Moving on
Consider că viaţa e ca o afacere, cu reguli la fel de stricte şi momente de care trebuie să profiţi atunci, că a doua oară nu te mai întâlneşti cu ele şi nu trebuie să pierzi timpul.
Când spun că mi se pare o idee bună să priveşti viaţa ca o afacere mă gândesc în primul rând la a pune pe două coloane ceea ce câştigi şi ceea ce pierzi dacă faci ceva, din când în când. Te-ai apucat de-o facultate şi ai terminat primul an? Fă o listă şi trage linie: ce-ai câştigat şi ce-ai pierdut? Dacă îţi dă cu minus, cred că nu-i o idee rea să te laşi de ea şi să te apuci de altceva 
Şi dacă ideea asta e aşa bună, cred că merită aplicată la orice. Desigur, nu spun că e ceva uşor de făcut, însă consider că rezultatul final e de cele mai multe ori cel mai important. E greu să renunţi la o facultate după un an de zile de mers zilnic la cursuri, după ce te-ai integrat într-un colectiv şi după ce te-ai obişnuit cu câţiva profesori. E vorba de obişnuinţă şi de ritmul pe care ţi l-ai autoimpus în ultima vreme. Nu ştiu câţi oameni se adaptează aşa uşor la schimbările la care sunt supuşi de-alungul vremii.
De ce spun toate astea? Pentru că de curând am fost pus în situaţia de a trage linie şi a trage concluziile: ce-am câştigat şi ce-am pierdut? Şi mi-a dat cu minus şi a trebuit să schimb nişte chestii în viaţa mea. Nu ştiu dacă e cea mai bună decizie pe care am luat-o, însă voi lăsa timpul să demonstreze dacă am făcut ceea ce trebuia făcut de mult sau dacă am greşit.
Ce-am pierdut?
Nu ştiu dacă e aşa de important să scriu (tot) ce am pierdut, însă o chestie mi se pare demnă de menţionat. Consider că am pierdut un prieten drag, faţă de care am avut mereu respect şi pe care l-am considerat mereu apropiat. Totodată, consider că am mai pierdut şi nişte nopţi total aiurea şi de prea multe ori mi-am pierdut firea sau gândirea lucidă.
Ce-am câştigat?
Am câştigat nişte clipe frumoase, care la un moment dat au însemnat ceva, dar care nu pot să suplinească chinul de zi cu zi al unei relaţii care nu merge.
Cred că e mai trist să încerci să resuscitezi ceva ce a murit de mult sau să te tot minţi sigur că totul o să fie bine, deşi eşti conştient că n-o să fie aşa.
Vreau să închei această însemnare într-o notă oarecum optimistă, pentru că nu vreau să mă las foarte afectat din punct de vedere moral de această schimbare. Voi încerca să merg mai departe, cu mai puţini prieteni ca până acum, în speranţa că la un moment dat, o să fie mai bine. Nu regret nimic, le trec pe toate la experienţă de viaţă. Recomandarea muzicală este Paraziţii – Fii pregătit.
PS: aş prefera să nu se işte o discuţie interminabilă în comentarii, cu spălatul rufelor în public. dacă există nelămuriri sau chestii de discutat, cei implicaţi direct (sau nu) pot să-mi spună în privat
Themocracy
Foarte interesant articolul. Am ramas placut impresionat. Buna recomandarea muzicala.
Mie nu-mi place să trag linii şi să văd bun sau rău. Nu ştiu de ce, dar n-o fac. Ştii ”gripa” aia de la sfârşit de an când toată lumea întreabă cum a fost anul, să tragem linie etc. Nici aia nu-mi place. De ce să mă mai plâng odată dacă a fost prost? Dacă a fost bun, m-am bucurat la fiecare întâmplare bună. Dacă a fost ceva rău, după fiecare mi-am spus că o să fac de acum aşa, o să fiu aşa şi altele de gen.
Miezule, o arzi feng-shui
de când ai pus mâna pe muncă ai devenit muuult prea serios. Chillax.
Foarte bun articolul si cred ca merita, intr-adevar, ca din cand in cand sa ne mai oprim sa mai tragem si linii dintr-astea. Uneori cu pro si contra, avantaje si dezavantaje, dar de cele mai multe ori stiu ca trebuie sa ma opresc dintr-o chestie, doar ca inca nu am ales momentul in care sa iau taurul de coarne. Si cred ca asta ni se aplica tuturor: de CELE MAI MULTE ORI stim ce trebuie facut si ce nu, dar.. nu tragem linia.
Gabriel, imi pare rau si pentru prietenul pe care l-ai pierdut. Dupa astfel de momente chiar avem tentinta normala de a ne selecta si mai bine prietenii, si de obicei ajungem la concluzia ca oricum erau putini..
.. 
@Dida: si pe mine ma enervau chestiile alea de revelion, mai ales ma enerva sa vad ca mai ales babacii fac chestia asta. Dar de la an la an pe care mi-l mai adaug la desaga, bag seama ca.. stii cum e? Pe masura ce inaintezi in varsta, ai mai multe bucurii, dar si mai multe regrete. Trece timpul si iti dai seama ca ai fi putut face mult mai multe. E adevarat ca poti sa-ti faci evaluarea si din mers, dar la cumpana dintre ani ai putea avea o imagine mai de ansamblu.
Decat sa tii in viata o relatie moarta deja, e buna o linie din asta. Doare al naibii atunci, dar pe termen lung este bine. Felicitari pentru curaj si bafta in continuare. Va fi si bine
Prietenii vin si pleaca. Oamenii vin si pleaca. Profita de clipele frumoase si sa nu iti para rau de nimic.
ps: tre’ sa facem un photowalk-coffee sau ceva in genu’ asta.