Prima dacă când am auzit o chestie în genul ăsta, a fost la Tg. Mureş, unde stăteam de vorbă cu o prietenă despre colegele ei şi despre ciudăţeniile pe care le fac. Îmi povestea că are o colegă care a primit în dar de ziua ei un VW EOS decapotabil albastru, pentru că tatăl ei a făcut pe dracu-n patru să-i ofere la aniversarea majoratului maşina mult dorită. Şi pentru că s-a dat peste cap şi a intervenit ca să se respecte termenul limită, maşina a avut culoarea albastră, fiind singura din stocul dealerului. Şi să vezi scandal şi bocete, şi nervi, şi istericale… că nu era roz.

Eu vă zic sincer, că dacă aş avea un copil care mi-ar face aşa ceva, l-aş da cu capu’ de maşină până ar vedea-o roz sau mai ştiu eu ce altă culoare îşi dorea să fie. Adică, îi cumperi maşină, faci pe dracu-n 4 să fie în câteva zile în posesia ta s-o poţi oferi cadou şi aia mică face mofturi că n-a fost roz. Înţeleg, există şi cadouri pe care trebuie să le refuzi din start, pentru că sunt o jignire, dar un proverb românesc spune : calul de dar nu se caută la dinţi. Şi-aşa e: accepţi cadoul şi-l arunci după dacă e chiar atât de hidos şi inutil, dar nu faci aşa:

via traficul.org

2 Responses to “Era o maşină roşie…”

1. dheo says:

   21 - July - 2009 at 10:06

   Daca ai avea un copil care ti-ar face asta nu i-ai face nimic pentru ca reactia n-ar fi decat rezultatul unei copilarii lipsite de educatie si ai fi obisnuit deja cu toanele lui. Un copil “normal” caruia nu i s-au dat cornite inca de la cinci luni nu-si va permite niciodata sa faca astfel de scene.

   Reply
2. A.Faith says:

   21 - July - 2009 at 20:47

   @dheo aşa e. şi totuşi… există şi astfel de cazuri!

   Reply