Un nou anotimp –> Leapşa!
Nu, nu e vorba de o altă leapşă ci şi de un răspuns la majoritatea cerinţelor colegilor de breaslă, intitulate leapşă. Originea acestui joc este într-un îndepărtat moment în timp în care copii cu vârste sub 10 ani nu aveau “aid dă mess” şi nu “jucau cese” toată ziua sau mai ştiu eu ce altă activitate de genul ăsta, însă în epoca blogurilor, haicinciului şi mai nou a myspace-ului, leapşa a devenit una tehnologică prin care ţi se cere o părere. E cu două tăişuri ideea, căci poate uşor deveni un mass cunoscut sub alt nume, însă în acelaşi timp e o modalitate prin care provoci o cunoştiinţe deţinătoare de spaţiu virtual unde-şi postează … ce vrea ea, să-ţi răspundă public la nişte întrebări.
Leapşa 1 : de la Dida, cu nişte versuri, mai precis, aici. N-am inspiraţie sincer şi nu mă pricep prea bine la versuri. Ideea rămâne în “to-do-list”/”de făcut”/”va urma”.
Leapşa 2 : de la Ruxy :
- Oamenii de care îmi pasă cel mai mult: dacă nu mi-ar păsa de mine, nu m-ar interesa de nimeni, aşa că mă pun pe mine pe primul loc. apoi, dacă n-ar fi familia de care să-mi pese, nu aş avea o bază care să mă susţină (mă refer la toate planurile când spun asta). după familie pot spune că mai sunt câteva persoane pe care le consider suficient de importante cât să merită să-mi pese de ele, însă prefer să le păstrez pe toate sub protecţia anonimatului.
- Sunt mandru de mine pentru că: sunt cine sunt şi-atât. no more comments on this.
- Oamenii pe care îi admir: admir o groază de oameni, pe baza lucrurilor bune făcute de ei încercând să-mi fac un îndrumar personal. enumăr printre aceste persoane : mama, prof. Dobre (colegii ştiu la cine mă refer), prof. Dragalina Elena, Jhivago (cu care am mai ţinut legătura) şi restul trupei Veritasaga (deşi nu am purtat cine ştie ce discuţii), the troll (are un stil unic omuleţu’ ăsta de a spune lucrurilor pe nume!), naşa Dida (pentru că aşa spun eu), Laura, Daniela şi de aici încolo pun etc. pentru că deja sunt prea mulţi. Cei pe care-i admir voi avea grijă să le aduc la cunoştiinţă asta dacă nu i-am notat aici.
- Îmi place mult să: gândesc, să cuget, să pierd vremea, să ascult muzică şi să vorbesc.
- Îmi doresc să: fiu fericit! tot timpul
- Unul din cele mai bune lucruri facute de mine: este un caşcaval-pane cu garnitură de cartofi prăjiţi! mănânci până suni la 112
- Mi-ar plăcea să devin: … ceva. Ce ? nu ştiu exact, însă nu vreau să mă laud cu o viaţă în care mă trezesc la 8, vin acasă la 4 şi apoi la 11 mă culc.
- Îmi propun să: rămân aşa cum sunt (într-o mai mică sau mai mare măsură) sau să mă schimb în bine (dacă la ora actuală fac ceva greşit – cel mai probabil, fac)
- Prefer să: mă trezesc târziu şi să dorm dimineaţa cât mai mult posibil, însă de multe ori nu am oportunitatea asta
- Ştiu că pot să fac: ceva bun în aceiaşi măsură în care ştiu că pot face şi ceva rău. împrejurările determină finalitatea acţiunilor mele. dacă iniţial fapta se vrea a fi o palmă, se poate transforma uşor în apreciere dacă împrejurările permit asta.
Leapşa 3 de la Cătălina (Grăuraş) e asemănătoare cu cea de la Dida, aşa că le voi răspunde ambelor persoane într-un viitor articol.
Themocracy
imi place chestia cu: imi place sa vorbesc. culmea, si mie
desi mi se spune ca vorbesc mult, nu prost, da’ mult. ma rog, bun venit in club
: x
ideea e că-mi place să vorbesc şi să spun ceea ce gândesc, nu să vorbesc precum un aparat radio stricat sau ca un mp3 player pus pe “repeat”
era la mintea gainii
eh, nu fi aşa de sigură! sunt o groază care uită că în limba română există . şi , şi că după 30 de minute de vorbit în continuu trebuie să mai ia o pauză. cred că tipul ăsta de oameni ar muri dacă respiratul ar fi o acţiune conştientă, din simplul fapt că ar uita
bine gandita asta.