Colegialitate
Mulţi dintre cei apropiaţi cunosc faptul că nu mă dau în vânt după orele de la şcoală, din diverse motive, mai mult sau mai puţin întemeiate. Una din chestiile de care n-am avut parte în liceu a fost colegialitatea şi colectivul unit, cărora le-am simţit lipsa încă din primul moment în care am pus piciorul în clasă.
Să luăm un exemplu comun şi banal: ultima oră, desen sau muzică, 10 copii în clasă. Profa de treabă, ne putem învoi fără niciun fel de problemă. Din ăia 10, nu cred că a existat vreodată când să nu existe măcar 2 persoane care să nu fie de acord, pentru că “atunci când a vrut el, n-a vrut altu’ “ şi tot aşa. Prefer să nu mai intru în detalii cu privire la susţinerea în cazul în care un coleg trece printr-o pasă proastă sau printr-un moment mai greu în viaţă. Nu mai vorbesc despre judecata după aparenţe.
Chestiile ăstea plus unii profesori la adresa cărora nu am foarte multe cuvinte de laudă şi materiile plicticoase mă fac de fiecare dată să mă gândesc în scârbă la ziua când ştiu că trebuie să mă duc la ore.
Aşadar, v-aţi făcut o oarecare impresie despre colectivul clasei mele, deci vă pot povesti o întâmplare recentă care m-a pus pe gânduri. Să ne imaginăm o situaţie în care 3 colegi sunt într-un bar, stau la un suc şi vorbesc discuţii. Cu vreo 15 minute înainte de plecare, se mai afişează acolo un alt grup de tineri, în care se mai află o colegă a celor 3. Oare e normal să nu se salute între ei? Oare e normal să îşi întindă mâini de parcă îşi întind urzici? Oare e normal să se privească de parcă sunt nemţi vs ruşi?
Poţi să vorbeşti de colegialitate în cazul în care clasa se împarte în două emisfere, iar cei apolitici sunt de cele mai multe ori aerieni sau excluşi? Poţi să înveţi cum se trăieşte în colectiv într-un asemenea cadru social? Umila mea părere …. e că nu. Încep să-i dau dreptate Adrianei, care mă tot sfădeşte de mai bine de un an să navighez spre ape mai calme.
Aşa e, ai dreptate.
Themocracy
Chiar trebuie sa vorbim despre colegialitate? Atunci ar trebui sa discutam despre tipologii, despre posibilitatea fiecaruia de a se adapta si despre maniera in care stie sau nu sa actioneze pentru a sustine intreaga clasa in vederea obtinerii propriului bine. In fiecare colectiv se gaseste cate o oaie neagra (cel putin, desi vor fi mereu min. doua, ca sa fim sinceri, pentru ca ne referim si la spiritul de turma si la bisericute), si suntem de multe ori tentati sa actionam mai degraba din ambitie, malitiozitate, incapatanare, decat dintr-un rationament justificat.
Ne place sa fim rai si sa contrazicem, dar atunci cand cautam motive, observam ca le-am pierdut pe drum, iar mai tarziu constatam ca este foarte posibil ca acestea nici sa nu fi existat.
Recunosc, nici eu nu am avut parte de un colectiv unit, ba din contra. Si totusi, exista clase si, mai cu seama, exista persoane, care sunt capabile sa lase divergentele persoanale deoparte si sa fie doar colegi in clasa, nici dusmani, nici la poli opusi.
ce adaptabilitate să ai într-un cadru unde îţi sunt întinse la maxim limitele de suportare? pisi, crede-mă pe cuvânt, nu vrei să stai o oră-n clasa mea, dacă sunt toţi. sunt specimene alături de care 5 minute pot să pară o veşnicie şi nu mă plâng şi nici nu mă laud. ask sandu, ask markus, ei cunosc situaţia mai bine
dacă era vorba de unu’, doi, mai ziceam, dar când împărţeala implică un număr mai mare, nu prea ai cum să treci ca câinele prin apă fără să te uzi.
cât despre răutăţile gratuite, ai dreptate, de multe ori le oferim din instinct. şi totuşi, vina nu-i numai a noastră. ştii tu, “when you’re in Rome you act as a Roman”.
Nu e normal, dar nici nu trebuie sa faci o tragedie din asta.
In cazul meu iti spun sincer ca am fosti colegi pe care nici macar nu mi-i amintesc, dar in acelasi timp, am si fosti colegi care imi sunt prieteni buni.
As zice ca inveti de fapt doua lucruri importante din toata tarasenia asta:
1) Nu toti oamenii iti pot fi prieteni;
2) Nu inveti intotdeauna ceva la scoala.
Acum cateva luni, in cadrul unui interviu am primit o intrebare la care nu am avut un raspuns, si anume:
Cum te-a ajutat scoala in viata sociala?
Pe tine cum te-a ajutat?
You can’t stand ‘em, then you drop ‘em.
Eu am întotdeauna dreptate, ştii doar ;P
Dar acum e cam târziu să schimbi ceva. Ştii ce? Când te mai calcă vreunul de-ăsta pe nervuţ, închide ochii şi imaginează-ţi că-l porcăiesc eu. Sau, mai bine, că face buni mişto de el.
@RaPeRbOy bună întrebarea din interviu. pot spune că m-a educat să fiu antisocial în anumite momente.
@Adriana
you’re evil!
@Sykander tot ce e posibil, aşa am făcut şi-ntr-a 4a şi-ntr-a 8a.