Dormitorul ca un cimitir
Îndrăzneaţă afirmaţie, nu? Da, cam aşa văd eu dormitorul meu. Ca pe un cimitir al vieţii mele de până acum. De ce? Fiindcă aici au început şi s-au terminat unele din cele mai frumoase momente din viaţa mea. Aici s-au născut dorinţe şi au murit vise. Aici au luat fiinţă anumite persoane şi tot aici au murit, pentru un timp sau pentru totdeauna.
Locul care îmi e cel mai antipatic îmi rămâne patul. Patul gol. Am mai spus că am deseori probleme cu somnul. Uneori am impresia că mi-l fură altcineva, alteori pur şi simplu nu găsesc o explicaţie pentru lipsa posibilităţii de a adormi. Şi atunci dau vina pe pat. Dau vina pe el că e pus aşa, dau vina pe el că e gol.
Am căutat liniştea sufletească şi prin alte locuri. Am o întreagă listă de astfel de locuri şi totuşi, m-am întors acasă, în aceleaşi camere, acelaşi pat, acelaşi colţar, acelaşi birou, acelaşi fotoliu. De fiecare dată, mai încântat că m-am întors acasă şi de fiecare dată cu gândul la alte tripuri, cine ştie pe unde de data asta…
Sunt curios de ce de fiecare dată se întâmplă „tot aia”. Sunt curios de ce există o ciclicitate a evenimentelor din viaţa noastră, de la ciclul greşeală – acţiune corectă, la ciclul viaţă – moarte. Unii numesc asta destin. Eu prefer să cred că începem să gândim după un tipar predefinit şi ne plafonăm la un nivel, uitând dorinţele şi visele din copilărie. Îndrăznesc să spun că toate mor, în acest cimitir, în fiecare noapte, când adormim, urmând să se trezească, mai slabe, mai mici şi mai departe, dimineaţa, o dată cu ceasul deşteptător.
De-aia urăsc eu dimineaţa, începuturile, ziua de luni şi dormitorul meu. Pentru că e ca un cimitir. Şi cu toate ăstea, aici îmi petrec cel mai mult timp din viaţa mea. Aici mă bucur de prezent, printre umbrele trecutului.
Deprimant? Credeţi că sunt deprimat? Nu. Îmi place doar să mă joc şi să realizez că imaginea de cimitir se şterge dacă există dorinţă. Am spus să plece şi pleacă. Deprimare? Nu. Stăpânire de sine.
Veritasaga – E, e greu
Asculta mai multe audio Muzica »
Themocracy
i couldn’t agree more …
e hai, doar atât?
Cred ca e unul din cele mai bune posturi ale tale
Andra A a scris ultima oară: Umbre la fereastră
au doamne
) mi-e rău
It’s called: “Growing up”
Nu vreau sa sune a lauda, dar esti cu mult peste cum ar trebui sa fi la varsta ta. (bleh, vorbesc ca un bosorog) Sa vezi tu probleme existentiale cand te apropii de 30 …
Memo a scris ultima oară: Greşeală imensă la RealitateaTV
Da? si cand te apropii de 50 aia cum se mai numeste?:))
Andra A a scris ultima oară: Umbre la fereastră
@Andra A:
dar am auzit ca ii zice “varsta a treia”
nu stiu, inca n-am ajuns acolo
Memo a scris ultima oară: Greşeală imensă la RealitateaTV
ii zice “dementa senila”, cu sau fara “infarct cerebral”.
Pe bune, Gabi, ai noroc ca nu-s io mama ta, ca te-as vindeca de insomnii la 18 ani fara sa fii indragostit: ti-as tine o predica – garantat adormi in trei minute. Mai lasa-l dracului de laptop.
Adriana a scris ultima oară: Revanşa
Te-ai apucat de Bacovia?
Cora a scris ultima oară: De la lucruri marunte porneste totul
Eu sunt exact opusul: ador diminetile, ziua de luni si camera mea. Camera pe care o personalizez. Imi place ca in camera mea pot sa vorbesc singur, e confortabil gandul asta.
Memo, de ce spui asta?
Adriana, vorbeam la trecut. Acum nu mai reuşesc să adorm din alte motive
Cora, never ever! Bacovia nu-i de mine. Mă plictiseşte şi mă enervează.
Florine, eu cred că nu ai mai adora dimineţile dacă ai ştii că următoarele 4-5-6 ore le vei petrece alături de persoane pe care nu le agreezi, din diverse motive. Despre ziua de luni, pot spune că sunt ca Garfield. Nu-mi place pentru că e după weekend şi e cam greu s-o iei din loc după un weekend în care te-ai distrat şi ai făcut ce-ai vrut tu. Camera mea îmi place şi mie, mai puţin atunci când sunt singur în ea. Şi asta de obicei se întâmplă noaptea.
Si eu petrec 5 zile pe saptamana alaturi de persoane pe care nu le agreez sau pe care le urasc. Uneori fac crize de nervi, dar tot imi place dimineata. Seara stiu ca am avut o zi de cacat, dimineata pot sa sper ca nu voi avea.
Florin, aici deja ţine de gusturi. Eu mi-aş mai motiva alegerea că dimineaţa nu-i o perioadă prea plăcută a zilei pentru mine datorită faptului că de obicei, mă culc foarte târziu (diverse motive).
Eu cred ca ai foarte multe ganduri! In locul tau, mi-as pune castile, as pune cateva melodii, si as adormi asa! Eu asa fac! Sau imi imaginez ca sunt exact acolo unde vreau sa fiu!
flory16 a scris ultima oară: Romania, te iubesc
Într-adevăr, am multe gânduri. Muzica mă linişteş-te şi pe mine
cu toate ăstea, căşti la telefon nu mai am şi-i nasol să las laptopul deschis peste noapte.
Cum ar fi să te trezeşti dimineaţa bucurându-te că te-ai trezit, că eşti bine, sănătos?
Detest trezitul de dimineaţă, poate pt că sunt şi eu o pasăre de noapte. Dar până la urmă dimineaţa e un nou început, să visezi sau să împlineşti vise. Să schimbi prezentul şi viitorul, căci trecutul poţi doar să-l accepţi.
Mi-a plăcut articolul, poate pentru că văd lucrurile complet altfel. Camera de acasă, cutiuţa de chibrituri 1,5m pe 3m, e o scăpare, un refugiu, nicidecum un cimitir, deşi ascunde destule fantome.
Roxana a scris ultima oară: Visând
[...] îndemână loc în care ne refugiem e camera proprie. Şi la un moment dat o să devină şi asta „rea şi urâtă şi nasoală”, pentru că ilustrează ca şi realitatea de zi cu zi de care am fugit. Pe scurt, caracterul [...]
De mult voiam sa ajung la articolu` asta
)
Ti`am mai zis; bagi oamenii`n ceata. Nu`i frumos, sa stii
Si totusi, doar eu stiu adevaru` cu privire la dormitoru` tau, care e departe de`a fi un cimitir. Da` cine stie asta mai bine ca noi, nu? ;;)
hai să păstrăm unele chestii la “internal affairs” şi nu la PR