Cazul 1:

Bradul din mijlocul străzii

Da, ceea ce se vede, e un brad. Aruncat “la gunoi”. Adică pe stradă. Da, strada aia arată ca o ghenă de gunoi, însă e circulată, dat fiind faptul că poţi scurta vreo 2 km dacă ai chef să înduri 300 de metri de piatră cubică. Dacă vă gândiţi că poate cineva a încercat să semnalizeze o groapă sau o gură de canal neacoperită, încercaţi să nu mai găsiţi scuze. Vă pot garanta că bradul se afla acolo doar pentru simplul motiv că o persoană s-a gândit să-l scoată din casă şi să-l arunce.

Cazul 2: conform legilor din România, un minor în vârstă de 12 ani care comite în decurs de 7 zile mai multe infracţiuni decât s-au întâmplat cu o săptămână înainte pe raza localităţii Craiova la un loc nu ajunge direct la şcoala de corecţie sau într-o altă instituţie similară. Adică pe româneşte, stă 24-48 de ore în arest preventiv, i se întocmeşte dosar penal (cu care se şterge la fund) şi părinţii sunt chemaţi la secţie. Atât. Apoi revine în „câmpul muncii”.

Cazul 3: Plângem cu lacrimi de dinozaur ori de câte ori ne gândim la românii de peste hotare, care muncesc şi care trudesc printre străini pentru bunăstarea rudelor din ţară. Oh, really?! Şi-atunci cum vă explicaţi faptul că personajul menţionat în cazul 2 tocmai a fost repatriat de macaronari şi fiindcă avea studii superioare acolo, s-a gândit să-i fure pe români, că doar s-au schimbat vremurile, estem bogaţi acuma. Nu, cele 5 milioane de români care au plecat în străinătate în ultimii 10 ani sunt bine plecaţi. Mai ales cei au şcoală bună făcută prin Spania şi Italia via Franţia şi Marea Britanie.

Frumoasă ţara asta… păcat că e locuită!