Recunoştiinţă şi mulţumire
Un mare om a spus cândva : „A visa, asta-i fericirea; a aştepta, asta-i viaţa”. E vorba de Victor Hugo. Visez că într-o zi lumea va fi diferită şi nu va mai trebui să privesc totul cu un dezgust şi dispreţ. Aştept totuşi să văd dacă acest vis al meu va deveni realitate. Totuşi, nu aştept cu braţele încrucişate.
Oare, e suficient ceea ce fac eu ?
În ultimele zile am avut o stare de dispoziţie mai gânditoare, mai detaşată, multe gânduri trecându-mi prin cap şi mai ales multe păreri şi opinii formându-se şi schimbându-se în acest răstimp.
Rezultatul cugetărilor mele din ultima vreme s-au regăsit în articolele scrise pe blogul pe care-l citiţi acum. După cum spunea şi Dida, suntem cam de nedespărţit. Într-adevăr, într-o mare măsură este adevărat, deoarece un tab stă mereu deschis cu adresa http://afaith.eu/blog încărcată şi la care dau refresh de fiecare dată când îmi aduc aminte.
Am încercat să ies din anonimat prin profunzimea celor scrise aici şi opinia nemascată de interese (comentarii cât mai multe, vizitatori, abonati la rss, etc.) exprimată exact aşa cum am considerat eu că trebuie să o comunic celor ce doresc să-mi acorde x minute pe zi sau pe săptămână pentru a citi ceea ce eu am considerat că merită publicat.
Dacă am reuşit sau nu, se va vedea mai târziu şi nu în statisticile trafic.ro sau Google Analytics, ci în mentalitatea celor ce se intitulează cititori ai http://afaith.eu/blog .
Înainte de a cumpăra domeniul şi a începe ceea ce consider acum un nou hobby, citeam articole în care mulţi din cei cu ştate vechi în blogosferă se lăudau că îţi poţi aduce y vizitatori pe blog (unde y e un număr destul de mare) sau care îţi împărtăşeau din experienţa lor şi îţi sugerau felurite modalităţi prin care să te îmbogăţeşti într-un mod uşor fără să mişti prea multe din oasele tale (decât degetele de la mână poate). Şi lecturând realizam că am ceva de muncă, pentru că mulţi promovează exact ceea ce eu blamez.
Care e de fapt ideea acestui articol ? Vreau să aduc în discuţie problema recunoştiinţei şi mulţumirilor. Observ că din ce în ce mai multe persoane apreciază articolele mele (munca mea) şi postează comentarii în care au grijă să menţioneze asta. În primul rând vreau să le mulţumesc pentru osteneala de a citi ceea ce eu am scris, pentru efortul de a comenta/discuta despre subiectele în cauză şi nu în ultimul rând pentru promovarea lor.
Acum, că am adus discuţia unde vruiam eu, vă spun cum îmi manifest eu recunoştiinţa faţă de ceea ce găsesc interesant sau bine spus. Păi în primul şi în primul rând îi aduc la cunoştiinţă celui care a creat acel ceva (melodie, beat, tablou, articol,etc.) că mă număr printr cei ce îi apreciază munca. Apoi, încerc şi eu la rândul meu să fac ceva pentru el, aşa… din bun simţ. Dacă e vorba de-o melodie/mai multe, cumpăr albumul. Dacă e vorba de un tablou, scriu un articol. Dacă e vorba de-o poezie, o comentez. Dacă e vorba de un articol, îl promovez! Cum ? În niciun caz nu dau mass pe Y!m care să sune : intra aici super tare caterinca penalitate www.bl@bl@blog.com/nuştiuceprostie . Prefer mai bine să împărtăşesc noutatea cu cei pe care îi consider direct interesaţi de subiectul în cauză. Cum ar fi ca un amic, electronist de meserie, să dea mass-uri zi de zi în care să promoveze articolele (bune de altfel) despre nu ştiu ce tranzistori sau microcipuri unor puştani de 13 ani interesaţi de sex, trend, hi5 (myspace mai nou), emo şi mai ştiu eu ce?
Ca mai toată lumea, îmi promovez şi eu munca mea prin propriile forţe, în felurile moduri. Într-adevăr, folosesc statusul de la Yahoo!Messenger, Gtalk, Jabber şi MSN pentru a afişa adresa ultimelor articole de pe blog (era mai uşor dacă aveam un plugin pentru Pidgin care să-mi schimbe statusul în funcţie de RSS-ul blogului 
). Mi se pare cel mai elegant mod de informare în masă a celor cu care vorbesc prin intermediul serviciilor de IM.
Ţin să mulţumesc celor care mi-au dat un ajutor în promovarea acestui blog într-o manieră exemplară, enumerându-i pe scurt pe cei care îmi vin acum în minte : naşa Dida, Gabriel Preda aka Drăcuşorul, Cosmin x 2 (sunt două persoane cu numele ăsta cărora le mulţumesc), Pollux, Cătălina, Ruxy, Ana şi Sorina.
Las loc mai jos pentru cei care îmi vin în minte pe parcurs. În cap de listă îl menţionez pe Barba, Laura, Daniela, MaTr3o (sau preferi să-ţi spun Liviu?), Cypress, Mihai, Dan Ciceu, Emil, Mira şi alţii.
În loc de epilog întăresc ideea pe care o promovez : recunoştiinţă, mulţumire şi apreciere arăţi atunci când întorci favoarea făcută de cineva. Ai citit şi-ţi place, împărtăşeşte într-un mod politicos şi altora aceste rânduri, gânduri, articole…
Discuţii, Parerea mea, Personal, promovare
| 
blog, blogosferă, bloguri, citate, citate celebre, cititori, comentarii, cugetari, dida, mass, messenger, mulţumire, promovare, quote, realitate, recunoştiinţă, victor hugo, yahoo messenger
Themocracy
Ma simt onorat sa ma aflu pe acea lista , chiar a-2-a persoana de altfel
Cum ti-am mai zis , ai nevoie de ceva , stii unde ma gasesti
mulţumesc. ar trebui să ia şi alţii exemplul tău. sau mai bine să zic şi altele ?
daca imi dai zece mii imi poti zice oricum.
?
nu. nu agreez ideea cu 10.000 . cu toate că oamenii se vând şi pentru mai puţin
chiar daca nu sunt pe lista, ma bucur sa iti spun ca imi place ce scrii, nu imi placea, nu intram.
cat despre a-ti promova blogul, fiecare cu mijloacele lui, aia care dau massuri sunt vai de viata lor. eu te-am adaugat acum vreo saptamana in blogroll, poate fi considerata drept o sursa de promovare
oricum faci bine ce faci. bafta!
Hmmm…
ce dane, ce nu-ţi convine
, ce nu-ţi convine 
?
[...] scriu frumos. Îi mulţumesc pentru aprecieri. Serios, chiar îi mulţumesc. Nu ştiu dacă a citit asta, însă mi-a ghicit [...]
Esti un om cu judecata treaza si vreau sa-ti spun sa fii tot atit de optimist si de acum inaite. Chiar mi-a placut foarte mult ce ai scris. Sa fii fericit in viata si sanatate sa ai. Dumnezeu fie cu tine. Sarbatori fericite! Cu stima Elena.