“Viaţă grea”
Nu, n-o duc prea rău, dar nici prea bine, însă la capitolul timp liber stau dezastruos. Nu vreau să spun că sunt un maestru al organizării şi că am fiecare secundă planificată, ba chiar e exact invers, însă în ultima vreme am cam abandonat toate proiectele de care m-am apucat. afaith.eu n-a mai beneficiat de absolut niciun fel de promovare. Activitatea pe blogoree bligg s-a redus la cel mult 2 articole pe săptămână, pe forum n-am mai intrat de ceva vreme, iar de postat ceva, nici nu se mai pune problema. Google Readerul geme de articole necitite, peste 1000. Probabil le voi marca pe toate ca fiind deja citite şi voi face ceva curăţenie, deja e cam mult zgomot inutil.Nu vreau să pară că mă plâng, doamne fereşte! Doar scriam undeva … ca-ntr-un jurnal, ceea ce fac, ceea ce mă ţine ocupat. Nu de alta, însă face bine la moral şi pe deasupra te mai ajută să-ţi mai limpezeşti minţile, să priveşti lucrurile din ansamblu.
Ce e frumos e că tot semestrul am tras chilu’ la volei şi acuma brusc mi s-a trezit interesul. Nu fac bine, sunt conştient de asta, şi poate că pare aiurea să spun, dar îmi e infernal de greu să mă trezesc la ora 6, 6.30 ca să fiu la 7.30 la antrenamente. Pur şi simplu, nu pot dom’le! Bate-mă, omoară-mă, nu pot şi gata. Ori că mă culc la ora 10, ori la 2-3 dimineaţa, tot la fel îmi e.
Niciodată n-am fost atras de ştiinţele exacte. Calcule, formule, matematica, fizica sau chimia au reprezentat dintotdeauna pentru mine necunoscute sau mai bine zis materii de care am avut oroare. Încă din clasa I, când ştiam că trebuie să scriu pe caietul ăla cu pătrăţele, mă lovea somnu’, foamea sau pur şi simplu mi se tăia orice chef. Printr-a 6a, la fizică, aveam teroare de profa aia. Când o vedeam, parcă vedeam pe dracu’. Nu spun că am fost corigent sau că mă chinuiam să trec, ba chiar mă pot lăuda că am câştigat şi câteva concursuri, însă eram atras de partea practică, de experimente şi mai puţin de calcule, formule probleme şi alte căcaturi. Chiar aşa, mai ştii Bogdane ce mai făceam probleme din revista Delta? Ce vremuri…
Într-a 7a, cu chimia altă belea. Profă tânără şi a dracu’… da, ne mânca zilele şi ne futea la cap toată ziua cu chimia ei, de parcă m-ar fi interesat pe mine sau m-ar fi ajutat mai târziu. De fapt 
, m-a ajutat într-a 8a, când ştiam materia ca pe poezie, de ziceau colegii (cei noi) că sunt cel puţin Einstein. Da vorba ăstuia, «frica păzeşte via”!
Acum, same old shit : mate, chimie şi fizică, numa’ că prima a rămas în continuare problematică. Deh, nu se leagă de mine, cum nu se leagă nici apa de penele unei lebede. Că mai ştiu eu una alta sau că mai prind din zbor, asta e altă mâncare de peşte, dar n-o să mă vedeţi niciodată pe mine cu caietul, pixul şi culegerea de exerciţii în braţe, de plăcere. Vorba englezului, «old habits, die hard».
Lăsând puţin şcoala de-o parte, dacă mă uit la to-do-list mă îngrozesc. Articole peste articole, persoane de contactat, bloguri de pus pe picioare, articole de revizuit, întrebări de pus, promovare, oho… mai bine le las ascunse în bară, lângă ceas. Inbox-ul chirăie şi el acolo, lângă Pidgin care nu încetează să clipocească (semn că iar mă caută cineva). Îl mai închid (destul de des în ultima vreme) că n-are rost să stau să fac idle time. Măcar până acum foloseam statusul ca spaţiu publicitar, dar cum pe blog scriu mai rar, nici nu prea mai am ce promova. Acum încep să-l înţeleg pe Cypress de ce a blocat el Y!m-ul din iptables. Eu n-o să recurg la astfel de măsuri, cel puţin nu acum. Cel mult să mă loghez pe invizibil sau doar pe Gtalk.
Şi telefonul a început să mă cam streseze, deşi am ca ringtone o melodie pe care chiar o ascult de plăcere („Genul alcoolic” de pe „Protest Urban”). Cel mai aiurea e că nu mai am persoanele importante cu alt ringtone şi când sună şi aştept un telefon ori văd că se găseşte vreun “amic” să mă sune că are o “treabă urgentă” cu mine ori vreun bip sau un mesaj care n-a ajuns la cine trebuia. A nu se înţelege din asta că nu răspund la telefon pentru că evit o anumită persoană sau pentru că vreau să fiu izolat. Nu, doamne fereşte! Nu sunt eu persoana de genul ăsta. Mai degrabă, nu prea ţin telefonul pe lângă mine, că mai uit de el 
, spre ruşinea mea.
Acestea fiind zise, cred că mă duc şi eu să mă culc, azi am avut o zi grea (chiar foarte grea) în care a trebuit să mor de frică la o oră, să râd cu lacrimi la alta, să stau să suport morala unei tâmpite care judecă după aparenţe şi nu în ultimul rând să-i mai suport încă o zi pe toţi cei care reprezintă pentru mine fix 0. Da, e vorba de cei pe care nu-i agreez.
E grea viaţa de «şcoler», însă nu mă plâng. Nimic nu se compară cu “Butch – Opttreizecişicinciaem” ascultată în căşti la maxim, în timp ce mergi grăbit spre liceu, iar printre blocuri mijeşte lejer şi lipsit de griji soarele şi aduce lumină (căldură va aduce la vară, momentan, căldura vine de la centrală) peste oraş. Cerul, deşi de multe ori e prea mic, privirea fiind limitată de “blocul de vis-a-vis”, tot arată superb, de zici că-i pictură în ulei. Nu ştiu frate cum or fi alţii, da’ pe mine mă face fericit (într-un mod abstract, desigur) să văd cum răsare iar soarele, după o noapte lungă, fie că am dormit sau nu…
Închei în stilul personal, şi-anume optimist : dacă n-ar fi ea, nimic nu ar fi şi vă las pe voi să descifraţi asta.
PS : promit să revin cât mai curând, pe blog, pe forumuri, in ză nieu oto, pe bligg şi cam peste tot pe unde activam. am nevoie doar de un mic răgaz 
Themocracy
omule asa e viatza de rahat cateodata dar trebuie sa “activam” si noi cu vechii prieteni Kent si Stejar….ii mai ti minte??
@leo: Viata nu e de rahat
Rahatul il facem noi, important e unde il facem. Daca il faci in pragul usii e clar ca vei calca mereu in el.
@A.Faith: “to-do-list”-ul e pain in the ass daca nu folosesti prioritati. Mereu va fi ceva de facut. Trebuie insa stabilit nu ce trebuie de facut acum ci mai exact ce e mai IMPORTANT de facut acum. Restul … ori nu mai trebuie rezolvate, ori se rezolva de la sine. A, si mai era una: “Don’t bite off more than you can chew”.
Mah nepoate..din cate vad tare e “grea” viata asta pentru tine. Ho ca inca mai ai timp de trait ..si ai tu timp sa le faci pe toate. To-do-list sucks !! Mai mult te impacienteaza aducandu-ti aminte de ce ai de facut. Apropo de mate..cand eram in Romania pur si simplu detestam materia, chiuleam q saptamanile de la mate si abia am trecut
Acu’ imi place.. E chestia ca ai rupt firul la un moment dat si-ti e greu sa recuperezi. Las’, nu-i bai. E loc sub soare pentru toata lumea, mai ales ca toti vor sa stea la umbra. Te faci tu jurnalist sau invatator =]].
lenea e cucoana mare!!!!, ziceau ai batrani odata si aveau dreptate saracii.
ca e lenea pe noi cat palatu` parlamentului
vai de capu` nostru vrem de toate dar ne e lene sa facem.
Leo, prietene tu ştii care-s remediile pentru lipsa de chef
mateoftica am scăpat de ea, cel puţin o săptămână, bat-o vina! jurnalist poate, învăţător în niciun caz. mai bine stau şi şomez decât să mă fac învăţător. ştii şi tu de ce.
Memo, mare dreptate, de acord cu tine, însă sunt şi momente în care pentru a-ţi ridica moralul zici «life sucks, shit happens». oricum, nu e cazul. o să încerc să fac nişte reguli în «iptables-ul» din cap să vedem poate reuşesc să fac un QoS prin to-do-list-ul meu
Rebecca, într-adevăr, viaţa pare grea, dar îi zâmbesc ironic şi dacă mă supără o *** în cur
cât despre cei care mă critică la modu’ în care s-a scris ultimu’ comentariu, nu pot decât să vă spun o vorbă mare : duşmăniţi-mă toţi (continuarea, pe albumul «slalom printre cretini». Alina, mai bine tăceaţi, că şi-aşa n-aţi priceput o iotă din ce-am scris aici.