La nuntă – cununia civilă
Nu obişnuiesc să mă duc la nunţi, fiindcă am o aversiune faţă de momentele în care mi se prezintă rude pe care nu le-am văzut în viaţa mea şi mi se aruncă replica: vaaai, cât ai crescut. ok, şi ce te aşteptai, să mă fac şi mai mic? Trecem peste acest aspect, cine ştie cine mai citeşte şi dupaia iar se face că nu mă vede când o salut.
Nu am fost pus în postura de ginerică (trag speranţe să nu fiu pus nici în următorii 10 ani) şi nu prea ştiu cum e, dar din postura de invitat la o nuntă în România pot spune că vei avea parte de momente amuzante, numai bune de criticat, mai ales la cununia civilă. În Craiova spre exemplu, clădirea de lângă Poştă e Casa Căsătoriilor, locul unde bărbaţii îşi fut viaţa, iar femeile… mă rog.
Locul e prost aşezat, nu există locuri de parcare şi mereu aglomerat. Ce să ceri de la nişte trotuare de nici un metru, flancate de limuzine, care mai de care. Curtea interioară e prea mică, iar pentru a prinde un loc mai în faţă, se formează cozi. Exact, stai la coadă la nuntă!
Anunţurile se fac de către un tip burtos de la Poliţia Comunitară, care urlă din 15 în 15 minute numele de familie ale ginerelui. Dacă nu eşti prezent, next in line. O dată ajuns înăuntru, urci o scară în spirală, dându-ţi coate cu cei care ies din sala de festivităţi. Mai nasol când prin faţa nasului lu’ ginerică se perindă gagici cu haine by getuţa dizain, cu multe părţi ale corpului descoperite. Momentul nasol e când îl vede miresica şi-i fute un buchet peste ochi.
Se intră repede în camera unde e o tipă cu ochelari care oficializează relaţia lor într-o căsnicie de durată (aşa cum li se urează de 15 ori într-un minut, de zici că sunt Marius Tucă atunci când scriu despre bloggeri) şi se ia repede poziţia de atac. Noi, gloata, de-o parte a mesei, ea, oficialul, de alta. Întrebările scurte şi directe: Cetăţene… de bună voie şi nesilit de nimeni o (mai) iei (din când în când) pe cetăţeana *insert nume pocit aici, că nu a fost în stare să-i citească numele cum trebuie* ? şi invers. Apoi bagă din Codul Familiei, zice de sănătate, îi pune să semneze şi ne goneşte în Sala de Protocol. Acolo, şampanie, pişcoturi, înghesuială, căldură şi niciun geam deschis. Frumos.
După alte 10 minute, vin două tanti de la Poliţia Comunitară şi ne gonesc, erau alţii la rând. Concluzia e simplă: în România oricât ai încerca, nu-i frumos să te căsătoreşti. Nu contează cu cine, cum, când, în ce circumstanţe, însă nu. Mai bine te duci în Congo, probabil acolo e mai frumos şi nu se înghesuie lumea la coadă. În altă dezordine de idei, în concordanţă cu discuţia de aseară, mă întreb oare dacă la o nuntă de bloggeri se va face live blogging sau live twittering.
Themocracy
sa inteleaga echilibra ca iti place la nunta asta,nu?
Da…deci…si eu urasc nuntile cu tot ce inseamna ele. Acum vorbind de pe postul de “invitat”. Dar nici pentru miri nu cred ca e frumos…ce poate, de fapt, sa fie mai frumos decat o noapte de chin in niste papuci gucci care te omoara la propriu, intr-un corset in care sa nu poti respira, sa te plimbi printre mese la fiecare 3 min ca sa nu creada nuntasii ca sunt neglijati si sa-ti vezi sortitul/a din cand in cand, fugitiv, intre usa de la bucatarie si usa de la intrare………oo da! genial……..!
Andra A a scris ultima oară: Polemici de ocazie
echilibra poa’ să înţeleagă ce vrea, că mie la nunţi tot nu-mi place
) decât dacă e şi ea pe-acolo 
eu când o să fac pasul ăsta (mă gândesc cu groază) o să mă duc în deşert şi-o să le trimit alor mei o vedere de-acolo în care să le zic ce poznă am făcut
Ai revenit. Sa zici merci ca n-ai stat la nunta intr-un cort, se practica prin zona (am destule rude)
dă-ţi peste gură! şi da, am revenit, din fericire (sau din păcate). offtopic: mâine vreau să discut cu tine.
this is getting geeker and geeker …
barba a scris ultima oară: C-BLOCK – Time Is Tickin’ Away (1997)
De ce sa te duci neaparat in desert, important e sa nu fii acasa:))
Andra A a scris ultima oară: Polemici de ocazie
[...] (La mulţi ani, tovarăşe!), Delia că nu ştiu nimic de ea, A.Faith că a scris un post despre o nuntă şi ultima dar nu cea din urmă, Petronik, pentru că e din Botoşani [...]