Probleme personale
Acum câteva zile am publicat asta şi am făcut-o fiindcă salvasem un draft pe care nu mă simţeam în stare să-l public.
Ce înseamnă să fii “prea” conectat:
“Cat despre specialistul devenit super-specialist prin conectare 24/24, aceasta e o prostie. O prostie pe care o inteleg pentru ca si eu m-am surprins intr-o vreme consultandu-mi blackberry-ul imediat cum m-am trezit, in pat, inainte de a face orice altceva. E o capcana – sper sa nu supar pe cineva. Ori nu exista priceperea de a delega responsabilitati, ori e frica de a pierde postul, ori viata reala e searbada si atunci munca devine un refugiu.”
Victor Kapra pentru hotnews.ro
Parcă m-am revăzut pe mine într-o dimineaţă, astă vară, când am stat vreo oră şi ceva cu mail-urile în faţă, înainte de baie, mic dejun şi orice altceva. Sau acum câteva luni, când am verificat întâi email-urile şi abia după i-am sunat pe-ai mei. Sau acum câteva zile, când cineva mi-a zis la telefon că mă lasă 20 de minute să respir şi … atenţie! să-mi verific email-urile, după care mă scoate la masă. Păi… ştii… că… stai bă, că omu’ are dreptate.
Deci, sunt prea conectat. Gata, mai las din ele, mai dau şi altora, îmi mai găsesc şi-o altă ocupaţie (culmea, încă una!). Sau mai bine le reorganizez cu puţin ajutor.Însă… ajungem la întrebarea pe care o pun de obicei când vine vorba de bani, afaceri şi proiecte: how do you earn your living? sau cum faci rost de bani de pâine din chestia asta? Că deh, la un moment dat începi să te gândeşti şi la treaba asta, mai ales atunci când ai planuri mari şi ai impresia că niciodată nu ai timp suficient să le pui în practică. Ştiu că pe internet sunt multe oportunităţi, dar de la o vreme am impresia că ajung la mine tot mai puţine. Încep să cred că am orbit naiba…
În altă ordine de idei, de când m-am apucat de muncă la firmă, am impresia că nu mai ştiu să fac nimic. Tip & Tricks-urile pe care le foloseam mi se par învechite, nedemne pentru un proiect de-o asemenea amploare, comune, iar contactele în diverse domenii parcă au intrat în vizuină şi/sau nu mă pot ajuta. Încep să cred că am nevoie de 10 telefoane de laudă, în care să mi se spună: bă, tu ştii să faci asta şi eşti plantă la asta. Şi nu ştiu dacă am de la cine să le primesc şi asta mă pune pe gânduri.
Revenind la citatul cu care am început acest articol, aş vrea să îl disec puţin:
- conectare 24/24 – email şi telefon pentru mine, restul sunt pe planul 2. şi cam da… available all the time – not good
- verificat întâi munca şi după altele – not good
- delegat responsabilităţi – cât s-a rugat săraca Adriana s-o las să publice pe Dulce Amărui… atât de mult până când s-a mutat pe alt blog! I was a smart boy… not!!!
- pierdut postul – în cazurile la care fac eu referire, nu se punea problema de aşa ceva, ci mai degrabă de oportunităţile pe care vruiam să le exploatez doar în favoarea mea / noastră (aici vorbesc tot de Dulce Amărui)
- viaţa reală e şearbădă şi munca devine un refugiu – nu pot să spun că e una din cele mai happy perioade din viaţa mea şi m-am aflat în multe momente în care consideram munca mai interesantă decât orice altceva
Tind să cred că am nevoie de un model de urmat, o chestie pe care s-o am în faţă şi să spun: bă, aşa trebuie să fac. Culmea, am voinţă însă într-un stil caracteristic, întorc problema pe toate feţele până îi găsesc şi punctele slabe şi renunţ sau plec să caut ceva mai bun. Şi mă fac iar mofturos : ăla e aşa, ăla are o problemă cu chestia aia, ăla are nu ştiu ce pitic pe creier şi tot aşa.
Să fie vorba de individualism? Pentru că am început să acord involuntar celor din jur tot mai puţin interes, începând cu familia şi terminând cu prietenii. Cred că mai mult timp liber petrecut împreună ar face minuni, însă actualmente nu ştiu de unde să tai şi unde să adaug.
Să fie vorba de dezorientare în ceea ce priveşte calea pe care vreau s-o urmez şi neîncrederea în forţele proprii? Sau poate e doar o pasă proastă pe care trebuie s-o las să treacă de la sine? Decizii, decizii…
Ai primit votul meu la blogurile sub 18 ani, am scris asta şi pe blog, ca să se ştie. Felicitările mele şi multă baftă să ai, că meriţi
)
@DeMaio mersi
) comentariul l-ai lăsat aici ca să mă încurajezi
?
De obicei pasele proaste te fac sa te gandesti la toate astea. Stii vorba aia “e un timp cand peste toate treci”.
Apropo, bafta la RBF in runda de acum! Ai deja un vor si de la mine.
@Irina indeed. mersi