Comments (3)

By A.Faith, 20 - February - 2010 23:27

Şi norocos aş putea spune. Dincolo de toate emoţiile pe care nu le-am avut şi de lipsa de interes gravă pe care am manifestat-o faţă de prima probă a BAC-ului, consider că a fost o experienţă plăcută şi pe care mi-aş dori s-o repet. Desigur în alte condiţii, findcă din nou, cineva a dat-o în bară foarte tare cu cu organizarea. Acel cineva poate să fie Ministerul, şcoala sau de ce nu… chiar elevii, aşa ca mine, care s-au nimerit să fie printre ultimii care au susţinut proba respectivă.

În primul rând, trebuie să(-mi) felicit dascălii supraveghetori pentru corectitudinea de care au dat dovadă. Îmi place să cred că fiecare dintre noi a fost evaluat după performaneţele dovedite în ziua examenului şi nu în particular sau la orele de curs. Spun asta pentru că au fost oameni care dacă ar fi fost judecaţi după aparenţe, probabil n-ar fi meritat nici calificativul mediu, dar care la proba respectivă s-au descurcat mai mult decât decent. Avansat aş putea spune.

În altă ordine de idei, spuneam în prima propoziţie că sunt un norocos. Am avut o mână foarte bună atunci când am ales subiectul. Am fost nevoit să rezolv cerinţele unui fragment de text dintr-o carte despre traseele montane din Bucegi, iar la punctul 2, am avut de discutat pe seama experienţelor mele personale de la munte. Eu. Adică, eu, cel care toată iarna a stat cu gândul numai la munte, care a făcut tot posibilul să ajungă cât mai des pe pârtie în sezonul ăsta şi care s-a documentat o groază despre tot ce înseamnă viaţa pe munte, dat fiind faptul că a redescoperit pasiunea pentru expediţiile la înălţime.

Nu vreau să mă laud, dar când 3 profesori de materii diferite te felicită pentru ceea ce-ai realizat în cadrul acestui examen, începi să crezi că te pricepi

Personal, cred că a fost o experienţă plăcută în mare măsură şi nu contest faptul că astfel de examene ar trebui să fie mult mai importante decât vechile examene, la care eşti nevoit să toceşti aiurea informaţii care nu-ţi folosesc la nimic în viaţă. Oare e o afirmaţie de plasată dacă spun că ar fi frumos ca astfel de examene să aibă loc semestrial sau anual?

Tot pe tema asta, mai puteţi citi informaţii la Ovidiu, la Christian sau la Ariel.

Comments (17)

By A.Faith, 18 - February - 2010 0:45

19 ani de existenţă pentru subsemnatul. Încă nu realizez când a trecut tot acest timp. Mno, hai că scriu eu mai multe mâine, acuma încă sunt sub efectul “probei orale la limba română” aka stat 5 ore ca prostu’ şi aşteptat degeaba pe la uşi.

La mulţi ani şi celor care-şi mai sărbătoresc azi ziua de naştere: Dan, Artistu.

Comments (3)

By A.Faith, 16 - February - 2010 22:06

Uneori, în ciuda aparenţelor, mai poţi face şi ceva interesant pe la ore atunci când te duci. Am avut de abordat într-un eseu problema „The scientific evolution versus the spiritual evolution”. Fiindcă n-are rost să abordez subiectul în limba engleză şi într-un limbaj de lemn, voi încerca să fiu mai uman şi mai plastic în exprimare.

Suntem animale şi asta nu ne poate nimeni nega. Fie că suntem adepţi ai creaţionismului sau ai darwinismului, la bază suntem mamifere cu aceleaşi instincte animale pe care le are orice dobitoc, patruped sau biped sau mai ştiu eu cum. Ne luptăm pentru supravieţuire, facem tot ce ne stă în putinţă să perpetuăm special (uneori, mai mult decât e nevoie) şi nu în ultimul rând, avem defecte. Aici vruiam să ajung. Consider căă cel mai mare defect al omului e setea de sânge. Dorinţa de nestăvilit care apare cel puţin o dată în viaţă de a vedea sânge curgând. Şi nu, nu mă refer doar la abordarea conotativă a expresiei „sete de sânge”.

Cazul 1

Episodul Poliţistul pălmuit vs profesoara ţigancă. S-a scris, s-a discutat, am abordat şi eu subiectul, ce mai… un adevărat tam-tam! Toată lumea a ridicat piatra şi-a dat, fără să gândească foarte mult şi fără să cerceteze în amănunt situaţia. Rezultatul l-am văzut azi la televizor, la emisiunea Gabrielei Vrânceanu Firea, unde a fost invitată profesoara în cauză. Fiindcă rolul acestei însemnări nu este acela de a judeca şi de a împărţi dreptatea, aşa că o să mă refer stict la ce mă interesează pe mine. Dincolo de faptul că discuţia s-a dus în direcţia „invidia, valoarea mea, valoarea mea”, persoana respectivă a avut o abordare la care nu mă aşteptam. Citez: „e vreo problemă dacă am încercat să-mi depăşesc condiţia?”

Şi de fapt, cam asta e problema. Uitându-ne la cât “sânge” se cere în cazul ăsta (băgaţi un ochi la comentariile pe seama acestui subiect şi o să vedeţi exprimări care mai de care mai elevate despre cum respectiva trebuia dusă la pădure, omorâtă, etc.etc.), cred că majoritatea oamenilor văd o problemă în a-i oferi şansa respectivei de a-şi depăşi condiţia. Mai departe, e treaba altora, nu mă interesează, dar voi urmări cazul, că mă interesează.

(mai multe informaţii despre subiect aici – cu secvenţe din emisiune, pentru cei care n-au fost pe fază atunci)

Cazul 2

Tot din plictiseală şi dintr-un prost obicei dobândit de-alungul vremii de a mă uita la TV în timp ce mănânc, am aflat de o întâmplare barbară: un pui de mistreţ a fost căsăpit de nişte moldoveni turmentaţi speriaţi (link). Am putea spune că oricum mistreţul avea şanse să fie omorât de către un vânător, de la egal la egal. Dar să nu divagăm.

Percepţia generală despre moldoveni nu este una tocmai strălucită (fiind binecunoscute adresările precum „moldovean borât” sau alte variaţiuni), dar tind să mă depărtez puţin de ideea de a generaliza doar din cauza faptului că sunt unii mai breji care scot capul în lume mai des decât ar trebui. Dar mă întreb aşa, în prostia mea, din tot satul ăla, nu s-a gândit nimeni să mai aştepte puţin să vină vânătorii sau cei de la protecţia animalelor?, să-l tranchilizeze şi să-l ducă în pădure Trecem peste faptul că au fost copii şi au văzut asta, ăia sunt obişnuiţi de la Counter Strike şi alte shootere SF cu sânge şi alte chestii. Dar întreb aşa, ca idee: de ce erau oameni acolo care râdeau când animalul ăla era căsăpit fără milă?

Concluzia pe care eu personal o trag după toate aceste întâmplări ce au ajuns la urechile mele azi e una simplă şi totodată tragică: degeaba evoluăm din punct de vedere tehnologic. Din punct de vedere spiritual suntem la fel ca acum 4000 de ani. Ridicăm piatra şi dăm fără să ne gândim. Setea de sânge a rămas şi va rămâne în continuare în noi…

PS: nu încerc să fiu moralist cu aceste rânduri. îmi recunosc şi eu partea mea de vină când vine vorba de ceea ce am judecat aici. îmi place să cred însă că am adoptat o atitudine civilizată.

Foto by Roxana Radu

Comments (22)

By A.Faith, 16 - February - 2010 8:00

Cred că a cam venit vremea să-mi schimb şi eu telefonul mobil, că se apropie cu paşi rapizi de 4 ani de intensă activitate. Bugetul de care dispun e de 100€. De preferat să nu sară de 100€ că nu am de unde să mai scot. Şi-aşa îmi fac o groază de obligaţii şi cu ideea asta de schimbare, deci suplimentarea bugetului cam iese din discuţie.

Am fost mereu client Orange, chiar dacă am avut experienţe şi cu aproape toţi ceilalţi provideri (exceptând RDS Mobil, cu toţi am încercat să mă dau în bărci). Nu sunt încă foarte convins de ideea de a trece pe Cosmote, chiar dacă şi ei oferă internet pe mobil la viteză GPRS (uneori, e foarte util să ştii că te poţi baza pe o conexiune mobilă, în special atunci când vine vorba de Google Translate sau Wikipedia – liceeni ştiu de ce) la pachet cu foarte multe minute în reţea/naţionale. Şi cum în ultima vreme toată lumea s-a mutat pe Cosmote…

Dar, ca idee, varianta pe care aş vrea să merg e următoarea: abonament la Orange pe 2 ani, cu telefon la preţul de 100€ care să îndeplinească următoarele funcţii:

1. 3G(+) sau WIFI. Dacă sunt amândouă, şi mai bine!
2. Autonomie minim 2 zile în regim de exploatare normală (cam 20 de minute voce + 30 minute web browsing)
3. Cameră foto decentă. Am camera mea pe care o iau după mine ori de câte ori am nevoie să fotografiez ceva interesant, mobilul aş vrea să fie în principal la îndemână pentru momente excepţionale, deci nu am pretenţii să fie un DSLR Killer.
4. Player audio decent – am avut un Sony Ericsson W810i Walkman. Am standarde ridicate atunci când vine vorba de aşa ceva. Nu mă refer la cât de tare se aude, că nu dau discotecă. Mă refer la funcţii de sortare şi la posibilitatea de a-l folosi foarte uşor
5. Card de memorie inclus, de preferat peste 2GB

Variante disponibile până acum, în ordinea probabilităţii:

1. Sony Ericsson C905 – avantaje: rămân fidel brandului cu care m-am obişnuit, cameră foto decentă, wifi şi 3g, autonomie ok, player audio super ok, card de memorie inclus, GPS, A2DP; dezavantaje: slide, probleme apărute în trecut, dar care se pare că între timp s-au cam rezolvat o dată ce stocurile s-au mai schimbat
2. LG GT505 – avantaje: ecran mare, tactil, 3G, wifi, cameră ok, cameră video secundară pentru videoapeluri, GPS proprietar dovedit a fi funcţional contra cost, card de memorie inclus; dezavantaje: ecranul tactil cu care nu sunt obişnuit; stilul dubios al LG de a aborda crearea unui meniu pt telefon, faptul că nu sunt obişnuit cu modelele LG, iar migrarea poate să dureze ceva timp ca adaptare, incertitudinea cu privire la compatibilitatea între datele de pe vechiul şi noul telefon (agenda telefonică în principal), probleme aduse în discuţie de utilizatori prin decembrie, pe forumuri
3. Samsung S5600 – avantaje: ecran mare, tactil, 3g, cameră ok (spus cu jumătate de gură), cameră secundară pentru videoapeluri, card de memorie inclus: dezavantaje: ecranul tactil, stilul Samsung cu care nu sunt obişnuit, bla bla, lipsa GPS, informaţii puţine despre acest dispozitiv pe internet, posibilitatea redusă de a-l modifica astfel încât să se potrivească nevoilor mele, nu e în stoc la momentul scrierii acestui articol

Ar mai fi două variante posibile, dar nu prea îndrăznesc să visez la ele, pentru că depăşesc bugetul alocat:

1. HTC Touch 2 – avantaje: ecran mare, tactil, 3G, wifi, cameră decentă, sistem de operare windows mobile (w00t), gps, java şi cam tot ce-şi poate dori un geek de la un smartphone lowcost. dezavantaje: nu l-am luat atunci când a fost 100€ şi acum visez cam degeaba la el
2. Nokia E63 – avantaje: tastatură qwerty, 3G, wifi, Symbian,GPS (nu se ştie dacă funcţionează), Java, card de memorie microsd (ieftin + că mai am şi eu unul p-acasă). dezavantaje: ecran destul de mic, camera nu foarte bună, sistem de operare destul de problematic din ceea ce am citit, deşi e popular, preţul (la fel, nu l-am luat când era 100€… )

Cred că v-aţi făcut o impresie despre doleanţele mele. Acum, puţin ajutor mi-ar fi de mare folos. Referitor la abonament, aş fi dispus să plătesc maxim 12€ lunar (50 de lei) pentru care mi-aş dori să am atât minute în reţea, cât şi în afara reţelei. Dacă SMS-urile nu-mi sunt de mare ajutor, traficul pe internet e un beneficiu. M-aş orienta spre Panteră 12 de la Orange. Dacă ştiţi vreo altă ofertă tentantă de la Cosmote, un link sau un comentariu mi-ar fi de mare ajutor.

Mno, help?

Comments (7)

By A.Faith, 15 - February - 2010 22:38

Se pare că am stat cam mult offline azi. Am aflat de povestea cu poliţistul şi profesoara care se pălmuiesc reciproc de la Observatorul Antenei 1, pe la ora 19 fără câteva minute, când Lucian Mândruţă a prezentat incidentul cu menţiunea că ştirea va urma ceva mai târziu în jurnal (desigur, la final, dar între timp am căutat-o repede pe internet şi-am aflat ce mă interesa). Clipul cred că l-a văzut toată lumea. L-am adăugat şi eu mai jos, just in case Continue reading 'Discriminarea ţiganilor şi impotenţa autorităţilor'»