O lună de zile
De când am permisul. Aşa scrie pe el: 21.07.2009 la Data emiterii. A fost o lună de zile în care am luat pentru prima dată contact cu traficul din România, altfel decât până acum.
Episodul I : şcoala de şoferi
A fost o adevărată plăcere să fac şcoala de şoferi. Dacă în primă fază, aveam de gând să mă duc la Lucian Auto, mai ales datorită ofertei promoţionale, m-am lăsat convins să fac până la urmă la Floriţa, cu un instructor afiliat la acea şcoală. Am mers pe un Renault Megane 2 pe motorină de care m-am îndrăgostit de-alungul celor 16 şedinţe a câte două ore. Pur şi simplu mi-a plăcut maşina respectivă c: motor puternic, care răspundea la orice pişcătură a pedalei de acceleraţie fără echivoc! Ambreiaj tare, cu care m-am obişnuit încă din prima oră, neavând probleme la plecare decât în cazuri speciale (claxonat intens din partea “amicilor” din trafic, plecarea dintr-o rampă foarte abruptă, etc.) şi frâne foarte eficace, cum s-au dovedit pe parcursul celor aproape 2 luni de practică 
Am învăţat că în Craioviţa Nouă trebuie să circuli cu ochii beliţi ca-n Brăila (vă povestesc mai târziu) şi că babele de obicei merg pe principiul „mai bine să spele el capota de sânge decât să mă asigur eu când traversez”. Lucru valabil şi pentru skateri uneori. Am învăţat că nu e bine să superi un tirist, pentru că s-ar putea să te scoată de pe drum şi/sau să se dea jos la tine, iar discuţiile nu sunt dintre cele mai elevate şi în niciun caz de la acelaşi nivel! Am învăţat să mă feresc de marea majoritate a şoferilor de Olt, în special cei care depăşesc pe dreapta, trecând razant pe lângă autobuzele oprite în staţie şi la câţiva cm de oglinda ta. Mai bine opreşti în spatele autobuzului, îl laşi pe Olt-ean să treacă şi îţi vezi de ale tale!
Episodul II : examenul
Deşi prima dată am reuşit să fac numai 21 de puncte la sală, a doua încercare a fost cu noroc: 26 au fost ale mele! La oraş, m-am dus doar eu şi cu cunoştinţele dobândite de-alungul orelor de practică, fără mult-mediatizata şpagă. Şi, deşi am avut un examinator cu o prezenţă foarte impunătoare şi o reputaţie similară (din 3 candidaţi câţi mai avuse înainte de mine, numai unul promovase), am trecut cu brio. Ce-i drept, n-am mers perfect, dar am ştiut să fac alegerile corecte: am perferat să frânez brusc şi să acord prioritate unei gazele, chiar dacă aproape l-am dat cu capul de parbriz pe nenea în cauză, iar 10 m mai târziu, am tras brusc de volan dreapta, deşi el îmi recomandase să opresc pe stânga, fiind declarat admis, în ideea de a-l evita pe un deştept care conducea un Bacriz şi ieşea din staţie cu ochii la taxatoare, probabil. Dar deh, mai contează aceste mici detalii când poliţistul te declară admis şi te felicită pentru prestanţă?
Episodul III: jungla
La scurt timp după ce mi-am luat examenul, am plecat la mare. Cu trenul, desigur 
La vreo săptămână după, a ajuns şi tata călare pe herghelia de sub capotă. Vă imaginaţi probabil că nu a scăpat de gura mea până nu m-a lăsat să mă urc la volan. Diferenţa însă între Skoda Octavia 1.6 pe benzină şi Renault Megane 2 pe motorină (cred că de 1.9) e de la cer la pământ. Şi să vezi chinuiala naibii să plec cu ea de pe loc, să pornesc farurile, s-o parchez, să … să … să! Atunci am realizat că nu-i aşa uşor să conduci precum mi se crease mie impresia.
Constanţa nu-i un oraş simplu, iar traficul nu se compară cu cel din Craiova decât dacă vorbim de orele de vârf de pe meleagurile olteneşti. În plus, am impresia că există mai mulţi şoferi bucureşteni care şi-au cumpărat claxon şi vor să se laude cu el, acolo, decât aici. Nu de alta, dar în Craiova nu prea am avut norocul să întâlnesc oameni care să îşi proptească mâna în claxon timp de 1 minut şi jumătate (contorizat…).În plus, şoseaua Mangaliei e crimă şi pedeapsă în plin sezon pe la ora 10. Indiferent încotro te îndrepţi. Totuşi, cele 5 zile în care am condus prin Constanţa m-au temperat şi m-au făcut să realizez că tata nu aberează când spune că la volan s-ar putea să nu mai ai şansa să greşeşti şi a doua oară.
Episodul IV: Drumul cel lung
La munte, din cauza unor probleme medicale întâmpinate de către şoferul principal, secundul, adică subsemnatul, a fost nevoit să se ocupe de manevrarea covrigului pe distanţa Slănic Moldova – Tg. Ocna într-o zi în care aveam în plan vizitarea salinei din acel oraş. A fost testul final, înainte de ceo 430 de km pe care aveam să-i parcurg până la Craiova. Şi cum m-am descurcat bine, trei zile mai târziu am pornit în drumul cel lung. Nu mai ţin minte exact unde, însă într-un oraş am avut primul contact cu un brăilean aflat la volanul unei Dacii de pe vremea lui Burebista, care a trecut de pe banda a 3a, pe banda 1, pe lângă mine (care eram pe banda 2), după care a revenit iar, în mijlocul unei intersecţii, pe banda 3, într-o mişcare demnă de testele elan făcute pe circuite. Şi tocmai când plecam eu de la stop…
În rest, condus de drag.. am făcut pasul Oituz fără prea mari probleme şi până aproape de Rucăr Bran totul a fost o splendoare. Acolo a fost o porţiune de vreo 30-40 de km unde am cedat covrigul din mână, însă din Câmpulung am revenit pe locul şoferului. Am reîntâlnit nişte tirişti foarte grăbiţi, dar totodată mândri de claxoanele puternice din dotare. Apăi fraţilor, pe unde să te bagi în depăşire când în faţă ai coloană şi curbă fără vizibilitate, 3/4 din maşinile care vin din faţă semnalizează cu farurile? Pe sus? După o burtă de mici şi-o bere la un popas de lângă Piteşti unde mănânc de fiecare dată când am drum pe-acolo, am pornit iarăşi la drum, în etapa finală: Piteşti – Craiova. Se vede altfel drumul ăsta când te întorci tu la volan, acasă…
Episodul V: Drumul spre ţară
Ca mai toţi şoferii începători, nu se putea să ratez un drum spre ţară. Acesta a fost în mare parte fără evenimente: drumul de la Craiova până aproape de Severin e ok, European, cu 4 benzi şi fără foarte multe pericole. Doar un camionagiu indecis care s-a gândit să deschidă uşa în mers (probabl vruia să coboare pe capota mea) şi podul de la Ciochiuţa, unde ai nevoie de gardă la sol foarte mare ca să nu loveşti maşina în asfaltul ăla care zici că a apărut acolo precum munţii Carpaţi, prin încreţirea scoarţei terestre.
Dacă stau bine să fac un calcul, sunt aproape de 1000 de km şi nu am foarte multe spaime la activ: doi pietoni sinucigaşi evitaţi, un Bacriz, doi tirişti, un camionagiu idiot, un giratoriu unde a trebuit să feresc un dobitoc, un brăilean, unu’ de olt şi o lovitură cu baia de ulei de jos (multă carne în frigiderul celor care se ocupă de podul de la Ciochiuţa, aflat în lucru de la Mihai Viteazu’ încoace) şi cam atât. Fără accidente şi mai ales fără defecţiuni tehnice. Ceea ce e bine, în opinia mea. Nu ştiu voi, dar eu unul nu m-am născut învăţat
Sper să nu fie nevoie de CASCO pe viitor şi modul în care funcţionează mica înţelegere cu poliţistul să rămână în continuare o necunoscută pentru mine.Nu-mi rămâne decât testul suprem: Bucureştiul!
Themocracy
Wow, cred ca a fost dura trecerea de la diesel la otto, fiindca dupa ce terminasem scoala pe un logan pe benzina am avut ocazia sa conduc o zi un fiesta diesel si mi s-a parut mult mai usor datorita cuplului mare. BTW, un ambreiaj tare, daca prin asta intelegem acelasi lucru, nu te ajuta la plecarea de pe loc.
E trist ca oriunde mergi dai de testosteroni deastia cu ceafa groasa. Important e sa te feresti de ei astfel incat sa nu patesti ceva grav ca pe ei oricum ii doare`n 14. Deja am si eu emotii cand ma gandesc ca peste vreo 2 saptamani dau examenul
)
@Cosmin într-adevăr, a fost greu să mă obişnuiesc cu maşina pe benzină. dacă la Megane la 2000 rpm ziceai că sare motorul de pe şasiu, la Octavia îşi făcea simţită prezenţa aproape de 3000. şi să vezi atunci chinuiala dracului cu schimbatul vitezelor! cât despre ambreiaj, la Renault era mai tare (adică se apăsa mai greu). şi dacă se apăsa mai greu, era ceva mai ţeapăn şi eram tentat să-i dau drumu’ mai uşor şi mai lin -> o plecare mai uşoară, o schimbare a vitezelor mai domoală, etc. pe când la Octavia, unde la cea mai mică pişcătură pedala se duce jumătate şi discul deja patinează…
@JorjH multă baftă şi ai grijă să nu faci vreo boacănă!
Felicitari si BAFTA in continuare. Si eu am sarit la drumuri ciudate la 3 zile de cand am luat masina. Unii au zis ca is nebuna, eu am zis ca trebuie sa ma obisnuiesc cu orice situatie. Ideea este sa casti mereu ochii, sa circuli corect si sa .. te bucuri de masina. Ca e misto sa conduci
La cat mai multe mii de km facuti de drag si fara probleme
@Dojo mersi mult! eşti o norocoasă că ai maşina ta. ştiu că ai muncit mult pentru ea (îţi urmăresc blogul dinainte să-ţi cumperi Corsica), dar tot norocoasă te numesc
mă rog, norocul şi-l face omul cu mâna lui, dar asta e altă discuţie.
Sa nu conduci baut, retineee!!!
Felicitari ptr carnet, sa il tii cat mai mult, cu puncte cat mai putine! Dupa cateva luni totusi sa faci un efort nervos, sa furi masina, si sa testezi Bucurestiul. Evident, dupa ce ti-ai innoit asigurarile ptr masina,si cea de sanatate.
Pentru mine capitala inca este un challenge, desi majoritatea timpului la volan l-am petrecut aici. Urmatorul nivel (ca dificultate) ar fi Istanbul. Cosmin stie:))
subscriu la ce-a zis andrei. vino in bucuresti sa te calesti, iar ca sa-ti iei PhD-u’ in ale condusului, te invitam in Turcia – aia nu sunt oameni!
tin sa te si felicit, io am luat de 3 ori 21 la sala si mi-am bagat picioarele (poveste lunga…). te felicit si ca n-ai dat spaga.
@oanavio o invitaţie să-ţi conduc biburuza nu făcuşi şi tu…
@Andrei Ruse mersi, doamne-ajută! sincer, abia aştept să fac un Bucureşti, deşi nu prea mă lasă inima să-l fac cu maşina mea. cât despre Istanbul, spune-mi mai multe chestii (invitaţie valabilă şi pt Oana şi pt Cosmin), că am auzit ceva mituri şi sunt curios
@colaholicu mersi
păi, povesteşte-ne şi nouă care-au fost întâmplările 
@A.Faith
1. @oanavio are carnet??? Atunci vreau un film cu ea la volan
2. In Istanbul mitul este unu singur: dorinta soferului primeaza. Soferul vrea sa fie un sens giratoriu in mijlocul unei intersectii cruce-semaforizata? OK, el va crea cu mintea un sens giratoriu, si va circula ca atare. Soferul vrea sa mearga la dreapta, chiar daca la dreapta esti tu? Idem, nu e nimic; ti se va baga in fund, pana cand de jena o tai,sa ii faci loc. Etc. Semafoarele sunt doar sugestii, semnele cu atat mai putin. Baksis rulez
Hah, probleme cu benzina? Dacă nimereai pe ce conduc eu te apucai de plâns, trebuie multă perseverenţă… de fapt cred că ştii la ce mă refer =))
Bucureşti nu e aşa “Mecca” al condusului, mai uşor cu laudele, e doar mai aglomerat, în rest tot aceleaşi reguli se aplică.
Turcii sunt şi ăia mici copii… părinţilor li se spune indieni.
Off-topic, când puii mei îmi schimbi şi mie linku uăi?
)
@Andrei Ruse
1. @oanavio are carnet şi merge destul de bine! rareori merg fără griji cu o p… damă la volan! o să o filmez cu prima ocazie.
2. nasol în cazul ăsta! tu ai mers acolo sau ai stat în dreapta? ai făcut ca-n reclama de la rompetrol, te-ai dus la o cafea
)) ?
@Lupul prietene, tu eşti un caz mai special
) cât despre Bucureşti, te contrazic. Bucureştenii sunt o specie aparte, care au un fetiş cu claxonul şi schimbatul benzilor! cât despre link, de multă vreme ziceam că o să fac asta, doar că am uitat!
@A.Faith
Nu am condus, parca in spate stateam. De dus, m-am dus cu Cosmin la un concurs, si eram in trecere. Si desi nu a durat prea mult, am realizat cu totii ca acolo intri sofer si iesi sofer profesionist, cu atestat, si toate alea
@Andrei Ruse ah, cred că am mai discutat noi chestia asta, la C-ta
îţi dai seama ce şoferi sunt cei de autocar şi au curse în Turcia? 
Cam asa a fost si cu mine cu orasul. Eram nesigur al naibii din cauza duritatii ”lu nenea’ dar am oprit unde trebuia iar parcarea finala am facut-o ok. Pe de alta parte, o domnisoara care a venit dupa mine a condus impecabil doar ca a intrat aiurea intr-un sens giratoriu si n-a acordat corect prioritate unui biciclist. Instructorul m-a preferat pe mine, cu toate spaimele de doi lei.
Mă, eu nu înţeleg. Tu n-ai mai mers în maşină până acum? chiar n-ai văzut lucrurile pe care le vezi la volan?
Ia vezi cu frâna bruscă în timpul examenului, că te depunctează. Eu am frânat de 2 ori, la nevoie, tot mi-a băgat puncte pe gât.
Sincer, mi se pare o mare prostie să faci ŞCOALA DE ŞOFERI (!) pe un dizăl. Chiar dacă ai fi sigur că toată viaţa ai sta numai la volanul unui diesel, nu ar trebui să înveţi pe aceeaşi motorizare. Cu maşini ale căror embleme conţin “D” ştie orice prost să meargă, ideea e ca tu să înveţi ce e mai greu.
Drumurile exterioare sunt mai uşoare, dar mai periculoase. Trebuie să fii mai atent.
În ce mă priveşte pe mine, iubesc să conduc. Zi, noapte, oraş, exterior, drum prost, ploaie, soare, îmi place la volan.
[...] post-ul asta scris de A.Faith (felicitari ptr carnet!), m-am gandit ca nu am povestit niciodata inceputul vietii [...]
Nu vad diferenta de dificultate intre Diesel si Benzina sincer. Am facut 20 de ore pe benzina si am aflat ca imi lipsea un act ca sa dau examenul in Buc (unde oricum inveti sa maneverezi masina, nu sa conduci). Multumita unei cunostinte, acolo am lucrat pe Diesel si desi am simtit diferenta n-as zice ca fost neaparat mai usor (treaba e ca aveau doar un Logan benzinar in stoc si aveam mai multe sanse sa pic pe Diesel).
Episodul I – îmi aminteşte de prima oară când m-am urcat la volan acum 3 ani pe un drum de ţară, la bunici. Babele de acolo se uitau în poziţie de radioşanţ, cu mâna la ochi să ţintească mai bine persoana de la volan. Erau exaltate că o fată conduce. Hi hi, şi ce 70 km/h am prins pe bolovanii aceia…
Episodul II – unde cap nu e, vai de picioare – valabil pentru tipul respectiv. Ţie felicitări!
Episodul III – the sweet sound of madness. îmi aminteşte de şoferii care nu-şi permit claxon şi fluieră ca pe câmp în trafic.
Episodul IV – Dacia – confusing people.
Episodul V – ca la ţară nu-i nicăieri.
E fain că nu au fost accidente, sigur cei de la pro(s)t v ar fi fost acolo primii. E bine că ai 1000 de km la activ. Încă 9000 şi te poţi considera şofer cu experienţă.
Cine ştie, poate mă decid şi eu să-mi dau de carnet în Iaşi.
@krossfire e o problemă foarte nasoală chestia cu giratoriul
şi cu biciclistul la fel! ai văzut câţi biciclişti accidentaţi există şi cât de şifonaţi ies din astfel de evenimente neplăcute! eşti şofer zi de zi sau de ocazie?
@alleks ba da, am mai circulat cu maşina, însă când eşti în dreapta, nu te interesează aşa tare că s-a băgat ăla de pe banda alăturată în faţa ta în 2 metri şi apoi a frânat brusc. pe când atunci când trebuie să ai o reacţie la acest lucru… e altceva!
ştiu de faza cu frâna bruscă, dar mai bine aşa decât să murdăresc parbrizul, nu crezi?
cât despre şcoala pe maşină Diesel, când am aflat eu de asta, era deja prea târziu. oricum, acum nu mai e nimic de făcut. nu regret însă!
@krossfire mai depinde şi de gusturi
însă diferenţa este enormă, mai ales când vine vorba de turaţia motorului: una e la 2000 rpm să ai impresia că sare motorul de pe şasiu şi alta e la 2500 abia să-l auzi 
@Roxana consider că deja carnetul nu mai e un moft în ziua de azi, ci mai degrabă o necesitate! ia-l, mai ales dacă ai vârsta! şi sincer, nu cred că 10.000 km sunt suficienţi ca să te numeşti cu experienţă!
@Roxana hmm! acum am văzut o contradicţie: ai condus fără permis?
Felicitari Gabi!
Cat priveste participantii “nervosi” din trafic … screw them. Daca vor viteza si senzatii tari, n-au decat sa isi caute traseu corespunzator. Legea e clara: cine se atinge de masina ta, plateste 
La cat mai multi KM fara incidente
mersi
şi totuşi, dacă intră dobitocul în tine cu 100 la oră având în spate ditai remorca, ce faci? ce-ţi mai plăteşte atunci, înmormântarea?
@ A.Faith: hmmm, doar pe la bunici, în tinereţile mele. Acum sunt bătrână, merg spre 21 de ani.
)
not good! not good at all! într-adevăr, din pozele tale de pe facebook, pot să afirm cu mâna pe inimă că eşti o babă de 21 de ani cum nu s-a mai văzut!
brailenii chiar au un stil aparte de condus…
în special Raluxa
@ A.Faith – Baietii au dreptate cu ceea ce spun despre turci, aia nu conduc, aia zboara. Eu am mers cu autocarul cu turci la volan si am avut inima in gat. Sincer, ala ar fi ultimul loc unde as conduce, mai ales ca au si niste strazi foarte foarte urate.
@ Andrei Ruse – Am carnet si sunt mandra de el si de mine. In noiembrie scap de lamaia din geam. Filmuletu’ la ce iti trebuie?
Btw, Gabi, imi place tema asta! Confera liniste deplina!
Felicitari … hai sa-ti povestesc cateva din sperieturile mele tapene:
- DN1 undeva pe la Zalau/Cluj (nu mai tin minte exact), 4 benzi (cate 2 pe sens) + banda de rezerva. Merge eu linistit, in a doua banda, langa mine in dreapta o alta masina, totul fain si frumos. Din fata vine un TIR pe banda 1, din spatele lui iese o masina sa-l depaseasca in banda 2. Si pana acum e OK, dar mai era o a doua masina mica care nu avea rapdare si a trecut in banda mea sa depaseasca si tirul si masina cealalta simultan (evident era si dung continua). Am franat ca nebunul (noroc cu ABS-ul), si naspa era ca s-a speriat si ala din dreapta mea si a franat si ala si nu aveam unde sa ma refugiez. Pana la urma atat eu cat si masina aflata in depasire neregulamentara ne-am oprit fata-n fata la vreo 2-5 metri distanta … cateva secunde nimeni nu a fost in stare sa respire.
- DN nu stiu care, Timisoara-Arad, in unele zone sunt mici dealuri si cei care urca au 2 benzi, cei care coboara 1. Merg in banda 2, in fata 3 tiruri. Primul se fereste si se duce in banda 1, al doilea ramane in banda 2, al treilea, cel din fata mea se gandeste sa il depaseasca pe TIR no.2 in urcus peste linie continua. Si asa ajungem in varful dealului unde … vine un alt tir din fata, se termina banda din dreapta si inca nu am trecut de tirul ala ca cei din fata faceau concurs, toata lumea se sperie, franeaza si toti vor sa ajunga in banda 2 pe locul meu … noroc din nou cu ABS ca era si usoara curba stanga, am scapat ca prin minune … eviden am devenit iar ultimul in coada…
- Lugoj-Timisoara, pod peste ceva rau, pod din ala inalt, depasire interzisa … cand ajung in varf vad ca un autocar depaseste 2 TIRuri cum urca podul. Spatiu de refugiu zero ca sunt niste pereti de beton, nu cumva sa pici in apa cu masina … noroc ca au franat TIRurile si s-a bagat autocarul, care, ca fapt divers, era plin ochi cu pasageri …
Greu sa te feresti de cei care nu stiu sa conduca. Tre’ sa ai si o inima buna, ca infarctul nu era departe…
mda… asta e nasol în România: că tu s-ar putea să conduci bine, însă ce te faci cu dobitocii colegi de trafic?
@Krossfire ba da, crede-mă, e diferenţă.
@Roxana I loled so hard. Cum să ai experienţă la 10 mii de km? Poţi spune că eşti experimentat după ce ai trecut de suta de mii, poate chiar două sute. Şi nici atunci neapărat. Faptul că ştii deja în ce treaptă trebuie să retrogradezi în diferite ocazii sau că schimbi viteza fără să mai bruschezi ambreiajul nu e cumul de experienţă. Deşi 10k e mult pentru chestiile astea.
@Afaith în fine, am spus-o din punctul meu de vedere. Pe mine mă interesa, de la 6 ani îmi doream să am permis.
@Memo să te văd pe tine cum îi spui ăluia care vine pe contrasens la 90+ km/h “screw you, dacă mă atingi, plăteşti”
Referitor la păţaniile lui Patkos Csaba, încă visez să am pe mână un tir + trailer încărcat, să mă doară în scrot de ăia care-mi vin pe contrasens şi restul care încalcă legi la nesimţire. Nici nu aş mângâia frâna. Idiotul ori o ia în bot, ori sare în şanţ. np.
te contrazici singur la faza asta
aplici şi tu ideea "screw you, dacă mă atingi, plăteşti" ?