Ce face omu’ când n-are ce face? Exact, se scarpină în cur. Da’ acuma, vine întrebarea de 10 (mii) puncte : ce face omu’ când n-are trafic? Exact, face scandal. Aseară am avut treabă şi azi dimineaţă m-am trezit aşa cu o faţă zâmbitoare şi satisfăcută… exact, m-a mâncat în cur să mă pun la pc. Deh, se mai întâmplă. Homepage-ul e schimbat de vreo juma’ de lună să zic de la iGoogle la Google Reader (i’m a Google addict). Trec eu repede cu vederea prin feed-uri, n-am timp să le citesc, aşa că le marchez pentru mai târziu.

O privire şi pe blogoree, adaug un articol pe care vruiam eu să-l adaug de multă vreme, mă rog, daily routine. Îmi atrage atenţia pe bligg un articol, legat blogosferă. Opa, sună interesant. Ei bine, nu-i deloc aşa. Un … pitic, să zicem aşa (n-am nicio tangenţă cu el, nu cunosc situaţia) n-are ce face. Evident, conform teoriei de mai sus, se scarpină în cur. Şi se scarpină el acolo, da’ se scarpină bine… şi îi fată mintea nişte idei conform cărora în blogosferă s-a instalat rutina. Mă, ar fi avut şi el dreptate, dacă se lega de alte chestii (vezi 1 decembrie, vezi articolele despre revoluţie, etc.) da’ a dat cu bâta-n baltă rău de tot. Începe să se lege de x şi de y, fără ca măcar să se poată numi cititor al acelor bloguri. Ieah… păi, nu vi se pare normal? Cum dracu’! Fiecare are câte ceva : ăla nu răspunde la comentarii, ăla copiază, ăla face, ăla drege.

Ce-mi place mult de tot că spune sus şi tare că n-are ce face, se plictiseşte. Scarpină-te mă, scarpină-te bine! Aşa, zi cu tărie, dăi înainte, că până la urmă, o să iasă şi sângele. Dacă nu merge, încearcă cu unghia, poate poate!

Apoi, am plecat de acasă, că aveam treabă. Zile de naştere, întâlniri, prieteni, nu stau numai la PC. Acum, partea 2a cu scandalurile. Mă, fac eu ce fac şi numai de inapţi dau. Un tâmpit, altfel nu pot să-l numesc, încearcă să mă convingă să ascult manele. I-am zis, nu o dată, ci de mai multe ori, să se abţină. N-a priceput. Azi, după ce am fost nevoit eu să stau cu căştile în urechi pentru a nu-i auzi pe rataţii ăia de pe Taraf, începu să-mi urle în cap. Şi tipic manelistic, după ce se enervează şi ţipă şi urlă, dacă nu faci la fel şi te vede calm, sare să dea cu pumnu’. Mă rog, cea mai bună lovitură, rămâne eschiva, aşa că mi-am luat eu frumos geaca, telefonu’ şi m-am tirat.

Pe seară, în Pirates, un porumbel mi-a adus vestea că am intrat în gura lupului şi că sunt subiect de blog. Iauzi frate, să vezi şi să nu crezi. Am enervat pe cine nu trebuie. Aşa, şi? Am răspuns la o leapşă, am dat-o mai departe cui am crezut eu. Aşa, şi? Mă, ce drag îmi e să vă văd pe toţi cum vă credeţi mari şi importanţi. Serios. Mă refer aici la toţi cei pe care îi “stimez”. Nu, nu vorbesc numai de blogosferă, ci şi de colegi, de profesori, de cunoscuţi. Toată lumea se crede buricu’ pământului.

Matr3o (Liviu) s-a supărat pe comentariul ăsta, pe care l-am lăsat la Oana pe blog. Bun, mi-a zis pe Y!m. Am văzut a doua zi, dar am preferat să nu mă apuc să discut pe tema asta, pentru că nu am eu de ce să dau explicaţii despre ce cred/scriu. M-ai scos din blogroll. Nu eşti singurul. Ştii ce faci tu acum? Încerci să mă înţelegi. Nu. Nu e bine.

Vă întreb serios acum, s-a deschis sezonul scandalurilor? E la modă, sau ce? V-a scăzut traficul? Nu aveţi altceva mai bun de făcut?

PS: apreciez mult când cineva îşi susţine părerea până la capăt, nu când dă înapoi. Asta se numeşte tărie de caracter.

PPS: înainte să ştergi un articol, gândeşte-te că ping-urile s-au trimis imediat ce ai apăsat butonul “publish”, iar feedburner îşi dă refresh mai greu, aşa că păstrează şi ce tu vrei să ascunzi

PPPS: No comments…

PPPPS: Se vede că e anotimpul scandalurilor . Doamne, cât iubesc oraşul ăsta!

Comments are closed