Comercianţii de vise
V-a plăcut Crăciunul?
E o întrebare la care aş vrea un răspuns, pentru că am o vagă bănuială că răspunsurile sunt variate. Sunt oameni care apreciază Crăciunul pentru că au amintiri plăcute din trecut şi alţii care îl apreciază pentru că atunci îşi formează nişte amintiri plăcute, care să contrasteze cu ceea ce ştiau ei până atunci. Primii sunt oamenii fericiţi, care de Crăciun sunt şi mai fericiţi, pe când cea de-a doua categorie îi reprezintă pe cei care încă învaţă să fie fericiţi.
În ziua de azi, avem o multitudine de opţiuni cu privire la fericirea pe care cu toţii ne-o dorim. Avem o multitudine de opţiuni care reflectă diversitatea societăţilor în care trăim. Şi tocmai diversitatea asta mă sperie, fiincă ajung să citesc despre metode care nu mă fac deloc să văd cu ochi buni evoluţia prin care mă aştept să trec eu şi cei pe care îi cunosc. Am citit de curând un articol pe TechCrunch (link) legat de cadouri virtuale. Şi cum pentru orice cadou trebuie să plăteşti într-un mod sau altul, cadourile despre care se vorbea acolo erau plătite cu bani reali. Pe scurt, plăteai ceva ce nu primeai niciodată. Plăteai pentru un vis. Titlul acestui articol este comercianţii de vise şi voi încerca în rândurile de mai jos să exemplific pe cât posibil comercianţii de vise din jurul meu şi de care am auzit..
Când a fost ultima oară când aţi dăruit o plantă sau o floare cuiva drag? Nu mai sunt la modă florile actuale? E o ruşine să te plimbi cu un trandafir în mână? E mai sexy o porcărie idioată care ajunge să se piardă într-un final printr-o pungă de gunoi sau pe stradă, când se grăbeşte undeva, decât o carte şi-o felicitare?
Fotografiile sunt asigurate de Cătălina, căreia trebuie să-i mulţumesc pentru răbdarea pe care a avut-o cu mine.
Azi am văzut la Realitatea, într-unul din puţinele momente în care mă uitam la TV, că americanii îi câştigă pe afgani de partea lor pentru că le oferă Viagra. Sunt lideri musulmani trecuţi de mult de prima tinereţe, cu un harem de întreţinut care colaborează cu americanii şi le oferă informaţiile de care au nevoie pentru câteva pastile de Viagra. Americanii le oferă visul, iar ei, întocmai unui câine mort de foame, sar şi sfâşie prada, uitând de alte valori. Nu, nu consider că ei greşesc şi că ei se folosesc greşit de afgani, dar problema e că şi noi facem în mare parte aceleaşi greşeli: ne focusăm pe ceea ce ne lipseşte şi ne lăsăm hrăniţi cu vise, uitând ceea ce avem.
De prin august se tot discută despre criza economică mondială, acea apocalipsă care urmează să vină şi să ne înghită pe toţi. La fel cum s-a vorbit şi de LHC, la fel cum s-a întâmplat şi în 2000 şi tot aşa. Ne place să ne hrănim cu vise şi apoi să ne plângem că trăim într-o lume rea, dar niciodată nu ne punem problema de ce e aşa. E mişto să minţi şi să te laşi minţit, dar ideea e că toate trebuie să aibă o limită, altfel… e cam nasol 
Era o chestie interesantă într-un terminal de Ubuntu, care după ce te logai ca administrator (root), îţi spunea:
With great power comes great responsability
Mai ţin cont oare cei din ziua de azi, care au putere asupra viselor şi dorinţelor maselor, de zicala de mai sus? Rezolvă ei oare prin CSR (corporate social responsability) toate problemele create chiar de ei? Tare mi-ar plăcea să existe mai mulţi ca Sandra, care să renunţe la campaniile de imagine făcute în momente inoportune, pentru a se dedica mai degrabă acţiunilor cu rezultate palpabile, nu viselor şi iluziilor.
Şi pentru că uneori, şi eu am nevoie de vise, permiteţi-mi să visez la:
- ziua în care Coca Cola o să ofere o consultaţie gratuită la stomatolog la 10 baxuri de suc cumpărate şi un set complet de analize la 50 de baxuri. aşa… preventiv
- ziua în care Cosmote o să-mi ofere 500 de minute gratuite pentru minutele în care m-am chinuit să îi înţeleg pe interlocutorii mei (probleme datorate compresiei folosite şi infrastructurii depăşite de numărul mare de clienţi)
- ziua în care unii profesori o să înţeleagă faptul că materia lor nu e cea mai utilă unei anumite persoane, indiferent cât de tare şi-ar dori ei s-o promoveze şi în schimb pentru toţi nervii pe care mi i-au făcut, să-şi ceară scuze şi să-mi ofere un zâmbet
- ziua în care poliţistul român o să-mi dea amendă pentru că am încălcat legea cu zâmbetul pe buze şi eu să mă duc s-o pătesc ASAP, doar datorită modului în care el mi-a explicat unde am greşit.
- ziua în care cei din politică o să-şi ceară scuze pentru faptul că s-a folosit de blogosferă în campania electorală, urmând ca mai apoi să treacă pe linie moartă acest mod de comunicare
Am devenit şi eu un comerciant de vise? Bine măcar că eu nu vă cer bani pentru a citi ceea ce scriu aici
Themocracy
With great power comes great responsability – a aparut intr-un film idiot numit Spiderman si a fost adaptat din: “WITH GREAT POWER THERE MUST ALSO COME – - GREAT RESPONSIBILITY!” – prima banda desenata SpiderMan, aparuta in Amazing Fantasy numarul 15 din 1962. Este penultima fraza. Pentru confirmare si o poza:
http://goodcomics.comicbookresources.com/wp-content/uploads/2006/12/Amazing%20Fantasy%20015-11_edited.jpg
hai să lăsăm semantica de-o parte şi să privim adevărata problemă. ce zici?
traducerile sunt următoarele:
„o dată cu o mare putere vine şi o mare responsabilitate”
sau
„o dată cu o mare putere trebuie să vină şi o mare responsabilitate”
e acelaşi lucru, spus altfel. doar atât
Ar fi trist daca nu ar mai fi acesti comercianti. M-am gandit acum cateva zile cand am fost in parc, am vazut tot felul de jocuri in care trebuia sa dobori niste cutii, sau sa extragi un numar, si din cei mai frumosi ursuleti, castigai o pereche de carti. Toate astea costau 5 lei, fiecare tinta, fiecare joc. Gandeste-te ca era coada si cei mai multi erau copii. Faza frumoasa e ca toate astea sunt niste prostii, niste smecherii, dar din care unii traiesc, si traiesc chiar foarte bine.
In ziua de azi totul se vinde. Nu mai e lucru care sa nu fie acceptat de societate. Asa ca vor fi din ce in ce mai multi comercianti de vise.
dacă o să rămânem la stadiul de lamentare, da, ai dreptate, n-o să se schimbe absolut nimic
“With great power comes great pussy !” – The real deal
fo’ shizzle my nizzle.
Îmi place totuşi ce visezi, Gabi. Cam aşa visam şi eu când eram mic şi le spuneam băieţilor din cartier că voi ajunge astronaut.
@Sykander, şi totuşi, nu te-a ţinut tatăl tău cu capul în jos pe geam, să-ţi îndeplineşti visul, nu
) ?
Sincer , mie nu mi-a placut Craciunul
prea multa populatie in casa mea AND I DON`T ENJOY THAT ! 
@A.Faith
Ti-am indicat doar sursa de inspiratie a celor de la Ubuntu. Nimic altceva. Daca tot ai adus vorba:
1. Nu putem lasa semantica intr-un colt. Ar fi primul pas spre surzenie.
2. Hai sa nu traducem. Un filtru, o alterare.
3. Daca analizam ce ai tradus tu:
„o dată cu o mare putere vine şi o mare responsabilitate” – responsabilitatea este servita, impusa, deoarece pica din cer
„o dată cu o mare putere trebuie să vină şi o mare responsabilitate”
responsabilitatea este asumata, interiorizata.
e acelaşi lucru, spus altfel? doar atât
Si pentru ca am ramas dator la intrebarea ta. Nu, nu-mi mai place Craciunul. Mama nu mai coace cozonaci pe 23 spre 24, ii aduce un barbos Vel Pitar cu o luna inainte. Nu mai alerg cu o saptamana inainte sa-l caut pe mosu’. Vine el cu super promotii, bere, vodca, cerbi, prezervative, din 15 in 15 minute. Nu mai ascult colinde pe 24 si 25 ca deja le-am auzit pe toate incepand cu 1 Noiembrie. Leru-i amplificat, distorsionat, envelopat, scuipat din gat de Guta. Peste toate venim cu un “efect Cher”.
fie petrecut cu prietenii fie petrecut cu familia… fie petrecut si cu familia si cu prietenii craciunul imi place! Craciunul nu este zi ca oricare alta… trebuie sa va ne regasim adevarata sensibilitate…
@Delia de-aia e mişto de Crăciun şi de Revelion, să-ţi iei vacanţă. completă!
@Eu de fapt şi de drept, însemnarea asta pleacă de la ideea că de Crăciun apar cei mai mulţi comercianţi de vise, dar se leagă de toate acele porcărioare pe care le cumpărăm, adesea de la toţi comercianţii întâlniţi, fără să ne gândim că de fapt şi de drept, cumpărăm acelaşi căcat inutil, doar că e diferit ambalat.
referitor la ceea ce ai zis tu, de denaturarea sărbătorilor de iarnă, nu pot decât să îţi dau dreptate şi să încerc să caut fericirea aia de copil pe care o ai de sărbători
@Yoga, s-ar zice că de fapt, Crăciunul, e o sărbătoare a liniştii şi a bunei înţelegeri. where do we have that ?
@A.Faith: Pai, ce bă, la tine naveta spaţială decolează invers ?
)
când te-ai uitat ultima oară la Cafe Deko pe youtube?
Crăciunu meu a fost nasol(cel calendaristic). Eu m-am intoxicat cu nervi şi o bună parte din familia mea cu altele…
N-a mai avut acelaşi farmec venitu’ moşului (poate şi datorită faptului că nu se mai cumpărau sau cumpărai cadouri pentru alţii cât le cumpărai pentru tine…). Chiar dacă ştiai de la 4 ani că nu există, tot te bucurai. Se vede că a crescut frate-miu.
Toată idioţimea a ieşit în trafic zilele respective (a fost o perioadă de o forfotă imensă de “şoferi de duminică” timp de două săptămâni).
Focusăm nu există… Focalizăm poate
@Lupul asta trebuie să mi-o notez cu focusăm, că am observat destul de des greşeala.
referitor la ceea ce-ai cumpărat pentru tine, cred că vina e a ta. paradox, nu? ei bine… nu prea. de ce n-ai avut timp pe tot parcursul anului să ţi le cumperi? Lupule, pe toate le laşi pe seama Didei! ntz ntz ntz
acum înţelegi de ce mă abţin eu să-mi iau maşină
?
As zice ca NU…si ca NU o sa-mi placa nici pe viitor pentru ca nu mai simbolizeaza pre mult pentru mine.
@krossfire la ce anume te referi mai exact?
@A.Faith
Nu e vorba de ce mi-a luat ea.
E mai complicată povestea decât ce am scris eu frumos, sau ce am evitat să scriu despre urât.
Io nu cred ca e un pericol ceea ce ne spui tu, Lumea intotdeauna a fost asa. Ignoranti au fost mereu. Doar ca tu nu ai stiut ca “balanta” se inclina mereu catre EI. Si crede-ma ca nu prea ai ce sa le faci! Sunt cinstruiti sa foe lenesi si incapatanati!
@Lupul şi, ce te împiedică să încerci un exerciţiu de sinceritate?
@artistu uneori e bine să fi ignorant, pentru că filtrezi informaţiile inutile. chestia e că trebuie să ştii ce e util sau nu, iar asta se face prin educaţie. educaţie formală (şcoală) sau informală (în afara ei). bloguri, în esenţă, sunt instrumente de comunicare şi folosite într-o anume manieră, se pot transforma foarte uşor în instrumente de educare (a maselor). dacă pe vremea mea educaţia asta o găseam în reviste, iar acum o pot găsi foarte uşor pe bloguri
eu vreau să-mi educ cititorii (adică în mare parte cunoscuţi de-ai mei) să revină cu picioarele pe pământ, să nu fie ignoranţi şi să nu pună botu’ la acele vise vândute pe bani reali, din păcate 
Mă împiedică unii cititori, care ştiu problema şi voi face alte minuni să scriu despre asta (vezi problema spălatului rufelor în public)
@Lupul ai adresa mea de email, nu?
Felicitari pentru articol, doar atat am avut de zis!
@Catalin mersi mult
dar de ce doar atât?
Pentru ca nu am avut nimic de adaugat, dar am vrut sa afli cumva ca mi-a placut articolul, mai ales ca e un articol muncit.
Cateodata, articolele mai slabe primesc multe comentarii, pentru ca e loc de controversa.
@Catalin da, într-adevăr, am muncit cumulat vreo 6 ore la articolul ăsta, cu tot cu fotografii, stadiul de draft şi aşa mai departe
ca să-ţi faci o idee de la ce am pornit, citeşte linkul spre techcrunch şi uită-te la data publicării acelui articol. eu am publicat pe 3 ianuarie.
[...] mai aduceţi aminte articolul ăsta şi semnalele de alarmă pe care le-am tras cu privire la cadourile virtuale şi visele vândute pe [...]
[...] La Carrefour Sabina: Cardul de credit aka “bani gratis” Simona: Atitudine de sef A.Faith: Comercianţii de vise Puttycat: vreau schimbare. de secs + Nu trageţi în fumători Artistu: Asa se catiga RESPECTU’ [...]