să termin de citit toate cele 4 cărţi începute anul ăsta
să zbor (avion, parapantă, whatever)
să fac un drum ceva mai lung cu bicicleta şi cu rucsacul în spate (Slatina e un oraş interesant şi apropiat)
să-mi schimb telefonul mobil
să fiu mai ordonat
să mănânc la un restaurant exotic ceva special
să am biroul meu
să merg la mai multe concerte şi să-mi cumpăr mai multe albume de muzică
să văd un film 3D
să-mi iau o floare/plantă de care să am grijă
să gătesc pentru prieteni într-o seară
să merg cu motocicleta
să merg cu ski-jet-ul
Cred că sunt suficiente idei pentru 2010. În mare, mi-am conturat în cap planurile pentru anul care urmează. O voi face mai bine după petrecerea de astă seară, pe hârtie, cu pixul în mână, ca să am ce să bifez. E un sentiment al naibii de frumos să începi o listă şi pe măsură ce timpul trece, să tot bifezi elemente de-acolo. Îţi ridică moralul şi te ambiţionează.
Hai, seara bună, petreceţi frumos, aveţi grijă de voi! La mulţi ani!
Fiindcă îmi place ideea de a trage la final linie şi a face un bilanţ, voi încerca în rândurile de mai jos să rezum ce-a însemnat anul 2009 pentru mine. C-aşa-i frumos şi face bine la inimă, să ştii ce-ai făcut şi să ştii ce mai ai de făcut anul care vine.
Îmi place să văd că am realizat o bună parte din ceea ce mi-am propus. Poate una dintre cele mai importante realizări pe 2009 a fost faptul că am învăţat să spun „nu” şi „stop” atunci când văd că dincolo de mâine viitorul nu e deloc promiţător. E greu să renunţi la ceva din viaţa ta, fie că vorbim despre un proiect, un prieten, o femeie sau un job. Dar de ce să te complaci în mediocritate sau în ceva inconfortabil când simţi că e loc de mai bine?
Aşa cum îmi propusesem, am dormit mult anul ăsta. La fel ca anul trecut: de la 6 la 12. Dimineaţa. Îmi e din ce în ce mai greu să îmi reglez ritmul de funcţionare în aşa hal încât să pot să dorm normal, ca tot omu’ noaptea. Totuşi, îmi place să cred că mi-am făcut norma de ore de somn.
Pot spune că anul ăsta am învăţat că familia acel bun de preţ pe care vrei să-l ştii tot timpul în siguranţă. Păcat că a fost nevoie de multe întâmplări nefericite pentru a realiza acest lucru. Păcat că a fost nevoie să trec de multe ori prin situaţii în care nu credeam că o să mai răsară soarele şi pe strada mea, pentru a realiza că într-o familie, fiecare poate găsi sprijin necondiţionat în celălalt. Sună criptic, sună ciudat, dar nu vreau să intru în detalii şi să-mi aduc aminte de acele momente şi acele nopţi.
Sâmbătă, 5 decembrie 2009, la postul de televiziune naţional TVR 2, ora 15.30, în cadrul emisiunii „Lumea de aproape”, a fost invitat Mihai Barbu (mongolia.ro). Acesta a călătorit anul acesta din România până în Mongolia, cu motocicleta, vânzând povestea a 500 de km, o piatră de pe acel sector de drum şi un autocolant pe parbriz doritorilor. Povestea sa a ţinut cu sufletul la gură o mulţime de oameni, dovadă fiind numărul de comentarii şi de reacţii atât online cât şi în media clasică în ceea ce priveşte expedţia sa. Mulţumită lui Dan, vă pot oferi mai jos înregistrarea unei părţi din emisiune de aproximativ 20 de minute:
Nu cred că există internaut român care să nu fi văzut interviul lui Zoso cu Băsescu. Mărturie sunt trackback-urile şi reacţiile monitorizate de Zelist şi uberVU. Totuşi, nu cred că există foarte mulţi care au văzut chestiile de mai jos: Continue reading 'Interviul cu Zoso'»
Există momente în viaţă când te apuci să îţi pui lucrurile în ordine şi dai peste fotografii vechi. N-am reuşit să scanez decât vreo 20 de bucăţi, dar am vreo 10 albume neprelucrate. Poza asta nu cred că are nevoie de explicaţii suplimentare. Îl recunoaşteţi pe subsemnatul în clasa a IV-a în poza asta? Vă recunoaşteţi în poza asta?
Comments (15) 
sau Kit Canon
Themocracy