Urăsc bilanţurile
Nu-i aşa? Toată lumea la sfârşit de an face bilanţuri şi scrie pe blog despre ele. Ai dracu bloggerii ăştia bă, nişte îngâmfaţi, nişte încrezuţi, nişte pierde-vară care în loc să bea şi să mănânce fără să gândească, stau şi fac bilanţuri. Huă!
Bun, am fost ironic destul 
După ce am pus într-o însemnare toată activitatea mea personală şi profesională, se pare că -iam inspirat şi pe alţii să facă acelaşi lucru. Ovidiu e exemplul cel mai elocvent.
Anul trecut, şi eu am fost din cale afară de enervat pe cei care şi-au publicat bilanţul, fiindcă mi se părea inutil să citesc eu chestiile ălea, fără să realizez că am libertatea de a omite un articol dacă nu mă interesează Diferenţa e că nu am făcut aşa mare tam-tam pe chestia asta şi mi-am păstrat o parte de frustrări pentru mine, urmând ca în viitorul apropiat să dispară definitiv. Ştiţi voi chestia aia, ce-i ca val, ca valul trece
Anul ăsta în schimb, am stat vreo 4 ore şi ceva să scriu pe tema asta, dintr-un motiv al dracu’ de simplu: pentru că eu am considerat că am ce să povestesc. Bun, rău, prost, deştept m-am achitat de sarcina autoimpusă numită bilanţ anual. Cu ocazia asta am reuşit să văd ceea ce am făcut în 2008 şi nu ce nu am făcut, ceea ce m-a ambiţionat încă din prima zi a anului 2009 să vreau să fac mai multe, într-o manieră mai bună.
Cu siguranţă vă întrebaţi de ce vreau mai multe, mai bine, mai mai mai…
Dintr-un motiv simplu: pentru că vreau să progresez. Nu mai vreau în 2009 să stau ca în 2008 şi să las pe ultimele zile probleme minore, care cumulate, fac multe. E nasol să ştii că într-o zi ai rezolvat un milion de lucruri la şcoală, un alt milion pentru bloguri & co. şi vreo câteva persoane importante te vor alături.
De felul meu sunt dezordonat şi nu mă simt “acasă” dacă nu există aglomeraţie în jurul meu, doar că în 2008 am observat că tocmai aglomeraţia asta mă face să fiu neproductiv şi mai puţin creativ. E nasol rău de tot să vrei să scrii ceva şi să nu poţi pentru că toate mai au puţin şi cad pe tine. Da, ştiu că îmi permit să plec oricând vreau eu de-acasă, fiindcă am un laptop care îmi conferă cel puţin 3 ore de autonomie, dar până când să te fereşti de probleme? De ce să nu le rezolvi la timpul lor şi să ai apoi tot timpul din lume pentru tine?
Părerea mea e că persoanele care nu reuşesc la sfârşitul unui an să scrie un bilanţ, fie el şi de câteva rânduri sunt persoane care nu au nimic de povestit şi de lăsat pe acest pământ. Sunt persoane care merită să intre în rapoartele cu privire la reclamele stupide în categoria “Target principal”, pentru simplul motiv că au frustrări care se pot exploata într-o manieră foarte constructivă pentru cel care le descoperă. Se repetă şi cu puţină răbdare, poţi afla cât de des se repetă.
Iar am amestecat prea multe într-o singură însemnare…
Themocracy
Totusi pana la urma bilanturile sunt bune, dar sunt foarte greu de alcatuit, mai ales ca eu de exemplu nu tin o evidenta foarte precisa asupra evenimentelor, fie ele rele sau bune. Tu ai punctat la luna exact ce s-a intamplat
. Too much work for me.
Bilanturile personale… mmm.. oricum e prima data cand aud de un astfel de bilant. Bafta in continuare.
In concluzie sunt de-acord
). Cu toate astea, ramane la latitudinea fiecaruia sa scrie ce vrea, cand vrea si cum vrea. De ce as fi criticata ca scriu/sau nu un bilant…e o prostie. Scriu ce vreau atata vreme cat ma face sa ma simt bine…Nu stiu, eu asta cred.
@Claud, exact
nu am spus că sunt o chestie uşoară de realizat sau că nu consumă resurse. am spus doar că sunt nişte chestii bune, care în opinia mea, rămân sus în lista de priorităţi, la sfârşitul anului, dacă îmi doresc un an viitor mai bun 
@Andra A, exact. ideea e să scrie
Si eu care credeam ca doar mie mi-a luat o dupa-amiaza intreaga!
@dheo eram doar ironic
Raule! X( Nu te mai citesc!
@dheo nici eu. never ever.
As zice ca exagerezi putin “Părerea mea e că persoanele care nu reuşesc la sfârşitul unui an să scrie un bilanţ, fie el şi de câteva rânduri sunt persoane care nu au nimic de povestit şi de lăsat pe acest pământ.” Uite, de cand sunt n-am facut vreun bilant scris. Asta nu ma impiedica sa-l fac mental si la urma urmei nu-l fac neaparat (doar) la sfarsit de an. Si cu atat mai putin inseamna ca n-as avea nimic de lasat pe pamant etc, in orice forma as lua aceasta afirmatie a ta. Simplul fapt ca nu am scris nicaieri ce si scum, nu-mi ia nici un crampei din dorinta de a evolua, sub aspectele pe care le consider necesare.