După Webstock ’09 – prima parte
A trecut şi Webstock ’09. A fost pentru mine unul din cele mai aşteptate evenimente româneşti, fiindcă ediţia de anul trecut încă reprezintă un model de referinţă în materie de organizare. Cu toate că vorbim de acelaşi eveniment, există o mulţime de diferenţe care fac Webstock ’09 diferit faţă de Webstock ’08. Le voi discuta mai târziu.
Începutul
Ca de fiecare dată, totul începe la 4 dimineaţa, când sună ceasul şi eu îmi pun întrebarea: de ce eu? Un drum la Bucureşti pentru un craiovean începe cu trezitul la o oră obscen de matinală, pentru că orarul trenurilor este de aşa natură încât la 4 dimineaţa trebuie să fii up & running. Spre deosebire de anul trecut, acum nu am mai pierdut trenul 
) A avut grijă Oana să mă trezească. După un drum de vreo 3 ore, am ajuns la Bucureşti. Stimabilului Eugen ne-a fost ghid prin Bucureşti, astfel încât nu am fost nevoiţi să alergăm prin haosul capitalei noastre. Vorbesc la plural pentru că am fost mulţi craioveni anul acesta la acest eveniment. Mai mulţi decât anul trecut, chiar dacă au existat voci care au afirmat contrariul : eu, Oana, Robert, Daniel şi Marius.
O dată ajunşi la Hotel Radisson am realizat adevărata amploare a evenimentului: un număr foarte mare de oameni prezenţi încă de la o oră matinală (nu chiar la fel de matinală ca ora la care m-am trezit eu, dar totuşi…) , o coadă la masa organizatorilor pentru ecusoane şi bagaje în plus. Mi-ar fi plăcut să pot avea cu mine geanta Webstock de anul trecut, dar la câte am avut de cărat după mine… n-avea rost )
Conferinţele
Prima persoană care a luat cuvântul a fost Adina Madularea de la Daedalus Millward Brown, care ne-a explicat cum stă treaba cu reţelele sociale. A făcut-o într-un mod specific companiei pe care o reprezintă, cu date exacte şi comparaţii între utilizatorii Hi5, Facebook şi twitter. A oferit participanţilor motive de amuzament cu privire la modul în care socialii se privesc între ei: ăia sunt prea serioşi, ăia sunt prea copilăroşi, ăia sunt individualişti, ăia sunt otevişti, etc.
A urmat apoi Bob Rapp, venit din Marea Britane, din partea Vodafone, el fiind responsabil cu comunitatea pe care o are această corporaţie adunată în jurul ei. Cu toate că evenimentul era unul oficial, modul în care Bob şi-a ţinut discursul şi a interacţionat cu publicul a fost inedit şi a captat atenţia. Pe mine m-a făcut să râd, cu toate că nimic din ceea ce a transmis el nu a fost de râs. Îmi plac tare mult speakerii care fac dintr-un eveniment scorţos, unul familiar şi amuzant pentru toată lumea, renunţând la chestiile plicticoase şi deosebit de tehnice. Cel mai important sfat pe care l-a dat Bob a fost acela de a nu îţi crea o identitate falsă în reţelele sociale. Până la urmă, adevărul va ieşi la iveală. De reţinut şi de recomandat, în special celor activi în media socială românească la modul „eu scriu de bine, voi citiţi, restul nu contează”.
Prezentările făcute de Todi Pruteanu şi în special de Michael Koster, din partea Microsoft, au plictisit audienţa. Spun asta fiindcă am auzit din gura multora: nu mai termina ăla de la Microsoft o dată cu prezentarea aia… Nu ştiu însă dacă subiectul abordat a fost de vină sau faptul că lumea încă nu băuse cafeaua şi toţi se gândeau la bunătăţile de la pauză. Mie însă mi s-a părut interesant modul în care Microsoft abordează mai nou conceptul de aplicaţie. Nu sunt programator şi nu-mi place ideea de a sta şi a scrie cod ore-ntregi. Cu toate astea, există momente în care mi-aş fi dorit să pot crea o aplicaţie specifică, menită să-mi uşureze munca. Prezentarea Microsoft de la Webstock m-a dus cu gândul la faptul că în viitorul apropiat, crearea de aplicaţii de tip mesh-up, care să folosească servicii web precum Microsoft Virtual Earth sau Flickr, o să fie un proces de tip drag&drop sau ceva similar. Cu alte cuvinte, mult mai uşor decât modul clasic: ore-ntregi de planificare, zile-ntregi de codare şi multă, multă cofeină.
Ştefan Tănase de la Kaspersky Lab a continuat cu o prezentare la fel de tehnică despre pericolele pe care le putem întâmpina azi pe internet. A vorbit despre viruşi şi despre problemele pe care le poate întâmpina un social-media addict atunci când nu e atent. A fost o prefaţă pentru ceea ce urma:
Prezentarea Bogdanei Butnar. Mă aşteptam să fie ceva spectaculos, date fiind referinţele speakerului şi subiectul abordat. În plus, viralele care au circulat în ultima vreme pe internet în care se exemplifica modul în care social media (facebook în principal) îţi afectează viaţa profesională şi personală, au făcut prezentarea să fie foarte aşteptată. 
Abordând monologul în acelaşi mod ca Bob Rapp, Bogdana Butnar a făcut auditoriul să-şi pună multe întrebări legate de informaţiile pe care le oferă tuturor, gratuit şi cu bună ştiinţă, despre viaţa lor, cu tot ce înseamnă ea.
Mai mult, prezentând cazul concret al unei soţii de membru MI5, a conturat schema datelor ce se pot accesa prin intermediul reţelelor sociale: nume, prenume, fotografii cu cei dragi, fotografii cu locurile frecentate, fotografii cu locuinţa, localizare prin Google Maps, informaţii despre activitatea de zi cu zi şi chiar programul zilnic.Privind lucrurile într-un mod paranoic, menţiunile de mai sus reprezintă o mină de aur pentru un stalker sau pentru o persoană rău intenţionată. Dovadă a faptului că cei prezenţi au rezonat la acest monolog au fost aplauzele numeroase de la final şi reacţiile de pe twitter-wall care a prins viaţă mai mult ca oricând în timpul acestei prezentări.
Sharifah Amirah de la Frost & Sullivan a discutat despre viitorul reţelelor sociale, oferind o viziune mai concretă asupra viitorului mediului social online. A susţinut şi ea ideea că viaţa online nu se poate considera privată şi că trebuie folosite cu mare precauţie şi responsabilitate, instrumentele de socializare disponibile.În plus, a demonstrat care e cel mai bun mod de a te folosi de capacitatea virală a unei campanii în social media: utilizează-i pe cei care pot influenţa. Targetează influenţatorii, acei 10% din cei prezenţi, cei 10% care contează şi a căror autoritate îţi poate oferi credibilitatea necesară şi restul va veni de la sine.
Nu ştiu dacă a fost ceva întâmplător sau nu, dar prezentarea în care Stephanie Jackson a vorbit despre internetul mobil (din România şi nu numai) a venit la fix, după discuţiile despre mediile sociale. Spun asta pentru că după ce s-a discutat cât de importante sunt reţelele de gen, a urmat o discuţie despre o altă componentă foarte populară a vieţii de azi: telefonul mobil. Mai mult, s-a discutat despre telefonul mobil cu acces la internet, care nu mai este un lux şi care devine din ce în ce mai mult un obiect comun pentru toate generaţiile. Prezentarea unor studii de caz la final m-a convins de utilitatea şi de oportunitatea ce care ţi-o oferă internetul mobil (şi nu numai).
Un alt moment foarte amuzant în cadrul conferinţelor a fost prezentarea făcută de Mihai Pricope şi prietenul său de peste mări şi ţări… Au prezentat un mod de lucru foarte util, pe care eu personal îl cunoşteam de ceva vreme: internet co-working. Nu ştiu exact dacă ăsta e termenul, dar în cuvinte simple totul se traduce printr-o colaborare cu un partener de lucru în cadrul unui document, folosind servicii audio video şi desktop sharing. Dacă până acum, singura soluţie pe care o ştiam în acest sens era alcătuită din Google Docs, Skype şi TeamView, se pare că Adobe oferă gratuit, în regim SaS (software-as-service) serviciul Adobe Collaborative Work, care înglobează editoare text avansate cu posibilităţi de comunicare în timp real. Foarte interesant şi foarte bine pusă în scenă prezentarea. Precizare: Mihai Pricope e un moldovean amuzant
Radu Ionescu de la Kinecto a urmat apoi, prezentând campania LG în media socială românească. Pentru că ştiam prezentarea, nu am mai asistat la toate discuţiile pe tema asta. După terminarea campaniei, s-a dat publicităţii un .pdf cu toate detaliile, aşa că eram în temă vis-a-vis de acest subiect.
Pauza (de masă)
A urmat apoi binemeritata pauză de masă, de care m-am bucurat împreună cu gaşca de craioveni la Mc Donalds, unde am umplut burta! Atâtea conferinţe, atâtea discuţii, atâta agitaţie.. îţi face stomacul să plângă după o masă copioasă.
Pentru că deja am scris foarte mult în această însemnare, voi continua relatarea despre Webstock ’09 în articolele care urmează. Am optat pentru acest mod de expunere datorită faptului că uneori, şi pe mine mă enervează un bloc de text imens unde abundă o mulţime de informaţii preţioase, care riscă să se piardă printre rânduri. Urmăriţi tag-ul Webstock.
Fotografiile folosite în acest articol sunt preluate din profilele personale din cadrul reţelelor sociale ale fiecărei persoane. Toate drepturile le aparţin acestora. Excepţie fac Michael Koster (andrian.ro), Sharifah Amirah (convergenceconversation.com şi Mihai Pricopie (it-republik.de)
Themocracy
[...] Continuare de-aici. [...]