Pfiuf, cât am putut să dorm! Aseară am avut o tentativă de a scrie despre cum a fost, dar probabil că eram prea subiectiv şi prea implicat pentru a putea scrie ceva coerent şi interesant, aşa că am numărat puţin şi mi-a trecut. Acum, după o bună repriză de somn mi-am reluat locu’ din fotoliu, am pornit muzica şi pun-te taică pe scris.

Am plecat vineri dimineaţă de-acasă cu tata (minune!) cu 2 bagaje după mine: o sacoşă cu haine şi ghiozdanul cu laptopul şi ceva de mâncare. O dată ajuns în faţa şcolii, am avut prima surpriză: deşi era 9 şi 10 şi ni se spusese că la 9 să fim toţi acolo, că la 9.30 plecăm, nu era nici dracu’. Picior de om! Eh, se mai întâmplă. După 10 fără 20 au început să se strângă, şi pe la 10.15 am plecat. Şi când te gândeşti câte griji “ne-am făcut” că n-o să avem timp să facem traseul…

Pe drum, toate bune. Autocar bun, aer condiţionat, muzică, etc. Ce mi-a plăcut a fost că pe autocar scria OTTOKAR ceea ce m-a făcut să nu duc lipsa otobelului Mă rog, am dus-o, dar asta e altă discuţie. Traseul pentru prima zi a fost Craiova –> Piteşti –> Târgovişte (oprire) –> Tabăra “Stejarul” din judeţul Dâmboviţa.

În Târgovişte mi-a plăcut. Prima oprire a fost la o benzinărie, unde am făcut plinu’ nu la autocar, ci la altceva. În ideea că pot să citesc şi eu un mail sau să scriu o mică însemnare pe blog, am scanat după reţele WIFI. Pauză. Am găsit 4 criptate cu WEP, dar cum parola nu era 1234, n-am avut ce face. Nu ştiu ce-o fi în capul ălora, dar eu când văd criptare WEP mă gândesc în primul rând la faptul că pot trece de ea foarte foarte uşor dacă băieţii de la MADwifi o să fac nişte drivere bune pentru Linux.

Apoi am fost la turnul Chindiei şi la vechea curte domnească. Deşi am mai fost pe-acolo, am revenit cu plăcere, fiindcă ceea ce vezi din turn, când urci până sus e magnific. Dacă eşti dotat şi c-o cameră foto profesională, poţi scoate nişte cadre interesante. Dacă nu, te mulţumeşti cu ceea ce poate face telefonul tău. Acu’, în timp ce scriu realizez că cineva şi-a băgat nasu’ prin pozele salvate şi nu mai sunt chiar toate. Iniţial erau 2,5 GB de fotografii, iar acum văd că mai sunt decât vreo 2. Norocul meu a fost că există unelte de recuperare ale datelor pierdute. Chiar şi pentru Linux.

Am luat apoi o pauză de ţigară şi am aşteptat să intrăm în autocar. Ceva mai târziu (adică 15 minute) am văzut Mănăstirea Dealu, pe care o mai văzusem prin gimnaziu (a 6a dacă nu mă înşel). Am aflat că anul trecut, după o furtună s-a rupt bradul acela mare de-acolo. Păcat, era atât de frumos.. Cred că era unul din cei mai frumoşi brazi pe care-i văzusem. Dacă o să găsesc poza aia mai veche, o s-o scanez şi o s-o pun aici, pentru cei care n-au apucat să ajungă pe-acolo. Curăţenie exemplară, copii mici jucându-se prin iarbă, oameni ai locului şi cam ce se mai poate vedea pe la o mănăstire.

 

Apoi, a urmat surpriza de proporţii : tabăra unde urma să fim cazaţi. După câteva probleme pe drumul de acces (drum forestier, nămolit şi greu accesibil unui autocar plin), ni s-a aurătat după un deal vreo 4 căsuţe, o piscină (goală) şi câteva locuri de joacă (teren de fotbal, teren de tenis, etc.). Hmm.. dubios. Asta a fost prima impresie, care mai târziu s-a dovedit a fi fost adevărată, din păcate.

Cazarea a fost relativ ok. Adică am avut o masă, un pat şi un duş. Masa n-a fost cea mai cea, însă servirea ca în România: tacâmuri strâmbe, feţe de masă neschimbate de ani întregi, pătate şi toate cele. Plus nişte chelneriţe care nu ştiu că atunci când cineva se oboseşte să-ţi mulţumească, ai putea să-i răspunzi într-un fel sau altul.

Duşurile… acolo a fost beleaua mare! Să le facem să curgă apă caldă a fost chiar un test de inteligenţă, pentru că erau atâtea ţevi şi robinete pe-acolo încât nu ştiai care cum e. Partea cea mai proastă a fost că erau aşezate exact sub duş, astfel încât totul să fie un fel de “ruletă rusească” : dacă nimereşti robinetul bun, ai apă caldă. Dacă nu, ai apă rece. Mai rău a fost pentru cineva care le-a încercat îmbrăcat şi a ieşit fleaşcă. Să mai spun şi de nebunu’ ăla care a alunecat de ne-am căcat pe noi de râs? N-are rost )

Prima seară, prima beţie. Nu chiar aşa cum am vrut noi, că au avut grijă piţipoancele de la a 9a să ne strice cheful. Mă, eu ştiu aşa: dacă ştii că ai mai băut la viaţa ta şi ştii cum să bei, e ok, nu-i nicio problemă. Dacă nu, stai dracu’ în banca ta şi nu face pe şmecheru’, că după tragem toţi ponoasele. O sticlă de JB, o sticlă de vodcă, vreo 3 de vin roşu dulce şi un Garrone. Suficient pentru 10 oameni să se simtă bine într-o seară.

N-am apucat să bem decât un sfert din JB, câteva guri de vodcă şi 2 sticle de vin. De ce? Pentru că o “deşteaptă” s-a apucat să spargă sticlele şi s-a tăiat la mână. Razie, control al bagajelor, n-a mai rămas aproape nimic. Ne-am consolat cu gându’ că ni le vom recupera o seară mai târziu. Păcat că n-a fost aşa.

Sâmbătă dimineaţă, chinul de pe pământ cu trezitul. Am mâncat şi pe la 9 şi ceva am plecat să vizităm ce aveam de văzut : Rucăr – Bran, castelul de la Bran, Cetatea Râşnovului, Braşovul şi într-un final… înapoi în tabără. Nu m-am urcat bine în autocar şi stomacu’ mi-a bătut în ţeavă: băutură, somn puţin, oboseală, nervi şi mâncarea nu prea bună au fost ingredientele suficiente ca să mă ameninţe cu o stare proastă. Norocul meu că mi-a trecut, după câteva pastile.

Mi-a plăcut mult pe Rucăr – Bran, fiindcă ai ce vedea. Iar pentru că mi se făcuse dor de otobel, am sunat-o pe didişor, care tocmai pleca din Botoşani, apoi pe-o bună prietenă din Alba Iulia, Daniela, a cărei zi de naştere a fost sâmbătă. La mulţi ani cu ocazia asta. Weekendul ăsta am avut o groază de sărbătoriţi ) De joi până duminică, în fiecare zi câte unul . La mulţi ani tuturor cu această ocazie.

Comerţul la mare altitudine se face astfel: pui o gagică blondă care să stea lângă o măsuţă plină de produse tradiţionale (carne de vânat afumată, caşcaval făcut în casă, suc de afine etc.). Vei atrage destul de mulţi clienţi. Pui un preţ de 5 lei pentru o fâşie de maxim 100g de carne de vânat, 30 lei pentru 1 kg de caşcaval (deşi nu cred eu că era 1 kg acolo), 15 lei pentru o sticlă de sirop de afine (ăsta şi-a merita banii până la ultimul leu) şi 5 lei pentru o mână de covrigi tari în case să-ţi rupi dinţii. Nu foarte igienic, dar merge!

O dată ajunşi la Bran, am coborât dornic să iau o gură de aer, că nu mai puteam de cald. Aveam o stare prostă, indusă în mare parte de vremea de căcat de afară. Vreme englezească : ploi mărunte, vânt puternic. Ne-am fâţâit noi prin bazarul ăla plin de kitch-uri şi într-un final am intrat la castel. Nu toţi, că deh.. unii l-au văzut de curând (acum 5 ani) şi nu mai avea niciun rost să-l mai vadă încă o dată. Din păcate, Branul arată la fel pe partea exterioară, unele părţi fiind cam neîngrijite. Bine, acum s-a modernizat frate: taxă foto 10 RON pentru amatori şi 50 RON pentru profesionişti, şi camere în fiecare colţişor. Plus paznici care stăteau pe lângă tine, nu cumva să faci vreo poză. Dar despre asta, într-o altă însemnare în care voi comenta mai mult modul în care se întreţin locurile importante din ţara asta. Însă ştiţi cum sunt românii: dacă le spui să nu facă asta, exact asta fac. Mărturie stau cele aproape 200 de fotografii de acolo.

Partea proastă la Bran a fost că a trebuit să aşteptăm mai bine de o oră pentru a putea intra în autocar. Acest aspect prefer să nu-l comentez din mai multe motive. Cert e că am îngheţat de frig şi am răbdat de foame, că bagajele erau închise. În fine..

Despre ce-a urmat şi cum s-a terminat excursia + impresiile finale, mâine sau poimâine. Că n-au intrat zilele în sac. Oricum, foarte urât din parte cui a binevoit să-mi facă viaţa grea şi să-mi şteargă din fotografii. Bune, proaste, cum erau, urmau să fie sortate şi editate. Ruşine!

2 Responses to “Impresii din vacanţă – partea 2a”

1. A.Faith Blog » 2008 pentru mine says:

   31 - December - 2008 at 2:38

   [...] Am fost la Târgovişte şi la Râşnov, iar prin destrăbălarea din excursie i-am stricat buna impresie şi profei de română. ce pierdere… link [...]

   Reply
2. Sabau Ioana says:

   20 - January - 2009 at 15:42

   Da, la Bran e superb. CAnd am fost acolo, nu ma mai dadeam dusa…:)

   Reply