De când mi-am luat laptop, m-am mutat de la birou pe unde am putut: prin pat, prin curte, pe jos, peste tot pe unde puteam să stau cât de cât comod şi cu jucăria-n braţe. Totuşi, după câteva ore încep să mă resimt şi vreau ceva stabil, pe care să pot pune mausul, mai ales atunci când lucrez la ceva important şi trebuie să fiu atent la ceea ce fac şi nu la cum stau. Aşa că m-am mutat la birou de curând, din nou.
Toate bune şi frumoase, doar că acum e bătaie pe scaunul meu. Când eu, când ai mei. Şi nu-mi place chestia asta. Plus că n-are mânere, scârţâie din toate încheieturile şi e cam incomod pentru gât. Ştiu, mofturosul de mine, dar când stai 3-4-5 ore într-un loc e de preferat să fie un loc comod, de unde să te mai poţi ridica fără probleme.
Aveam de gând să-mi iau un scaun d-ăsta de multă vreme, însă azi am văzut că am ratat o ocazie frumoasă din Ghelir, cu 150 de lei. Ieftin şi acceptabil. Aşa că am luat Google-ul la întrebări şi am descoperit trei oferte care mi-au făcut cu ochiul:
- Scaun de birou OFF 825 – 332 de lei, livrare gratuită prin Nemo Express de la Constanţa (cred că face 2 zile pe drum)
- Scaun directorial OFF 018 – 300 de lei, livrare gratuită de la Vâlcea (presupun că tot prin curier rapid)
- Scaun de Birou AB-78 – 300 de lei, livrare gratuită, same bla-bla
Aştept nişte sfaturi, idei şi eventual alte sugestii. Vreau ceva comod, ieftin, bun şi cu mânere. De preferat, scaun d-ăla în care să stai de plăcere 
Am deprins un prost obicei în ultima vreme: citesc mail-urile şi las răspunsurile pe mai târziu. Adică niciodată. Am găsit acum un email trimis de Sandra după Web Club-ul din decembrie. Mi-e ruşine acuma să-i răspund acum cu scuze, că au trecut hăhăhă … ceva vreme bună. Ca să nu mai vorbesc de mesajele din ultima vreme…
Note to myself: să răspund la email-uri atunci când le citesc, pentru că “mai târziu” n-o să existe cu siguranţă.
Pe planuri dâmboviţene, succesurile se măsoară altfel decât pe plaiuri olteneşti.
Spun asta pentru că astă seară, între două download-uri am avut neinspirata idee să intru pe un blog pe care obişnuiam să-l citesc acum vreo juma’ de an. Şi rău am făcut, pentru că realizez că am pus şi eu umărul la îndobitocirea acelei persoane. Zău aşa! Am încurajat acea persoană să scrie când trebuia să-i şoptesc la ureche prieteneşte şi subtil: lasă-te, că e mai bine pentru toţi.
Dacă până acum aveam dubii cu privire la o zicală care spune să taci mai bine şi să pari prost, decât să deschizi gura şi să înlături orice dubiu, acum sunt sigur că treaba asta e general valabilă pentru o cârcă de persoane.
Întrebări existenţiale de la miezul nopţii: cum căcat să te lauzi că eşti în stare să vorbeşti corect la o vârstă la care poţi să dai de carnet? Mari succesuri… mari de tot!
Luni m-am întors din scurta mea vacanţă pe plaiuri ardelene. Şi ce dor mi-era de liniştea şi de atmosfera dintre Carpaţi…
Am bifat pe lista oraşelor de văzut Tg. Mureş şi Reghin, iar pe lista celor de revăzut, Braşovul. Fain dom’le… fain! De fiecare dată când ajung pe-acolo mi-aduc aminte de ce s-au bătut aşa mult românii pentru regiunea asta a ţării noastre. Pentru că merită!
Am observat în Tg. Mureş că oamenii se îmbracă mereu la 4 ace, fiind mereu aranjaţi şi atenţi la vestimentaţia lor. Am înţeles că e un fel de competiţie între ei şi ungurii de prin zonă, fuduli de felul lor. Şi-ntr-un fel e bine, pentru că nu vezi pe stradă nicio femeie nearanjată, cu părul hai-hui sau îmbrăcată de parcă e dată de pomană. Până şi băbuţele arată de parcă-s femei de 30 de ani. Consider că asta denotă respect, atât faţă de propria persoană cât şi faţă de cei din jur. Plus că n-am văzut nicio pitzipoancă …
În Reghin am mâncat cele mai bune savarine din ţară 
Dulci, cu blat gros şi cu frişcă de ţi se topea în gură… Desigur, toate ăstea după un grătar savuros, udat cu vin roşu. Viaţă nene, viaţă!
Despre Buni lu’ Adriana nu pot să spun decât că rareori îţi e dat să vezi o femeie +80 care să aibă vigoarea uneia de 30 de ani. E o bunică pe cinste, cu care poţi să stai de vorbă multă vreme fără să te plictiseşti, presărând fiecare discuţie cu glume şi întreţinând vie atenţia interlocutorilor. Mai rar aşa bunici. Aş vrea şi eu ceva de genul ăsta…
Mai jos, vă las cu câteva poze făcute pe-acolo: Continue reading 'Back home'»
Weekend-ul asta sunt la munte, la invitatia Adrianei (dulce-amarui.com). Abia astept sa ma plimb prin zona asta a tarii pe unde n-am mai fost pana acum 
Revin luni cu poze, impresii si povesti de la Buni.
Comments (18) 
Themocracy