Back home
Într-un final, am ajuns acasă. Mult doritul acasă.
După cam 3 săptămâni de vacanţă la Constanţa şi la Slănic Moldova m-am întors acasă 
Pun foarte mult accent pe chestia asta, pentru că nu a fost una din cele mai strălucite vacanţe în care am fost până acum. Şi mă exprim elegant. Prefer să nu intru foarte mult în detalii pe tema asta, pentru că e un subiect destul de sensibil şi nu vreau să supăr pe cineva.
Ideea e că mi-au lipsit mult evenimentele din categoria daily routine. E naşpa să te trezeşti dimineaţa, într-o staţiune de odihnă în zgomot de bormaşină, ciocane, tablă zincată manipulată de un Dorel care nu se gândeşte că la ora 8 lumea doarme şi ar trebui să aibă grijă să nu scpae ditamai folia de 5 metri vreo 2 etaje, că se-aude! Preferam să mă trezească dom’şoara Cora, lătrând la pisici, măcar la aia puteam să urlu să tacă!
Mi-au lipsit prietenii şi cunoştinţele aflate la un telefon distanţă de o ieşire la o cafea, bere, whatever. Pentru că din Constanţa, din km -5 unde am stat eu până în Năvodari sau prin alte cartiere ale oraşului de pe malul mării faci cel puţin o oră pe jos şi tot cam atât şi cu autobuzul la orele de vârf. În plus, în Constanţa bătrânii circulă gratuit cu autobuzul şi-ţi suflă-n ceafă până te ridici de pe scaun şi-i urezi să înlemnească acolo pe scaun!
Mi-a lipsit centrul sau un loc frecventat de lumea pe care s-o cunosc, măcar din vedere, cu care să pot lega o conversaţie sau cu care să am ce să discut în faţa unei beri. Constanţa, aşa cum am văzut-o eu, n-are un astfel de loc. Mall-ul nu se pune, că acolo nu vine toată lumea, iar plaja iese din disucţie, pentru că persoanele care locuiesc în C-ta se duc cel mult o dată pe an acolo. În cel mai fericit caz…
Pe scurt, mi-a lipsit comunitatea. Mi-au lipsit acei alţii care de cele mai multe ori contează
Am ajuns la concluzia că uneori, ai nevoie de stabilitate mai mult decât ai nevoie de ceva nou, pentru că ajungi să nu-ţi mai găseşti acel loc al tău unde să te simţi bine indiferent de situaţie. Spun asta pentru că am mai trecut printr-o astfel de experienţă, când ajunsesem la un moment dat să fiu în fiecare weekend plecat din localitate timp de o lună de zile, pierzând nopţi aiurea pentru … nimic interesant sau util. Şi oricât de marfă ar fi locul în care urmează să ajungi, nu-i ca acasă, ca-n patul tău, ca-n camera şi ca-n casa ta.
Vorba aia: there’s no place like 127.0.0.1 !
Themocracy
Asta te-a dezamăgit la Moldova?
Constructorul neglijent e de vină sau mă aştept la alt post mai fără mamă fără tată?
Eu sincer am ajuns la concluzia ca acasa = unde te simti cel mai bine. Ma bucur ca ai ajuns cu bine “acasa” ^^
Am mai discutat despre. Consider ca ori de cate ori pasesti pe meleaguri noi, involuntar lasi acolo o particica din tine… deci e si normal sa nu te mai intorci “intreg” acasa.
Ma bucur ca-n final ai constientizat ce importanta are stabilitatea in viata unui individ