dispoziţie bună.
Întrebarea pe care mi-am pus-o pe parcursul zilei de azi şi-a găsit în seara asta răspunsul într-o conversaţie telefonică în care mi s-a răspuns într-un mod indirect la întrebări ce mă frământau de ceva timp. Revenind la ideea principală, dragostea chiar omoară prietenia ? Păi după cum decurg treburile în marea majoritate a relaţiilor ce se termină/răcesc în timp, aş putea spune că da.
Vreau să dau exemplul unor cunoştiinţe, care după o perioadă x de timp în care au fost împreună (şi încă mai sunt) relaţia lor a luat o turnură mai ciudată. Mentalitatea “Fuck me, I’m famous” a făcut dintr-o componentă a acelui cuplu o persoană rece, distantă şi mai ales, diferită.
Dacă la început conversaţiile dintre cei doi durau ore întregi şi fiecare dintre ei era surprins de celălalt, acum 5 minute sunt deja prea mult, replicile fiind : bună, ce mai faci, bine, ok, salut, te pup, pa pa. Mă pune destul de mult pe gânduri treaba asta, deoarece eu credeam cândva în ideea că atunci când o relaţie se termină, trebuie să se termine cu acordul ambilor parteneri şi să rămână în primul rând respectul reciproc şi mai ales de sine (vezi situaţiile în care unul îşi găseşte pe altcineva doar ca să demonstreze celuilalt că poate) ; nu în ultimul rând prietenia, pentru că ea se consideră a fi temeiul unei iubiri/relaţii.
Voi ce spuneţi ? Ce ziceţi de cazul prezentat mai sus ? Cât despre muza mea, promit că o s-o prezint “publicului larg” în cel mai scurt timp în care voi reuşi să scot poza din telefon (probleme cu USB-urile bătrânului meu PC).
Discuţii, Parerea mea
| 
Discuţii, dragoste, gânduri, idei, iubire, mentalitati, orgolii, poveste, povesti, prostie, Y!m
Themocracy
hmm bunik ….hai sa iti zic punctu meu de vedere :
1.daca vei sta cu acea persoana prietenia voastra care o aveti acum se va duce dracu clar
2.nu trebuie sa ii spui nimic ca doar nu te duci ca la gradinita cu “vrei sa fii prietena mea” wtf
3.oarecum mi s-a intamplat acelasi lucru cu o prietena de 3 ani dar desi imi placea de ea nu puteam sa o vad mai mult decat o amica …asa ca am hotarat sa caut in continuare
4.eu zic sa te controlezi cat mai poti si sa pastrezi relatia cu ea poate iti place de ea ca esti singur si iti dai seama ca ea e o prietena buna si te intelege si ai vrea sa fii cu ea . Asta a fost opinia mea
ps.nu ai de unde sa stii cat o sa dureze relatia ..
deci cel mai bine pentru amandoi e sa “keep looking”
exact ..sunt destule femei nu trebuie neaparat sa te incapatanezi sa stai cu fata aia
)
Imi place post`ul asta.
Acu 4 ani, “am descoperit” un om, o minune, cel mai bun prieten al meu. Care era absolut totul pentru mine. De atunci.. relatia noastra plina de noi experiente a durat aproximativ 2 ani, pana sa`mi spuna ca e indragostit de mine din prima zi cand m`a vazut, dar nu mi`a spus. A vrut sa ma cunoasca si dupa aia. Am fost socata.. si pe nedrept, m`am simtit folosita si mintita. Etapa asta mi`a trecut, vreo 2 saptamani n`am vorbit, cu toate ca inevitabil ne intalneam in fiecare zi. Au urmat alti doi ani in care am pastrat o relatie strict oficiala. In tot timpul asta… am avut eu vreme sa ma indragostesc. Si sa`mi dau seama cat de goala e viata mea fara el, el care din 24 de ore, 14 era cu mine, fara sa existe intre noi mai mult decat imbratisat si pupici pe frunte. De… 8 luni.. suntem din nou cei mai buni prieteni. El era intr-o relatie.. de cand n`am mai vorbit noi. Pana sa se desparta de dansa.. cu toate prelegerile ce`au urmat (impacat / despartit si de la capat, certuri, amenintari, scaandal – ea e in perioada problemelor existentiale). Acum.. suntem cei mai bun prieteni in primul rand, iar apoi, am incercat sa construim o relatie. A inceput prin a nu`mi spune anumite lucruri, a ajuns urat. Ca mi s`a adus la cunostinta de la sine. Noi nu ne-am certat niciodata, cu toate ca au fost probleme imense intre noi. Dupa multe… am luat-o din nou de la inceput. asta acu` vreo 3 luni. Incercam sa fim sinceri, chiar daca doar, sa nu ascundem lucruri care ar putea sa se “strice” in timp, si multe alte lucruri care au grija de prietenia noastra in primul rand. Au trecut.. 4 ani, si tot putem povesti ore in sir despre orice. Doar ca de data asta, It`s love to.
Concluzia mea e ca nu, dragostea nu strica prietenia. Minciunile, impresiile si indiferenta strica prietenia. Nu`mi pot imagina cum ar putea fi doi oameni impreeuna fara sa fie prieteni. Dragostea e un plus… un bonus bine meritat.
Eu am fost norocoasa, am mai primit o sansa. Mi`am dat seama ca iubesc doar dupa ce am pierdut, iar in timp… a venit inapoi. Nu intotdeuna am fost atat de norocoasa, de asta pot spune ca incerc sa fac tot ce imi sta in putere sa am grija de “prietenul meu cel mai bun”.
ok. desi a trecut ceva timp de cand nimeni nu a mai comentat aici, m-a iritat problema pusa de gabi. prietenia si dragostea au ceva in comun, un singur lucru dar il au: iti pasa de celalalt si vrei sa-i fie mereu bine. cu alte cuvinte, doresti sa ai grija de celalalt. uneori, “factorii de mediu” actioneaza asupra relatiei de iubire si respectivii se despart de acord? ei bine, factorii de mediu nu pot distruge grija unuia pentru celalalt, si rog a nu se confunda cu sentimentul de dragoste. sa presupunem: daca el vrea sa aiba grija de ea in continuare o va face si va ajuta la pastrarea unei relatii de prietenie, pentru simplul motiv ca nu ar suporta sa nu o stie in siguranta ori din cauza remuscarilor, ori din cauza amintirilor, ori din cauza ca e un gentleman etc. n motive. de ce credeti ca o mama este inca acolo chiar daca fiul ei greseste ? ii poarta de grija. probabil ca vorbesc de la un alt nivel referitor la dragoste,si nu ma refer la mintea mea creata, ci la dragostea aia profunda in interiorul careia, cei implicati ii tin bine fraiele si nu lasa obisnuinta sa patrunda acolo. nu e din cauza prieteniei, nici din cauza iubirii. Obinuinta e cea care omoara. De aceea… e nevoie de grija. (la a doua citire suna chiar banal ce am zis, imi cer scuze, o voi lasa asa)
hello…am inteles ca esti confuz in legatura cu relatia ta dar lasa-ma sa-ti dau si eu un sfat adevarata iubire se gaseste doar o data in viata.daca tu simti ca o iubesti pe fata asta si ca nu conteaza micile obstacole care se pun inevitabil in fata orcarei ralatii nu renunta pentru ca e adevarat alte fete mai sunt si poti gasi pe altcineva dar fiecare persoana e unica si daca te trezesti mai tarziu ca regreti ca ai renuntat la ea e mult mai naspa decat sa nu incerci sa lupti si sa vezi ce iese.eu am pierdut pe cineva din cauza ca am renuntat mult prea devreme si nici un sentiment nu se copara cu suferinta unei dragoste pierdute din vina ta.asa ca ai grija ce faci u esti singurul ce stii ca de mare e iubirea ta pt respectiva.