Căţeluşul şchiop
Eu am numai trei picioare,
Şi de-abia mă misc: ţop, ţop,
Râd când mă-ntâlnesc copiii,
Si mă cheamă Cora.Fraţii mei ceilalţi se joacă
Cu copii toţi, dar eu
Nu pot alerga ca dânşii,
Că sunt schiop şi cad mereu!Şi stau singur toată ziua
Şi plâng mult când mă gândesc
Că tot şchiop voi fi de-acuma
Şi tot trist am să traiesc.Şi când mă gândesc ce bine
M-aş juca şi eu acum,
Şi-aş lătra şi eu din poartă
La copii de pe drum! …Cât sunt de frumoşi copiii
Cei cuminţi, şi cât de mult
Mi-ar placea să stau cu dânşii,
Să mă joc şi să-i ascult!Dar copiii răi la suflet
Sunt urâţi, precum e-acel
Care m-a şchiopat pe mine,
Şi nu-i pot iubi de fel …M-a lovit din rautate
Cu un taxi în picior,
Şi-am zăcut, şi-am plâns atâta,
De credeam că am să mor …Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea sa-mi fie bun,
Si-as putea sa-l musc odata
De picior, sa ma razbun,Dar îl las aşa, să vadă
Răul, că un biet căţel
Are inima mai bună
Decât a avut-o el.
Vă mai aduceţi aminte de poezia asta de la grădiniţă? Cred că prima dată când am plâns în faţa altor oameni decât familia mea a fost atunci când educatoarea ne-a citit cu intonaţie aceste versuri. Ţin minte că mi-am imaginat un câine pe care îl văzusem eu o dată fără un picior şi fiecare cuvânt mi-a sunat apoi în cap multă vreme după.
Accidentul
Aseară, am plecat de-acasă cu Geo şi cu Cora. Fiindcă în lesă nu stă foarte cuminte, am lăsat-o iniţial liberă, vreo 300-400 de metri. Din păcate (sau din fericire?) aproape de Biroul de Accidente (atenţie, reţineţi acest amănunt) al Poliţiei Circulaţie de pe Câmpia Izlaz, am văzut nişte câini destul de cunoscuţi în zonă pentru temperamentul agresiv şi i-am pus lesa Corei. M-aşteptam să se potolească puţin, doar că n-a fost să fie. S-a zmucit şi a fugit spre un câine (sau pisică, n-am observat foarte bine ce-a fost) de pe un alt trotuar.
Nici n-am apucat să termin de strigat „Cora”, că o maşină a venit în viteză şi a lovit-o. Totul s-a derulat atât de repede încât tot ce am apucat să fac a fost să merg la ea, s-o iau în braţe şi să mă asigur că trăieşte. Nu mă gândeam nici la cel care a lovit-o, nici dacă vin alte maşini, nici dacă are ceva grav… nu vruiam decât s-o ştiu că respiră.
Maşina care a lovit-o şi-a continuat drumul, după ce a încetinit puţin. Nu, dacă vă întrebaţi dacă a oprit sau nu, eu n-am văzut-o să fi oprit. Dintr-un Passat staţionat pe trotuar a coborât o femeie care m-a ajutat s-o iau din mijlocul drumului care mi-a confirmat că maşina nu a oprit. Aveam să aflu că a fost vorba de un taxi.
Au trecut câteva ore bune de când s-a întâmplat asta (ieri seară, pe la 9) şi încă nu realizez foarte bine ce s-a întâmplat. Mi-aduc aminte că am văzut-o pe Cora inertă pe caldarâm, schelălăind din toată puterea ei, aşa cum niciodată nu mi-a mai fost dat s-o văd. M-am simţit neputincios. Mă gândeam că o să-mi moară în braţe, cum am asistat în urmă cu câţiva ani la o scenă pe o altă stradă. Cel puţin atunci şofeul a avut bunul simţ să coboare şi să se asigure că n-a lovit un copil. Mai mult, acel şofer s-a oferit să-l ducă la o clinică veterinară… Nu mi-aş fi dorit chestia asta, fiindcă Geo i-a sunat pe-ai mei între timp şi nu cred că m-aş fi urcat cu ea într-o maşină străină, îndreptându-mă spre nicăieri, dar …
Orele de după
Am căutat vreo 2 ore în continuu o clinică veterinară unde să putem afla ce-a păţit, dacă are ceva grav, dacă reuşeşte să scape (fără prea mari sechele), dacă dacă dacă… Am ajuns într-un final pe strada Humuleşti (undeva în zona Fabricii de pâine, la o staţie de tramvai depărtare de Institut), împreună cu tata. La o privire mai atentă, la lumină şi prin ochelarii doctoriţei, s-a prezis ceea ce azi s-a confirmat: o fractură la unul din picioarele din spate.
A urmat o noapte în care nu am putut să dorm deloc. Am vrut în primă fază să mă uit la TV, dar m-am lăsat repede păgubaş. L-am lăsat pornit şi m-am uitat pe pereţi, trecându-mi prin cap tot felul de gânduri şi previziuni apocaliptice cu privire la starea ei de sănătate. M-am gândit ce s-ar fi întâmplat dacă murea pe loc sau dacă murea în braţele mele sau ce s-ar fi întâmplat dacă maşina trecea peste ea sau … sau… sau
Azi la prima oră am fost în picioare şi am fost la cabinetul doctorului Safta, aflat în zona Institutului, între Borcanul cu Miere şi NRG. După radiografie s-a confirmat fractura deschisă de femur. Norocul (dacă îl putem numi aşa) a fost că osul si-a rupt în două de la mijloc, şi nu au fost afectate articulaţiile. A urmat operaţia la care eu n-am putut să asist. Aveam o noapte albă la activ, plină de gânduri şi de stres şi am plecat să-mi iau o cafea. Între timp am vorbit Marius la telefon şi m-am mai calmat.
„Happy” End
Acum… acum Cora are o tijă de vreo 10 cm în picior, şi merge în 3 picioare. E ca un … nu ştiu cum s-o numesc. După un şoc aşa puternic, o noapte de dureri şi 2 anestezii generale, nu găsesc termen de comparaţie pentru starea în care se află acum. Am fost asiguraţi că în ciuda traumatismului grav, în 6 luni o să fie ca nouă. Şi când te gândeşti că acum şase luni era toată cât are acum doar coada…
Cert e că zgarda o să rămână de domeniul trecutului. E nevoie de ham pentru ea şi chiar dacă e mai scump (în secunda de faţă, nu mai contează deloc aspectul financiar) o să-l aibă când o să fie vindecată. Mă gândesc acum la postul pe care l-a scris Dojo cu ceva vreme în urmă, în care spunea că pe marginea drumurilor din România e un adevărat cimitir de oameni şi de animale. Putea să fie un copil… nu un câine. Putea să fie un câine vagabond, nu câinele meu…
Themocracy
Uff … stiu si eu cum e sa nu dormi noaptea de grija animalulu in suferinta. normal ca majoritatea idiotilor salbaticiti de saracie si prostie rad ca prostii, daca le spui despre un asemena caz, dar cei care au animal in casa, cunosc problemele si noptile de nesomn, cand ‘copilul’ este bolnav. Si pe Juni l-a lovit o masina acum 3 ani cred, dar a fost doar ceva minor, nici tija/gips nu a necesitat. Ma bucur ca este totusi in viata, asta conteaza acum. Trauma asta va trece si cu ingrijire si dragoste din partea ta, isi va reveni foarte bine.
Au, sorry for that man…
Ma bucur totusi ca a scapat, stiu perfect cum e sa-ti moara “cainele de suflet”…
@Dojo şi mă gândesc cu groază acum la nopţile albe care urmează, în care o să fie nevoie de îngrijiri post-operatorii, gen pus pansamente sau avut grijă să iasă afară să-şi facă nevoile. când o văd aşa de neajutorată… mă simt vinovat de ce i s-a întâmplat.
@RaPeRbOy când am văzut-o la prima anestezie, mi-am adus aminte de primul meu câine, care a avut nevoie de eutanasie. în 3 secunde a fost ca o cârpă
Aproape mi-au dat lacrimile… Am citit cu sufletul la gura pana ce am vazut “Happy” ending, si m-am asigurat ca traieste. Asta-i cel mai important… Chiar ma bucur mult ca e in siguranta acum. Ce a fost mai greu, a trecut…
Am si eu un ghem de viata acasa,tot un cutzu… si cand avea vreo 6 luni a avut si ea un accident … unul minor, a fost vorba doar de o zgarietura provocata de o caruta, la tara. Desi intamplarea a avut loc acum mai bine de 8 ani, imi aduc aminte si acum privirea pe care mi-a dat-o cand am luat-o in brate… parca-mi zicea “Stiu ca n-a fost vina ta…” . E impresionant cat de expresive sunt animelele, si in special cainii. E impresionant cum te atasezi de ele ca de un pui de om… Si uneori chiar mai mult. Mie una mi-e mai mila de-un animal decat mi-ar fi fost de-un om. Si nu-s nebuna…
Multa sanatate pentru Cora…
Si eu am avut o problema asemanatoare cu cainele meu. Statea la matusa-mea la sat si obisnuia sa evadeze sa dea o raita si sa intoarca acasa. Doar ca intr-o zi nu s-a mai intors. L-am cautat disperat impreuna cu familia, intreband disperat peste tot, insa fara rezultat. Cand sa ma las pagubas, exact la iesirea din sat, unde se afla ceva mini-fabrica si un post de paza, l-am zarit. Statea cu portarul. A stat acolo o noapte intreaga. Avea piciorul dislocat din sold. Suficient de grav pentru un pudel de talie mijlocie in varsta de doar 2 ani. Acum are 3.
Si eu m-am chinuit cu el pe la spitale. Doctorita mi-a spus ca trebuie sa semnez ca sa il opreze deoarece nu este sigur ca va supravietui operatiei, fiind ceva mai inovator. N-am acceptat si am mers la facultatea de doctori veterinari unde intial i-a fixat piciorul inapoi, iar mai tarziu, urma sa-l opereze si sa-i fixeze serios osul. Au trecut in jur de 2 luni si aproape ca Nero e vindecat. Nu se stie ce s-ar fi intamplat daca plecam cu 5 minute mai devreme sau mai tarziu.
Imi pare rau pentru ea. Mi-a zis Markus azi dimineata ce s-a intamplat.
Nici acum nu imi vine sa cred. E totusi bine ca a scapat cu viata.
Insanatosire grabnica Cora,ce mai pot zice…
imi aduc aminte ca, acum cateva luni in urma, i-am ales numele impreuna
Sa se faca bine, sa ai grija mare de ea …
Mă, îmi pare rău pentru căţel, dar atâta timp cât nu se află într-un spaţiu special amenajat, nu are voie să iasă din lesă, indiferent cât de ascultător şi blând crezi tu că e.
De data asta l-a lovit maşina, poate data viitoare muşcă un copil, ideea e să nu-i mai dai voie singur pe stradă.
Imi pare rau pentru ce i s-a intamplat Corei si nu pot decat sa ii urez sanatate!
Acum e greu, dar sa vezi ce bine o sa fie pe masura ce se va vindeca.
Asa a patit cu mult timp in urma un pui de catel din fata blocului meu si m-am dus cu el si cu inca un vecin la o clinica. La fel i-au pus tija, dar cam dupa un an pot sa zic ca si-a revenit complet. Mult timp nu a putut sa paseasca bine cu acel piciorus.
Bine ca nu a lovit-o mai rau masina… Verifica daca nu o doare coloana, daca nu are vreo hemoragie interna… daca nu au pomenit nimic medicii de asta intreaba-i! :<
Aseară, cam pe la aceeași oră, l-am pierdut pe Fram! Era cu tati și îl lăsase fără lesă. A văzut o pisică și a urmărit-o. Norocul a fost că n-a trecut nicio mașină prin preajmă și că s-a întors în vreo 5 minute. În orice caz, alea 5 minute au fost groaznice și a știut tot cartierul că l-am pierdut pentru că strigam după el! Însănătoșire grabnică pentru Cora! Eu îi pun doar ham lui Fram, cu toate că el e de talie mică. Cred că e și mai confortabil pentru câine.
Să se facă bine!
Cât despre problema cu zmucitul din lesă… bre, fii bărbat ce naiba, ţine lesa aia bine. Iar pentru agitaţia ei… umple-ţi buzunarul de ceva recompensă pentru ea, crănţănele ceva şi o atragi aşa să meargă pe lângă tine. În principiu ţii şi lesa mai scurtă până învaţă. Dacă nu iese mult din curte, înţeleg că a fost agitată să fugă din lesă când se vede în libertate, dar trebuie învăţată să fie o domnişoară şi să meargă frumos.
Cora e finuţă, tre să înveţe repede, la mine Karis e prea puternică s-o pot ţine eu ca s-o învăţ, iar cumnatul şi sora mea au apelat la o zgardă din aia cu ţinte genul… când se trăgea prea tare o deranjau şi stătea cuminte lângă picior, la ritmul nostru de mers.
Să vezi ce alintată va fi 6 luni..
Auci, insanatosire grabnica, bine ca n-a patit ceva mai rau
Îmi pare rău pt. ea, eu iubesc foarte mult animalele şi exact aşa s-a întâmplat şi cu un căţel maidanez din faţa blocului meu când eram într-a 7-a. Osul rupt de la jumătate, 3 anestezii generale, domnul doctor Safta, o tijă, un ghips, injecţii făcute o dată pe săptămână ca să îi întărească organismul, o alimentaţie bogată în fibre pt. refacerea ţesutului, multă tristeţe şi stres cu carul. E bine că nu ai asistat la operaţie, este chiar dureroasă priveliştea(metaforic vorbind), eu am asistat pt. că nu erau suficienţi oamenii care să îl ţină, şi asta pt. că se tot trezea din anestezie.
A, încă ceva, atunci când o să mergi să îi scoată tija, sfatul meu este să nu mergi singur, sau dacă aşa este conjunctura şi n-ai altă soluţie, să ţii bine de ea. Îţi zic asta pt. că eu atunci când am fost cu acel căţel să îi scot tija, a simţit mirosul ăla specific sau poate că a recunoscut locul şi a luat-o la fugă pe stradă, bine că l-am prins repede. Şi tot când îi scoate tija, nu sta în cabinet, sau dacă stai, asigură-te că ai căştile în urechi şi asculţi muzică, dar şi că eşti întors cu spatele şi priveşti pe geam.
Ai grijă de ea, cumpără ham şi ai mai multă autoritate în faţa ei când o scoţi la plimbare.
Imi pare rau pt ce ti s-a intamplat. really sad. Insanatosire grabina catelusului.
Eu am un motan Mishu. Ii place foarte mulr sa iasa afara. Stam foarte incordati cand lipsesate foarte mult. Luni inainte de revelion i-am dat drumul afara in speranta ca il gasim pana marti cand plecam toti din oras. Nu a venit si astfel a stat afara pana sambata dupa revelion. Am fost foarte ingrijorati pentru el.O fi stat pe tevi prin subsolturi. Alta data a venit plin de sange ca se batuse cu alti morani. Doctorul i-a dat niste pastilute si astfel nu a patit nimic grav si s-au vindecat ranile.
@BeRightBack mersi mult. sunt de acord cu tine 100% !
@Alinush eu am fost mai norocos şi-am nimerit din start un medic bun.
@elena de-asta mă bucur şi eu, că nu mi-a murit în braţe sau în faţa ochilor!
@DaDa I know… m-am gândit că blogul ar fi singurul loc unde aş putea să povestesc ceea ce s-a întâmplat astfel încât să mă simt bine la final.
@Buddha ştiu, doar că a fost o situaţie care s-a derulat cu o rapiditate cum rareori mi-a fost dat să văd. a fost vorba de-o fracţiune de secundă. oricum, e prea blândă ca să muşte. o cunosc şi nu se încumetă. oricum, îmi recunosc vina şi mi-o asum în totalitate.
@Virgil Doamne ajută!
@Corina n-are hemoragie internă, iar cu coloana nu sunt probleme. a fost primul lucru pe care l-am întrebat pe doctor, şi mi-a zis că dacă avea ceva cu coloana, nu stătea deloc în picioare, ori ea văd că se apleacă să şi mănânce. în plus, stă în braţe şi n-are nicio jenă în a se mişca (desigur, în afară de piciorul cu probleme).
@Alina I’ll be damned! cursed night! să ai grijă de el să nu păţească la fel. de obicei, ăştia de talie mică mor pe loc în urma unor astfel de accidente. am văzut din păcate un caz de gen cu un pechinez.
@Dida n-ai înţeles. zgarda, chestia care i se pune pe gât a fost problema. aia i-a scăpat. nu am mai păţit aşa cu ea de când era pe sfert cât e acum.
@Florin mersi.
@Ana-Maria şi tu tot la Safta ai fost? cum ţi s-a părut? eu mă duc cu ai mei. de fapt, cred că o să se ducă numai ai mei zilele ăstea, când trebuie să-i facă antibioticele şi anti-inflamatoriile.
@Sandy sunt crimă animalele ăstea…
mulţumesc tuturor pentru urările de bine. mulţumesc pentru sprijinul moral pe care mi-l acordaţi. înseamnă mult pentru mine şi pentru Cora!
Da Gabi, tot la Safta. După părerea mea e cel mai bun medic veterinar din Craiova şi în accelaşi timp este şi om, asta pt. că acceptă să salveze şi vieţile maidanezilor. Este un om competent, hotărât şi mereu pus în gardă. Nu ştiu ce asistenţi or mai fi acum, atunci când am fost eu era o tipă cu prietenul ei, amândoi având până în 30 de ani şi erau la fel de competenţi şi de interesaţi de caz ca şi doctorul. Să nu îţi faci griji că e pe mâini bune, Cora.
Ar putea Safta să le dea alor tăi fiolele de antibiotice, anti-inflamatorii sau vitamine, şi să le facă dânşii acasă, ca să nu se mai deplaseze până acolo. Nu trebuie să aibă vreo pregătire specială, trebuie doar să ştie unde este un anumit muşchi, şi să aibe suficient curaj să înfigă acul de la seringă.
@Ana-Maria m-ai mai liniştit.. referitor la injecţii, prefer să mă deplasez pân-acolo, decât să ştiu că i le fac ai mei sau chestii de gen. nu se bagă niciunul şi-i înţeleg. plus că nu vreau pentru un litru de benzină să ştiu că păţeşte altele din cauza vreunei injecţii prost făcute.
Pana acum un an, nu prea intelegeam eu ce este cu animalele astea, cum naiba sa plangi dupa un animal, pana am luat in casa, mai mult din amuzament, o broscuta testoasa. Acum este de-a casei, cu drepturi depline si nici nu vreau sa ma gandesc ca poate sa i se intample ceva rau.
Acum ca inteleg durerea, pot sa spun si eu fara sa o fac deloc formal, insanatosire grabnica.
Insanatosire grabnica “copilului”:).
).Anyway,si eu am o catelusa de 9 ani,Bichon si daca pana acum am zis ca “personalitatea mea nu se potriveste deloc cu a ei”,pentru ca eu sunt o tipa sociabila,si ea e o “tipa” foarte timida,acum cred ca am ajuns sa apreciez timiditatea ei,la modu` ca e bine uneori sa nu alergi dupa pisici,caini etc si sa stai frumusel,in banca ta:)
Oricum,initial cand am citit poezia,mi-am amintit cu drag de copilarie.Chiar vineri seara eram cu o prietena in Cismigiu,si recitam poezia lui “Zdreanta,cel cu ochii de faianta”
Articolul asta mi-a deschis ochii:)):)
personal cred ca prima oara m-as fi uitat dupa ala cu taxiul si m-as fi dus dupa el, by any means possible, dar asta zic acum, cand nu stiu cum e sa fii pus in situatia respectiva.
E bine macar ca nu s-a terminat mai nasol…
Iubesc cainii, mai mult ca pe copiii mici. Am acasa 3 si inseamna totul pentru mine, mai ales cele 2 fete care ma inveselesc de fiecare data cand vin de la scoala sau cand sunt suparat. Nu stiu ce m-as face fara ele. Totusi ce rasa e cainele?
stiu cum e ieri,unchiul meu a lovit catelusa mea pe nume maia sper din tot sufletul sa-si revina
@valentina însănătoşire grabnică!