Vrabia mălai visează!
Deh, fiecare dintre noi are visele lui. Şi eu am visele mele, ascunse, ştiute numai de mine sau pe care majoritatea celor care îl cunosc pe Gabi, cel din spatele A.Faith, le cunosc. N-o să mă apuc acum să scriu despre tot ce îmi doresc (dracu’, nu fac wishlist), cel puţin, nu acum. Vreau doar să vă imaginaţi aşa :
Soare. Un soare puternic, câţiva norişori pufoşi, nimic serios. Vreo 30 de grade celsius, un vânticel adie uşor. O muzică se aude undeva departe, în surdină, dar nu te deranjează. Eşti prea detaşat de această lume şi parcă nimic nu te poate scoate din starea de letargie în care te găseşti. Sorbi tacticos dintr-un pahar unde o licoare frumos mirositoare, cu gust de rom îţi încântă papilele gustative şi te mai ameţeşte puţin. Ce mai contează? Un vânticel răzleţ mişcă palmierii ale căror ramuri tremură lin. Nisipul se ridică şi ca o mantie se mulează pe corpul tău, dând senzaţia unui masaj. Mmmm… asta mai lipseşte acum!
Deschizi uşor ochii şi în faţa ta se revarsă o mare de lumină. Nici nu poţi să-i laşi prea mult deschişi, în faţa ta se întinde un rai, ceva ireal. Îţi faci totuşi curaj şi îi mai deschizi o dată. Puţin confuz, şi cu părul zmotocit, ridici privirea, analizând atent detaliile. Un cer de un albastru pur şi o plajă izolată se întind şi în stânga şi în dreapta. Nisipul încă mai are urmele dansului şi festinului de seara trecută. Parcă-ţi aduci aminte cum s-a lăsat pradă dorinţelor şi ţi-a adormit în braţe. Lasă, n-ai timp acum să te gândeşti la ce-a fost seara trecută. Îţi faci curaj şi te ridici din hamac. Încă mai eşti ameţit, dar cu grijă încerci să refaci ritualul de aseară, dar picioarele nu te mai ascultă aşa bine.
Te îndrepţi uşor spre mare şi te arunci… uşor! De fapt, laşi valurile să-ţi maseze uşor picioarele, iar cu ochii închişi îţi imaginezi că te arunci. Şi totuşi, te rezumi doar la a-ţi întinde braţele spre cer. Ah, cât de bine e. Te întorci spre ea şi-o vezi cu privirea departe şi total absentă. Îţi e puţin teamă, dar totuşi, la ce s-ar gândi acum? Hmm, sau mai bine să te întrebi, la cine? Nu, nu-i loc de gânduri de genul ăsta acum. Sunteţi în paradisul mult visat, doar voi doi, restul nu mai contează.
Laşi pentru moment plăcerea masajului oferit de valuri şi te aşezi lângă ea, după ce te chinui s-o ţi drept prin nisipul fierbinte. S-o mângâi? Să-i dai părul într-o parte şi s-o săruţi? S-o cuprinzi în braţe? S-o strigi? S-o alinţi? S-o cerţi că te-a lăsat să dormi atât? Prea multe întrebări. Aşează-ţi capul în braţele ei şi las-o pe ea să decidă ce urmează. Te uiţi în ochii ei şi vezi cum uşor uşor… ia naşte o lacrimă, ce cade pe nisipul încins de soare. O înghit fărâmele de ţărână la fel cum încearcă şi ea să-şi înghită vorbele, să pară că e acolo, cu tine, însă n-a fost niciodată o bună actriţă. Îţi dai seama uşor că locul ăla i-a amintit de visul ei. Visul ăla obsedant, care-o teroriza mereu şi care nu-i dădea pace. Visul în urma căruia ar fi fost în stare să ofere totul. Să ofere totul în schimbul unei clipe de fericire.
- Încă ţi se pare o poveste, un vis, nu?
- Da … de fapt, nu… de fapt, nici eu nu ştiu ce e cu mine
- Lasă, hai să facem o baie, că tot e apa caldă
- Binnneeee (suspinând)
Şi ce poate fi mai frumos decât să vezi cum într-o clipă îşi schimbă expresia feţei şi-ţi zâmbeşte. Tu ştii prea bine că în sufletul ei se duce o adevărată luptă şi că din răsputeri se străduieşte să nu o ia la fugă şi să alerge până cade lată, doar ca să uite tot ce-a fost până atunci. O cuprinzi în braţe, îi dai într-o parte şuviţa aia de păr rebelă şi te uiţi atent în ochii ei. Îi cuprinzi capul în palme şi-o săruţi uşor…. pe obraz. Îi întorci capul şi-o săruţi pe obraz. Ar vrea mai mult, dar nu. Nu-ţi bate joc şi gândeşte-te că tu ştii mai multe decât ştie ea. O cunoşti bine, cu toate că ea n-are nici cea mai vagă idee despre asta. O iei de mână şi te avânţi curajos spre mare. Nu, nu te arunci ca berbecul, ci te întorci repede şi-o ridici spre cer, ca şi cum ai oferi trupul ei în dar Soarelui. O ridici sus sus… o faci să se simtă stăpâna a tot ce se întinde în faţa ochilor ei şi-o cobori uşor în braţele tale. Apoi, o strângi puternic şi-o roteşti repede repede, cât să descrie pe plaja lucioasă un cerc. Cercul perfect. Cercul care a însemnat cândva perfecţiunea. Cercul definit de două jumătăţi, cercul definit de un triunghi. Triunghiul care-ţi răpeşte ţie acum fericirea.
Îţi vine iar în minte visul ăla şi o laşi. O laşi acolo şi te arunci în mare. Te cufunzi în apa sărată ce te invadează şi-ţi inundă nasul, urechile şi gura, căci acolo poţi să ţipi cât te ţin plămânii : de ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeee??????
Personal
| 
afaith, caldura, dorinţe, dragoste, ea, filosofie, gabi, gânduri, idei, iubire, mare, nisip, plaja, soare, vară, vis, vise
Themocracy
In visul meu invariabil ne invadeaza orcii sau clanurile rivale si trebuie sa luptam
) (Un fel de : E a ta, ii poti simti coapsele bronzate cand deodata Orgul Silverleaf infinge o halebarda in tine …si nu , nu joc Wow dar pur si simplu am o obsesie cu universul asta)
P.S : Am trecut blogul pe http://www.krossfire.ro si doream sa anunt pentru modificarea din blogroll.
Ultimul articol a lui krossfire este Trecere treptata spre http://www.krossfire.ro
felicitari, e un post extrem d reusit. la un moment dat park eu eram p plaja aceea, traind toate acele senzatii
Ultimul articol a lui andrei este super discurs motivational
cat de frumos ai scris…
Ultimul articol a lui copchilulkoma este artistii sunt egoisti
Acum, la aproape o zi depărtare de acele momente, stau şi realizez că de fapt, nu prea a contat aşa mult acest articol. De ce? Pentru că nimeni nu a realizat că de fapt, n-a fost un vis în mijlocul nopţii (deşi în realitate, asta a fost) ci mai degrabă o combinaţie între trecut, prezent şi viitor. Un 50-50 de dorinţă şi realitate. Hai să vă dau un pont, în special celor care îl citiţi prima dată : citiţi iniţial printre rânduri, fără să daţi prea mare importanţă. Apoi, când ajungeţi la “de ce”-ul ăla urlat, un click pe butonul de play de la melodie. Bun, acum recitiţi atent şi faceţi abstracţie de tot ce e în jurul vostru. Aşa-i că parcă simţi că eşti acolo? E ca şi cum apa îţi cufundă picioarele în nisipul ăla. Te crezi în paradis, dar eşti departe. La fel şi în viaţă, la fel şi în cazul corespondent din viaţa reală a acestui articol : ai impresia că ai totul, dar de fapt, ce ai? Un vis…
Mulţumesc pentru aprecieri, să ştiţi că ele sunt cele care te fac să mergi mai departe. Krossfire, am luat la cunoştiinţă.
Koma, eu pe tine aş vrea să te văd scriind asta. Ai referinţe bune şi am eu un citat de pe blogul tău care m-a ţinut o noapte întreagă cu ochii pe tavan şi cu mintea în multe chestii (o să ţi-l trimit pe mail).
@ Laşi pentru moment plăcerea masajului oferit de valuri şi te aşezi lângă ea, după ce te chinui s-o ţi drept prin nisipul fierbinte. Gabi, “s-o tii” se scrie – dublu i.
@ In alta ordine de idei, mi-am dat seama ca e oarecum o exagerare a ceea s-a petrecut in Grecia, nu? Nu prea ma insel, cred eu
). Articolul e bun, mi-a placut. Partea proasta e ca nu orice vrabiuta apuca sa manance malai…si asta oarecum te dezamageste, iti spulbera visele. Si cred totusi ca ai realizat de cand ai scris articolul ca e ceva ce ti s-a intamplat, intr-o mai mica sau mai mare masura. De-asta l-ai si scris.
@ Zicala completa e: Vrabia malai viseaza…si maimuta par pe fund. =]] (Just kidding). Dar zicala e corecta
Mersi de corectare. Nu era nevoie să-l scrii de două ori, dar în fine. La partea 2a ţin să te contrazic. Nu, nu e nici pe departe vorba de ce-a fost în Grecia. Ehe, dacă era vorba de povestea de-atunci, scriam altfel. Nu. Într-adevăr vrabia asta s-ar putea să n-ajungă niciodată să mănânce mălaiul ăsta, dar asta-i viaţa, niciodată dulce până la capăt. Discutăm noi mai multe între 2 ferestre de Y!m.
Şi da, aia e zicala completă, însă aşteptam să zici tu, Andreea sau Leo ceva. Le-ai luat-o înainte.
Repet, să fie clar:
Acest articol/Această poveste e visul meu de acum 2 seri care m-a ţinut treaz vreo câteva ore bune. Este jumătate realitate, jumătate ficţiune. Un amalgam de dorinţă, speranţă, disperare şi neputinţă. Un vis…
A.Faith, neaaah… nu pot sa scriu asa (pe unii nu-i prinde)… dar imi place sa citesc.
Ultimul articol a lui copchilulkoma este artistii sunt egoisti
Koma : Chiar te intrebasem daca scrii mai des sa te trec la alta categorie in blogroll
Ramai la ”prieteni” pana te decizi 
Ultimul articol a lui krossfire este Trecere treptata spre http://www.krossfire.ro
Koma, nici nu trebuie să scrii aşa. Scrie cum crezi tu/cum poţi tu. O să-ţi trimit eu un email cam ce articol mi-aş dori să văd eu de la tine. Ce-am spus acum poţi considera ca o invitaţie la cross-blogging.
[...] si sa-ti alegi pe care vrei sa te duci. Textul e “cer senin”, primul link ar fi catre articolul lui Gabi iar al doilea catre piesa asta, [...]
[...] că deja Ştefan dormea. După o săptămână de zile reuşea să adoarmă. Dar visul… visul îl va mai chinui şi de data [...]
[...] Cel mai bun articol de pe blogul lui Gabi, după părerea mea, este acesta: „Vrabia mălai visează”, este vorba despre unul dintre visele lui, vă invit să citiţi. Şi, aş mai recomanda şi [...]
[...] făcut o pasiune din a scrie aici aproape orice întâmplare din viaţa mea. Fie că scriu despre visele mele, despre problemele cu care mă confrunt zi de zi sau vreun articol mai complex, important e că [...]