Tu când m-ai sunat ultima dată?
Aseară, butonam Picasa şi am găsit nişte poze cu o mai veche prietenă, cu care am vorbit destul de des în ultima vreme. De multe ori obişnuiam s-o sun când plecam de-acasă şi mi-era greu să merg singur până unde aveam drum. Şi uitându-mă la pozele ălea, mi-a venit în cap o întrebare: când m-a sunat ea ultima oară? Spre ruşinea mea, memoria nu m-a ajutat foarte tare să-mi aduc aminte când s-a întâmplat ultima oară chestia asta 
Peste noapte, m-am tot gândit serios la lucrul ăsta şi luând agenda telefonului la puricat, am observat că sunt multe persoane care n-au mai dat un semn de viaţă de multă vreme. Ştiu că o să spuneţi acum că dacă îmi doresc aşa tare să vorbesc cu ei, ar trebui să fac eu primul pas, să dau eu primul telefon, dar e curios cum unii pur şi simplu uită să întoarcă favoarea. Şi nu mă raportez la o zi, două, ci la luni de zile în care persoanele respective trăiesc fără a spune nimic.
„Aşa, şi? Dacă pot trăi fără tine, înseamnă că şi tu poţi trăi fără ei!”
Pefect adevărat, numai că ne întâlnim întâmplător pe stradă şi e plăcut să vezi pe cineva cu care ultima oară când te-ai văzut te-ai înţeles foarte bine. Ai o reacţie, de cele mai multe ori, de bucurie, reîntâlnind o persoană cunoscută cu care îţi făcea plăcere să stai de vorbă. Şi vă opriţi, vă salutaţi şi mai departe… ce? Nu ştii cu ce să-ncepi o conversaţie! Că a trecut multă vreme de când nu v-aţi mai auzit…
Acelaşi lucru e valabil şi în mult-prea-mediatizatele reţele sociale. Ok, suntem prieteni, ne uităm unul la pozele celuilalt, eventual ne comentăm blogurile şi aşa mai departe, dar nu îndrăznim să dăm un telefon să vedem ce mai face celălalt. Uite, un exemplu de “Aşa DA!” este amicul Eugen. Nu de puţine ori a nimerit cu un telefon într-un moment potrivit! Că e băiat de treabă şi îşi mai aduce aminte şi de unul, de altul, chiar dacă are job şi o viaţă socială destul de activă.
În schimb, există persoane care fiind la o aruncătură de băţ de subsemnatul, se mulţumesc la a-i întreba pe alţii de umila mea existenţă. Şi în categoria lor, intră şi rude, şi prieteni, şi vecini, şi amici, şi colegi şi foşti colegi şi tot aşa. La voi e criză stimabililor? Vă costă aşa tare un minut sau o bere?
Aşadar,
Nu lăsa pe mâine, telefonul pe care poţi să-l dai azi! S-ar putea să-ţi ofere oportunitatea pe care o căutai, unde nici nu te aşteptai! Şi totul e la doar un telefon distanţă!
Tu, când m-ai sunat ultima dată?
Themocracy
Eu te-am sunat ultima data inainte sa plec in vacanta, ca e scump rau minutul pe roaming:D
lasă bre, că la tine nu se pune
) noi vorbim mai des, c-avem de lucru unu' cu altu'
Eu nu am telefon, dar in general, iti trimit un mesaj cu porumbelul calator.
adică o "păsărică" dinaia care zboară, călătoare?
Te-am sunat acu' o saptamana (sa fie de fapt doua?), nu mai stii? :p
yeah right…
? >:P
hai ma, ai nevoie de credit?
)
da amice, cu siguranţă asta era problema mea!
hai nu fi suparat… .. uite acuma suna ocupat…
Eu n-am numarul tau de telefon
))
nu-mi raspunzi la sms
El vrea sa il suni, nu sa-i dai sms!
)
[...] care mi-a făcut ziua de joi mai frumoasă cu un simplu telefon. Asta apropos de ce spuneam aici. Datorită ei am ajuns la Bucureşti, am avut unde să dorm şi totul a fost bine. Am menţionat-o [...]
hihi, si eu am scris o data despre asta
mi s-a intamplat sa mi se faca un fel de dor de colegii mei, si sa le vad numele in agenda de telefon…
adevarul e ca fro douazeci de minute am stat doar sa ma gandesc daca e bine ce fac, daca pare aiurea, etc.
…
dar, intr-un sfarsit, dupa ce mi-am sunat 2 colege, am palavragit mult, alte alea, ma simteam mai bine, mai surazatoare
*alle sustine miscarea – suna-ti prietenii -*
vorbitul la telefon face bine, mai ales atunci când eşti genul de om care se întinde la vorbă. cam naşpa cu facturile mai apoi, dar ce mai contează
? o viaţă avem şi aia trebuie vorbită 
)