Dacă n-ai PR, mori :)
De vreo câteva zile mă lovesc de probleme generate de lipsa de comunicare. Fiecare face ceva bun o dată în viaţa lui şi din dorinţa de a nu se lăuda, uită să spună celor din jur, interesaţi de existenţa lui, ce-a făcut. Azi, mâine şi tot aşa până când ajungi să crezi că îl cunoşti pe cel de lângă tine, dar de fapt, cunoşti doar o imagine virtuală, o faţă şi-un corp, nu o persoană. Aici intervine ceea ce se numeşte PR. În România, PR-ul este folosit doar în cazuri extreme, în ultimul moment. În România, un comunicat de presă se dă doar atunci când cel care îl citeşte nu face decât să-l citească şi-atât, fără să mai poată face ceva, ajungându-se acolo unde comunicarea se consideră o laudă.
De câte ori te duci la magazin într-o zi? Să presupunem că o faci de 5 ori. Ce s-ar întâmpla dacă nu le-ai spune alor tăi că faci chestia asta şi te-ai duce pur şi simplu, dispărând la intervale regulate, 5 minute, de câteva ori pe zi. În primă fază, s-ar gândi că eşti la magazin, dar dacă nu le-ai confirma acest lucru, cu siguranţă s-ar gândi la altceva.
Eu cred că Ceauşescu a murit pentru că n-a avut PR. N-a fost suficient de inspirat cât să realizeze faptul că atunci când eşti ascuns în acţiunile tale, trebuie să rămâi responabil şi să ştii ce-ai minţit, că altfel, se vor întoarce împotriva ta toate: într-un pahar cu apă pe care eşti forţat să-l înghiţi o dată, pe tot, fără să respiri sau pe rând, atunci când îţi e lumea mai dragă.
Nu-i nimic rău în a dezvolta infrastructură, însă de ce o faci atunci când nu ai nevoie? Sau dacă ai nevoie, convinge-i şi pe restul că au nevoie de acea infrastructură, că altfel n-o să le atragi simpatia decât atunci când o să fie prea târziu. Aţi observat câţi nostalgici sunt în ziua de azi după sistemul comunist? Ei bine, ei sunt inadaptaţii acestui deceniu, fiindcă s-au obişnuit aşa. Dacă îi schimbi, schimbi fundamentul acestei naţiuni şi se ajunge la lipsa de identitate naţională (căpşunari români în Spania, şuţi români în Italia şi aşa mai departe).
Dacă omul e învăţat cu bătaie, cu bătaie o să trăiască toată viaţa. Dacă îi place, o să facă în aşa fel încât să aibă toată viaţa bătaie, indiferent de care parte a pumnului se află. Dacă nu-i place, ia atitudine. Adică face PR pentru ceea ce el simte. Am văzut prin vară un documentar extraordinar la Realitatea, a cărui concluzie a fost simplă: România nu are PR. Şi da, au dreptate, România nu are PR şi aşa suntem obişnuiţi să criticăm totul fără să ştim care e de fapt problema.
Concluzia acestei însemnări este că trebuie să faci totul într-o asemenea manieră încât să existe măcar o persoană care să mai fie de acord cu tine, altfel rişti să ajungi un ilustru necunoscut, care n-a avut PR la momentul potrivit.
Nu e suficient să vrei şi să faci. Mai trebuie să spui.
Articol inspirat de întâmplările din viaţa mea şi de o discuţie cu Gheorghe Iuga cu privire la site-urile unor mari profesori de la Universitatea din Cluj. sursa foto
Themocracy
tz tz tz… vorbim de PR si punem link spre articolul despre Relatii CU publicul de pe Wikipedia
O problema mai des intalnita decat lipsa de comunicare este comunicarea prea desa si irelevanta. Sfat: mai bine taci decat sa nu spui nimic interesant pt ascultatori.
@gabi, afaik, PR înseamnă public relation ship (http://en.wikipedia.org/wiki/Public_relations). linkul e pus intenţionat pentru a evidenţia faptul că în România PR-ul e muuuuuult mai puţin important decât prin alte părţi.
să-ţi dau un exemplu: eu, Gogu’, îmi fac site mişto şi am treizeci de prieteni care cred că ceea ce am făcut eu e mişto şi de interes general. eu vreau să fac în aşa fel încât să ştie încă vreo 60 de oameni ceea ce vreau eu să fac, aşa că mă duc şi dau un comunicat de presă la ziar/blog/whatever. dacă ăia scriu de mine, bine, dacă nu, iar la fel. ideea e că eu îmi pun nişte întrebări după, în funcţie de rezultatul pe care l-a avut acel comunicat lansat. întrebările ălea pe care ni le-ai zis şi tu la training-ul despre marketing sunt nişte întrebări bune pentru asemenea situaţii.
Ma confuzasi un pic in postul tau, nu totul e clar dar am priceput ideea. Interesant post, bun de retinut chiar daca nu da referinta la tehnici de PR
Citez: “A nu se confunda Relaţiile cu publicul cu Relaţii publice!.”
http://ro.wikipedia.org/wiki/Rela%C5%A3ii_publice
@BlegooPR, Memo a înţeles aluzia mea: faptul că în România PR-ul reprezintă relaţiile cu publicul şi nu relaţii publice.
intră pe wikipedia, varianta în engleză, caută PR, apoi dăi click pe varianta în română, să vezi cum stă treaba
[...] cunoscut” într-o noapte târzie, pe Y!m, după un şir de replici pe blog. Schimbasem tema blogului şi pluginul care trimitea comentariile prin email era problematic. [...]