Viaţă 2.0
Nu ştiu câţi dintre voi aţi citit articolele despre Webstock sau pe câţi dintre voi v-a împins curiozitatea să aruncaţi o privire peste prezentarea Bogdanei Butnar de la acest eveniment care trata foarte interesant subiectul vieţii 2.0 în care s-a transformat viaţa personală a fiecărui individ care mai bagă ochiul din când în când pe net. Totuşi, sunt sigur că rândurile care urmează o să atingă o bună parte din persoanele care se vor osteni să le citească.
În viaţa fiecărui internaut (român) a existat cel puţin un moment de cotitură care i-a schimbat complet modul de a privi internetul. Pentru mine totul „s-a dus dracu’ ” atunci când am descoperit că Internet Explorer nu e un program evil care îţi bagă viruşi în calculator (mă rog, el prin definiţie este, în special versiunea 5 şi 6) aşa cum mă minţea tipu’ de la sala de internet care mă mai lăsa când eram mic să mai butonez PC-ul său. Pentru unii momentul ăla a fost când au descoperit Facebook-ul. Sau Hi5-ul, după caz. Spun asta pentru că o dată cu această invenţie conceptul de photo sharing a fost perceput altfel. Nu mai trimiteai pozele cuiva, ci le postai pe Facebook/Hi5 şi le vedea acolo. Şi cum spuneam, de-acolo s-a dus dracu’ complet lumea.
Prima dată am aflat de chestia asta prin 2007, când am văzut că un designer român din Braşov (am lapsus cu privire la numele lui) se lăuda că şi-a făcut cont acolo. Am intrat, n-am înţeles prea bine conceptul şi am ieşit. După momentul ăsta, am văzut că s-a creat tot mai multă rumoare pe marginea subiectului şi mi-am zis că n-ar fi o idee rea să-mi înregistrez şi eu nickname-ul, nu care cumva să rămân fără el. Apoi l-am folosit ca să comunic mai des cu Pyuric (ea fiind prima persoană normală pe care o cunoşteam şi care folosea drăcia aia). Recent mă uitam pe tweetstats la curba evoluţiei activităţii mele twitteristice. Se aseamănă foarte mult cu curba evoluţiei serviciului. De ce? Pentru că de la lună la lună creşte exponenţial. Se dublează şi chiar mai mult uneori. Nu spun că asta e un lucru rău sau un lucru bun, deoarece e prea devreme pentru a decide asta.
Personal, folosesc twitter-ul pentru a ţine legătura cu unii cunoscuţi. Teoretic. Practic, e o unealtă de „knowledge-sharing” şi de relaţionare foarte consumatoare de timp (<offtopic> Roxana, mă abţin foarte tare să nu folosesc romgleza, că mi-am dat seama că uneori sună dubios </offtopic>), care nu face altceva decât să fie un fel de bilă antistres pe care o folosesc în loc să mănânc gumă, să fumez sau mai ştiu eu ce. Din când în când mă mai ţine la curent cu ce se mai întâmplă şi prin viaţa altora (a se citi mai pune unu’ altu’ câte-o ştire de interes general).
La începutul vieţii mele de twitterist mă gândeam că e greu să ajungi la 500-1000 de urmăritori, precum cei care au fost acolo printre primii (early-adopters). Am realizat însă acum câteva săptămâni, când am ajuns la 500 de urmăritori, că nu e mare scofală şi că nu îţi doreşti întotdeauna să fii în centrul atenţie. Nu de alta, dar o vorbă scăpată aiurea sau la nervi poate să ajungă la urechile cui nu trebuie şi să te trezeşti într-o situaţie foarte neplăcută. Been there, done that.
Last.fm
Last FM
Am auzit de serviciul ăsta după ce am devenit Linux/Amarok user. Era pentru mine la început o chestie mişto care îţi făcea o statistică despre muzica pe care o asculţi. Mai târziu am descoperit că acea statistică e publică şi că poate să vadă oricine ce asculţi tu şi că există variante offline ale Last.fm care fac acelaşi lucru pentru tine fără prea multe bătăi de cap. De curând, m-am gândit tot mai serios la a deveni membru cu abonament la serviciul plătit, pentru că Last.fm ghicea întotdeauna ce muzică vreau eu să ascult, spre deosebire de DJ-ii de la radiourile pe care le mai ascultam când mă plictiseam de porcăriile de pe hdd-ul meu (da, am vreo 25 de gb de muzică şi playlist-ul meu rareori depăşeşte 100 de piese).
Faza funny a fost într-o zi când nu eram acasă şi un văr s-a gândit că ar fi bine să utilizeze laptopul meu ca player pentru cd-ul cu manele pe care tocmai îl împrumutase de la cineva. A obţinut permisiune de la tata (habar n-am cum!!!) şi vreo 3 ore s-a delectat în voie. Câteva săptămâni mai târziu, am intrat pe last.fm pentru că primisem o notificare pe mail şi era să-mi stea inima când am văzut la loc de cinste lângă Veritasaga şi Nimeni Altu’ nume grele precum Nicolae Guţă şi Florin Salam. S-a rezolvat însă repede, cu alt cont.
The next big thing
Real Life - Best MMORPG ever!
Acum un an de zile se discuta intens în cadrul webstock ’08 despre web 3.0 sau the next big thing. Ştiţi ce cred eu despre acest lucru? Că o să fie cel mai tare MMORPG. O să se numească Real Life v1. Lăsând gluma la o parte, the next big thing, în viaţa mea cel puţin, o să fie exact real life sau viaţa reală.
O să înlocuiesc Faţă-de-carte cu berea şi cu ieşirile la bere/cafea/whatever. O să înlocuiesc twitter-ul cu sms-urile. O să înlocuiesc last.fm cu un player audio cu un management al library-ului mai bun. Bun, promisesem că las gluma la o parte, dar destul cu promisiunile electorale. O să {insert action here} nu valorează doi bani. Pot să spun „o să …” de câte ori vreau, dacă nu vrei să faci chestia aia, n-o s-o faci.
Socializare 3.0
Aseară am fost la o petrecere prelungită. Degeaba glumeam la început spunând că “what happens in Vegas stays on Facebook, Flickr and Twitter”, pentru că zicala se aplică fie că e vorba sau nu de oraşul luminilor. Azi cred că mi s-a triplat numărul de poze de pe Facebook graţie tag-urilor primite. Azi dimineaţă la 5 şi ceva am apărut pe twitter graţie lui Cătălin, care amintea într-o fază incipientă a mahmurelii sale prezenţa mea la #CCCH (closed coffee craiova hangover). Şi de-aici, restul e poveste.
Azi toată ziua au curs cererile de genul „vreau şi eu pozele de aseară”. De la toate persoanele pe care le-am fotografiat. Şi au folosit toate canalele posibile de comunicare: twitter, mail (personal şi cel de serviciu, că aseară am fost deştept şi am dat cărţi de vizită…), ym, telefon, etc.etc. Mă voi achita însă de promisiune şi le voi pune la dispoziţie fotografiile (btw, Canon-ul meu s-a descurcat extraordinar de bine aseară, mult peste aşteptările mele), însă cred că o să fie printre puţinele dăţi când voi mai face chestia asta. Sau cel puţin faţă de prietenii apropiaţi.
Vrei să vezi pozele? Hai să ne vedem la o cafea. Eu aduc laptopul, tu aduci cafeaua, petrecem vreo oră, două şi socializăm pe bune! Cătăline, ia povesteşte cum a fost azi, la after party şi ce înseamnă socializarea asta 3.0 de care vorbesc eu vreme de vreo 3 paragrafe. Nu de alta, dar poate nu mă crede cineva…
Hai să mutăm discuţia din inbox într-o cafenea sau în parc. Hai să mutăm holbatul la fotografiile de pe diverse site-uri la admiratul formelor la o plimbare prin parc (asta e valabilă pentru persoanele de sex opus care prezintă interes, în cazul de faţă gagici). Hai să mutăm discuţiile pe twitter la telefon sau la sms-uri. Hai să nu mai fim atât de exhibiţionişti cu viaţa noastră şi să nu mai lăsăm pe toată lumea să ştie exact ce-am făcut, ce facem şi să ne poată îndruma ce să facem. Nu de alta, dar s-ar putea ca the next big thing să fie imaginea aia în care pe Google nu mai găseai ce căutai, ci găseai ceea ce trebuia.
Cei mai buni prieteni!
Parerea mea
| 
Discuţii, facebook, internet, petreceri, prieteni, social, social networking, viaţa mea
Themocracy
Acum 12 ani imi doream internet. Am capatat un modem, m-am conectat la reteaua romtelecom si aveam dial-up. Dupa ceva timp, mi-am dorit o conexiune mai buna si m-am bagat intr-o retea de cartier. Deci imi doream internet. Am ajuns la 100 mps…si nu vad viata mea altfel decat in interactiune cu internetul. E noul mod de-a trai. Cam asta a pregatit mileniul trei omenirii.
da, e un nou mod de a trăi, însă părerea mea e că internetul trebuie să trăiască în simbioză cu viaţa reală. internetul trebuie să fie un add-on (dacă-mi e permisă expresia) pentru viaţa de zi cu zi, nu un replacement.
After party zici…? Băi, dacă trag o geană la ceas, este: 5:40A.M., sunt încă în picioare, încă scriu “citeţ” şi mă mir cum dracu rezist de 4 nopţi! În altă ordine de idei, că tot ziceai de înlocuit chestii şi aşa mai departe, pot să zic că nu ne-am născut în locul şi perioada potrivită(cel puţin eu!) Prea mare bătaie de cap cu online-ul ăsta…Ai văzut cât valorează o bere cu prietenii? O bere la o masă cu oameni cu care să te simţi bine… ştii tu ce vreau să spun! Fac asta de ani buni(ştii mai bine ce vreau să spun), îmbin şi cu online-ul, dar sincer…prefer o bere cu un prieten în locul unei seri în faţa pc-ului! Calculatorul nu-ţi dă satisfacţia pe care ţi-o dau oameni ce-s în jurul tău şi te apreciază…Nu-ţi va da niciodată! N-ai idee cum m-am simţit eu aseară cu voi!
Deja s-a făcut târziu, iar eu mâine…nu ştiu ce fac! Trag pe dreapta acum… Salutare! (Btw, vezi că sticla de whiskey se duse + bere + bere(bere)+Pub’s Pub)
Somn uşor!
In Facebook am vazut intotdeauna un fel de panou, in care fiecare isi pune ce are mai bun: premii, diplome, etc. Nu ma intereseaza, nu-l folosesc, la mine valoarea vine din realizari, nu din diplome.
Twitter folosesc, dar fara sa spun ce fac eu, pun pe el lucruri, zic eu, interesante, peste care dau in ziua respectiva, si la fel, nu-i urmaresc pe cei care-mi spun ce fac ei. Este si motivul pentru care nu urmaresc “vedetele” de pe twitter, mi se par cele mai plictisitoare conturi.
In rest, ce sa zic, am plecat de acasa, las si net, si laptop si tot, plec sa plec, sa fiu detasat complet, este si motivul pentru care nu o sa vezi ca, fiind plecat in vacanta, voi scrie posturi pe blog sau pe twitter.
Deocamdata reusesc, cu destul succes, zic eu, sa separ viata reala de cea virtuala.
Pentru mine totul se opreste la maxim 2.0, mai mult nici nu vreau, deocamdata.
Gabi, degeaba incerci tu sa ne minti ca asculti Veritasaga. Last.fm e ca google: el stie mai bine
Lasand gluma la o parte, sper sa incepi chiar tu prin a aplica cele scrise in ultima sectiune a articolului.
Da, clar
)
ideea e că eu în practică ceea ce-am zis în finalul articolului de multă vreme, nu de ieri de azi. de exemplu, multe din cunoştinţele mele de azi sunt căpătate datorită ideii de a bea o bere în loc de a discuta ore-ntregi pe net.
Eu nu mai folosesc nici messengerul, decât aşa, să cer teme sau când intră cineva din întâmplare pe mine.
Da’ am devenit aşa anti-web fără să vreau. Dar mi-e bine.
messenger? soo… two thousand and five
messengerul e ok, atât timp cât foloseşti Pidgin, ai notificările dezactivate şi rulează în bară iar în listă de contacte sunt numai oameni cu ceva (mai mult) la mansardă.
eu vorbeam despre altceva în cazul de faţă, despre exhibiţionismul şi despre influenţa pe care o are web-ul (2.0) în viaţa noastră. în special în viaţa noastră socială.
PS: nu-i puţin ciudat ca un blogger să spună că e anti-web
) ?
se poate să fie. poate dacă aş fi blogger în sensul de să trăiesc din scris, ar fi ciudat. dar aşa, că mai scriu şi eu câteva texte, doesn’t mean i’m a web-worm.
eu le am prost cu reţelele de socializare, cu astea. mi-am făcut cont de facebook, da’ nu am ştiut cum să-l folosesc, şi nu vedeam la ce foloseşte. hi5ul e aşa… onorific.
poate la un moment dat îmi ocupam timpul cu ele. dar acum, că nah, îmbătrânesc, consider că mai bine faci o tură de stadion decât să laşi comentarii pe hi5/facebook sau decât să studiezi ce a zis fiecare persoană pe twitter.
facebook = hi5 + ceva eleganţă şi nettiquete
stai aproape de stadionul din Alba Iulia?
cât despre twitter & co. nu tre’ să urmăreşti *tot ce mişcă*. e suficient să urmăreşti ceea ce contează
Nu înţeleg rostul ultimului tău sfat. La urma urmei, internetul înseamnă viteză (jur că nu m-am gândit la sloganul ălora de la clicknet sau cine dracu l-a folosit) şi de-aia îţi cer să-mi trimiţi pozele. Vreau să le văd acum, pentru că peste 15 minute plec la bucureşti şi mă întorc în 4 zile. Când vin, te scot şi la bere. Cred că asta e ideea.
Că în rest, nu ştiu câte persoane cu 5 lei în buzunar ar prefera ym-ul în locul unei beri/cafele în oraş.
crede-mă, sunt destule!
îţi aduci aminte faza aia care apărea în filmele americane, când într-o sufragerie cu tv şi două fotolii erau adunate un număr de x persoane (hai că asta începe să sune dubios
) care stăteau de vorbă şi râdeau uitându-se la nişte polaroide sau la un album foto? eh, cam aşa ceva se poate face şi în ziua de azi, doar că se preferă photo-sharing via Y!M, facebook, hi5, picasa ori mai ştiu eu ce alt neam de reţea socială. eh, asta era ideea pe care o susţin eu prin acest articol: mai multă socializare în viaţa de zi cu zi! mai multe lucruri palpabile. mai multă activitate reală.
gen. zic. deci.
Interentul are avantajele lui… dar daca ajunge sa ne afecteze viata reala e grav… nu zic ca nu poate fi fun si interesant sa discuti cu cineva penet, dar nu se compara cu o iesire cu prietenii la bere.
Voiam sa-ti raspund de la job saptamana trecuta dar s-a pierdut comentariul odata cu netul. Imi place articolul dar dramatizezi putin. Pentru unul care foloseste uneori twitter, blogul si LinkedIn, Internetul a inceput sa redevina ce era in 2000-2002 (pentru mine ) : o unealta.
Mai mult, odata cu invazia de MMORPGuri a inceput sa creasca numarul celor care se joaca offline. Iti pare ciudat ? Nu e , pentru simplul motiv ca oamenii sunt in cea mai mare parte niste maimute imbecile. Uneori vrei intimitate si niciodata n-a fost mai usor sa spui stop. Toata lumea se plange ca netul e o parte din viata noastra, bla bla. Da, este, dar in mod ciudat, eu care am o o colaborare cu o revista online , blogul, scriu pe Voxpublica si Twitter stau muult mai putin pe net decat indivizii care o ard non-stop pe Mess si Hi5. Why ?
pentru că foloseşti internetul într-un scop anume şi probabil ai ceva target-uri setate: tre’ să fac aia, aia şi aia în x timp.
acum, arată-mi o persoană care îşi setează astfel de ţinte: stau atât pe mess, atât pe hi5, atât pe WoW/farmville/etc.
vezi tu, şi siringa e o unealtă, dar depinde cum o foloseşti
ideea pe care o susţin eu cu articolul ăsta e să mai multăm în viaţa reală nişte chestii făcute la ora actuală în marea lor majoritate pe internet. conversaţiile sau schimburile de poze sunt mult mai fun IRL