La cabană
Articol scris pe 18.08.2008 la ora 18:29
Wow.. deci wow! Te duci într-un loc unde n-ai mai fost niciodată şi la un moment dat vezi o pajişte cunoscută. Aşa de cunoscută încât ai zice că ai mai fost pe-acolo. Vezi gărduleţul ăla care şerpuieşte neîndemânatic printre copaci înspre pădurea ce se întrezăreşte la marginea pajiştii respective, semn că a fost construit în pripă şi te gândeşti: unde am mai văzut eu asta?
Şi mergi în continuare, pe un drum forestier către locul care-ţi va fi casă pentru o bună bucată de vreme, pregătindu-te moral că DVD-urile şi cărţile o să-ţi fie (foarte) buni prieteni pe perioada vacanţei. Deh, nu întotdeauna îţi iese aşa cum îţi doreşti.
La un moment dat, de după o stâncă golaşă (singura de altfel din desişul pădurii) se înalţă semeaţă o cabană. Şi ce cabană! Wow, hai că nu-i aşa urât precum îmi imaginam eu. Maşinile din parcare (vreo 5 la număr) m-au făcut să mă gândesc la ideea că voi avea colegi de suferinţă. Şi ce bine ar fi fost dacă ar fi şi colege de suferinţă, că deh, fără vreo prezenţă feminină nimic n-are niciun farmec.
Intru timid şi-s întâmpinat de-o bucătăreasă corpolentă. Da’ corpolentă, nu glumă! E clar, o să mănânc bine. Şi apoi, de după nişte uşi de bar se deschide o încăpere înaltă şi mare, plină de oameni contrastanţi: unii mai plinuţi, alţii mai slăbuţi, blonzi, bruneţi, ce mai, lume! Civilizaţie!!!
La o primă privire, media vârstelor sărea muult de 30 de ani, mergând spre 35 de voie. Cam naşpa, dar deh, poate sunt oameni ca lumea, cu care te poţi înţelege.
Întind mâna, fac cunoştiinţă pe rând cu câte unul până când la un moment dat, de pe un scaun înalt se întoarce o prezenţă care-mi taie respiraţia. Genul ăla de femeie care-ţi atrage atenţia şi care te lasă fără grai. Femeia care după ce îşi spune numele, ai nevoie de un răgaz, pentru a-ţi aminti cum te cheamă.
Se spune că prima iubire te marchează pe viaţă şi cea care o să-ţi fie alături o viaţă va semăna cu ea. Trebuie să fiu sincer şi să spun că semăna cu prima mea iubită. Atât de mult încât mi-a venit să-i zic pe nume. Cert e că vreo 10 secunde n-am schiţat niciun gest, ţinând-o cu mâna întinsă şi cu un început de zâmbet în colţul gurii. Wow…
Şi continui cu prezentările şi cu bezelele servite tuturor pentru amabilitatea de a-mi oferi o săptămână de chin departe de civilizaţie, însă cu coada ochiului supervizându-mi „prada”. Era o „pradă”, fiindcă o astfel de femeie nu se iartă… se cucereşte, întocmai ca o cetate, chiar şi cu preţul unui eşec răsunător.
Nu ştiu voi cum sunteţi, însă eu când văd una de-asta, rămân fără glas şi am nevoie de un timp în care să mă pregătesc moral.
Tare mult îmi spun atunci: ah, să fie ea mai îndrăzneaţă, c-aşa-s de faine femeile ăstea…
În concluzie, visul ăla în care am văzut pajiştea aia a fost unul bun prevestitor, cu toate că ştiu sigur că m-am trezit cam speriat (ca după un coşmar). Sper să trăiesc o săptămână de vis, cu … wow!
PS: la mulţi ani băăăăăă!!!!
Themocracy
La multi ani si tie baaaa
krossfire a scris ultima oară: Filme din podul bunicii
Nu mie, ei
Haha, ce dragut ai fost.
Mi-era dor sa citesc ceva in stilul tau si… iarta-ma ca n-am mai trecut pe-aici
Anca a scris ultima oară: Alise Update
am vreo 10 articole scrie cât am stat la munte. scrise şi puse la punct, numai bune de publicat. aştept însă momentul oportun.
[...] am avut parte de o experienţă asemănătoare. am visat cu ceva vreme în urmă un loc asemănător cu drumul spre Rânca. Cât de curând o să [...]