Mami, vreau afară!
“Mami, vreau afară!”
“Nu, stai în casă! Eşti pedepsit(ă)!”
Cunoaşteţi replicile nu? Sunt sigur că nu vă sunt străine deloc. Mulţi dintre noi făceam diverse boacăne când eram mici şi părinţii adoptau această tactică pentru a ne învăţa că n-am făcut bine. Era probabil pedeapsa supremă, care ne atingea exact acolo unde ne durea cel mai tare, fiindcă majoritatea timpului ni-l petreceam în faţa blocului sau … cine mai ştie pe unde.
O idee bună, ar spune unii. Atunci când ţi se ia ceea ce-ţi place cel mai mult şi nu prea apreciezi, ajungi să-ţi pese mai mult şi să ai grijă să nu mai calci strâmb. Şi făcând asta, ţi se induce frica. Nu cred că există persoane care au fost pedepsite cu ceva când erau mici şi mai târziu, au făcut exact aceiaşi greşeală. Păi cum… să stai o săptămână fără să te vezi cu prietenii sau să nu ieşi pe-afară?
Soluţia pe care au adoptat-o părinţii de-alungul anilor a avut şi efecte adverse. Când rămâi fără ocupaţia #1, îţi găseşti ceva de lucru. Şi care e cel mai la îndemână lucru pe care-l are un copil privat de libertatea de a ieşi afară? Televizorul şi calculatorul/internetul. Îmi aduc aminte faptul că am văzut acum câteva săptămâni un om important în fotbalul românesc (Mircea Lucescu dacă nu mă înşel), care spunea ceva că nepoţii lui preferă mai degrabă să piardă ore întregi în faţa calculatorului jucându-se sau mai ştiu eu ce, în loc să iasă la o miuţă. Nu ştiu dacă dumnealui s-a gândit vreodată la aspectul ăsta.
Ideea mi-a venit când am văzut zilele trecute nişte copii jucându-se baschet în curtea unui liceu craiovean. Era aproape negură afară şi ei încă se jucau. Mi-am imaginat că atunci când vor ajunge acasă, vor fi nevoiţi să dea explicaţii foarte detaliate despre ceea ce-au făcut, pe unde au fost şi cum au pierdut timpul.
Există acele ore la care trebuie să intre în casă. Hai să zicem ora 9 în timpul şcolii. De ce să-ţi cerţi copilul că întârzie vineri seara, când el a bătut mingea o zi întreagă, a alergat şi a făcut mişcare? L-ai vrea un supraponderal, doxă de matematică sau bântuind prin internet-cafe-uri sau mai ştiu eu pe unde? De ce să-i impui o oră absurdă de venit în casă, când el nu face altceva decât să-şi consume energia într-un mod foarte sănătos?
Nu neg faptul că de multe ori copiii ar putea fi tentaţi să petreacă în alte locuri acele ore de baschet sau de fotbal, însă asta e uşor verificabil, dacă n-aveţi încredere în ei. Mi se pare o problemă de educaţie faptul că tot mai multă lume pierde vremea şi lasă activităţile normale pentru o anumită vârstă în schimbul zecilor de ore petrecute în faţa pc-ului.
Cei care mă cunosc probabil vor crede că acum fac pe lupul moralist. Într-adevăr, petrec foarte multe ore cu laptopul în braţe. Uneori, muuuulttt prea mult decât ar trebui. Da, recunosc asta şi cu toate că n-aş vrea să fie aşa, nu-mi e ruşine să admit aceste adevăruri. Spre deosebire de alţii, nu butonez 24/7 un joc. Da, consider că de multe ori jocurile pe PC/consolă sunt o pierdere de vreme. Am încredere că orele pierdute (impropriu spus) acum pe internet, o să-mi fie de ajutor pe parcurs, când nu voi mai fi nevoit să fiu eu cel care munceşte zeci de ore documentându-se pentru un proiect. În plus, pe termen scurt (adică în săptămânile ce vor urma) o să am grijă să-mi restructurez în aşa fel programul zilnic încât să mă pot achita de toate obligaţiile (din online) şi să ofer şi activităţii fizice un spaţiu important în orar.
Concluzia e simplă: unii copii au predispoziţie spre diverse boli moderne, precum probleme cu greutatea. Nu le sugerez părinţilor să îi călăuzească spre activităţi intelectuale 24/7, deoarece nu vor reuşi în felul ăsta decât să le facă rău. Degeaba va ajunge un renumit inginer sau mai ştiu eu ce director, dacă la 50-60 de ani va muri de diabet, din cauza unui accident vascular sau a unui infarct. Mai bine un simplu angajat, fericit şi sănătos. Îmi permit să scriu toate ăstea, deoarece în ultima vreme tot mai multe persoane spun că nu pot să iasă la o plimbare sau la un baschet pentru că au interdicţie din partea părinţilor.
Themocracy
Calci pe nisipuri miscatoare… ora de intrat in casa e sfanta pentru ca seara devine periculos sa stea pe-afara, sau pentru ca aia mici au ora de culcare obligatorie. E timp de baschet ziua, sa nu spui ca nu-i asa. Si pedepsele sunt aproape intotdeauna “n-ai voie la calculator si televizor”, cam niciodata “n-ai voie afara” (asta se aplica doar daca pleaca fara sa spuna). Si timpul petrecut la calculator sau televizor e limitat, tocmai ca sa mai iasa si pe-afara. Stiu ca ti se pare ca parintii sunt aberanti, dar toate au o logica.
Adriana’s last blog post..Fetele şi matematica
Eu n-am prea fost pedepsită când eram mică să nu ies din casă… Ce boacăne făceam erau pedepsite de mama cu o palmă bine aplicată la fund sau un zgâlţâit de braţe
)
)
A, i-am zis mamei acum c-o pârăsc şi zice că eu nu prea mi-am luat palme, mai mult sor-mea, pe mine mă zgâlţâia mai mult
Era suficient. Şi asta doar mama, tata mă apăra mereu…
Adriana, crede-mă că ştiu despre ce vorbesc. Era ora 8 şi telefoanele sunau : veniţi acasă, că hâr, că mâr, că nu ştiu ce. Nu la mine, ci la cele cu care eram eu. Normal că nu mi-a convenit, pentru că astfel eram şi eu pus în situaţia să plec mai devreme acasă şi s-o ard aiurea.
Ai dreptate, chiar mi-a placut articolul.
BRAVO !
Pe puştiu meu îl trimit la fugărit minge iar pe puştoaică o trimit să sară coarda, asta ca să pot petrece mai mult timp cu mama :>
)
Când s-o supăra pe mine… şi m-o pedepsi ţinându-mă închis în casă o să am comportament exemplar cu ea :-” ca apoi să pot bate mingea cu puştiu
Lupul’s last blog post..This is such a crock of shit
=)) De educaţia copiilor se ocupă mama în general, da? Adică cel puţin partea cu pedepsitul… Tata e la partea financiară şi eventual le taie acolo porţia.
Prin urmare, întâi va trebui să mă convingi pe mine că aia e pedeapsa potrivită pentru ţânci :-”
Dida’s last blog post..27 mai
Hmm… oare mă pricep la cuvinte?
Lupul’s last blog post..This is such a crock of shit
da! yes, oui, si!
lamaie’s last blog post..In weekendul asta…