Un simplu mulţumesc
Ieri am avut o zi terifiantă, care s-a ţinut morţiş să continue târziu în noapte, până spre dimineaţa zilei de azi. Mărturie stau comentariile de pe blogu’ lu’ Zeffy, când pe la 4 şi ceva, din plictiseală îl întrebam (a nşpe mia oară) “cine e Andra?”. Într-un final, am adormit, pe la 6 fără ceva, ca să mă trezesc 3 ore mai târziu, cu ochii cârpiţi de somn, şi cu mintea vraişte. Afară era o vreme de toată frumuseţea, turna cu găleata. Iar când asta se întâmplă, de obicei companiile de Taxi îţi răspund sec la telefon cu : ne pare rău, nu avem maşini. Aşa, bine, şi ce mă interesează pe mine asta? Eu trebuie să ajung în 10 minute în acel loc, credeţi că-mi pasă că n-aveţi maşini? Craiova se lăuda că-i oraşul cu cele mai multe taximetre. Unde sunt ele când am eu nevoie de-o maşină? În fine… Am ajuns într-un final la liceu, am predat proiectul şi totul a fost în regulă. Acum 10 minute, când abia adormisem (când eşti obosit rău, parcă adormi şi mai greu) ţârrr telefonu’. A sunat să-mi mulţumească pentru că am ajutat-o şi să-mi comunice rezultatele. Eh, sincer să fiu, am trecut peste faptul că m-a trezit din somn (cunoscuţii ştiu cât de urât reacţionez când mă trezeşte cineva) şi m-am bucurat să văd că s-a obosit să-mi spună şi mie concluziile. Aşadar, doamna profesoară, vă mulţumesc pentru “mulţumesc” şi pentru efortul pe care l-aţi depus! Acum… mă duc să văd dacă reuşesc să adorm.
Themocracy
important e ca ai aflat cine e Andra:))