Nu s-a schimbat nimic!
Azi am avut un drum pe la liceul meu. Fostul meu liceu. De fapt, liceu simplu, pentru că nu prea l-am considerat aşa des ca fiind al meu, apartenenţa mea acolo fiind mai mult teoretică. Spun asta pentru că niciodată nu m-am simţit în largul meu acolo.
Nu s-a schimbat nimic! Au rămas în mare parte aceeaşi profesori, cu aceleaşi mentalităţi pe care eu personal, le consider învechite/greşite/you name it. Nu vreau să credeţi că trag concluzii pripite, aşa că rămâneţi pe frecvenţă, voi încerca în rândurile de mai jos să-mi argumentez ideile.
Acum, să vă întreb o chestie: care credeţi că a fost prima întrebare ce mi-a fost adresată?Citez: „unde ai intrat la facultate?” ; poate câteva mici variaţii.
Şi pentru că am întâlnit minim 10 profesori, am auzit de minim 10 ori această întrebare. Şi-i nasol să le explici la fiecare în parte cum stă treaba de fapt. În plus, sunt unii cu care relaţia mea de elev-profesor s-a rezumat la un „bună ziua” dat din obligaţie. Ca idee, spre ruşinea mea, habar n-am cum îi cheamă pe unii dintre ei 
Dar să revenim la ce vreau eu de fapt cu acest articol. Anul ăsta nu merg la Bucureşti la facultate. Am dat la SNSPA – FCRP (Şcoala Naţional de Studii Politice şi Administrative – Facultatea de comunicare şi relaţii publice) şi din păcate, nu am fost suficient de bine pregătit încât să mă regăsesc pe lista celor admişi. Am trecut peste acest eşec ajutat de o bună prietenă (e cunoscută publicului larg sub numele de Tequila) şi m-am reorientat spre un job. Un job despre care o să vorbesc mai multe la momentul oportun. Facultatea deocamdată e pusă on-hold pentru că nu vreau să mă complic aiurea cu o facultate pe care s-o fac din obligaţie sau doar de dragul de a avea calitatea de student.
Nu pot să înţeleg de ce liceul a devenit o fabrică de studenţi! Automat, to(n)ţi absolvenţii au datoria de a da la facultate? La orice facultate? Nu, la mine dă cu virgulă treaba asta.
Eu, dacă aş fi în locul profesorilor de liceu mi-aş întreba foştii elevi dacă şi-au îndeplinit visul. Dacă şi-au găsit calea în viaţă. Dacă sunt fericiţi cu ceea ce fac atunci. Nu dacă sunt la facultate. De ce trebuie să ne lăudăm cu o diplomă cu care ne ştergem la cur după 3-4-5 ani de frecat duda prin universitate? De ce nu vedem şi dincolo de examenul de licenţă?
Poate singurul lucru pe care-l regret în momentul de faţă că nu am calitatea de student e că ai mei se aşteptau la asta de la mine. Mă mulţumesc însă cu faptul că am reuşit să-i conving de viziunea mea şi am sprijinul lor în acest sens.
Sunt însă fericit că am reuşit să îmi găsesc de lucru în domeniul în care activez de 3 ani de zile. Sunt fericit că mi se oferă oportunitatea de a-mi pune în practică toată experienţa mea de până acum şi de a avea o dezvoltare profesională direct în câmpul muncii, în viaţa reală, în contact cu cerinţele pieţei. La urma urmei, sunt fericit pentru că fac ceea ce îmi place. Nu-mi rămâne decât ambiţia de a realiza ceea ce mi-am propus.
Ştefan, sunt curios care-i părerea ta despre acest subiect. Consider că e domeniul tău de activitate şi ai un cuvânt de spus în acest sens. Sunt convins că tu poţi spune mai multe despre asta într-un articol pe blogul tău. (PS: da, ştiu că n-am răspuns la o leapşă de-a ta, dar nu prea am avut timp de asta în ultima vreme).
Themocracy
întrebarea “unde ai intrat” ţi s-a pus nu pentru că liceele au devenit o fabrică de studenţi, ci pentru că de la tine, personal, se aşteaptă asta. Pentru că poţi. Oricând. Pentru că nu e normal ca tu să nu intri la facultate. Nu neapărat acum, nu neapărat oriunde.
E prea devreme să întrebi dacă ţi-ai îndeplinit visul. Visele se schimbă. Intri la SNSPA şi realizezi, în anul doi, că nu e ceea ce voiai – ţi-ai îndeplinit sau nu visul?
Dacă accepţi un sfat de la o babă trecută prin viaţă, du-te acum la facultate. Cel mai important lucru e să nu-ţi pierzi deprinderea de a învăţa. Ştiu că tu crezi că n-o ai sau că n-ai avut-o niciodată, dar greşeşti. În al doilea an e mult mai greu să intri, să înveţi pentru admitere, dacă un an de zile n-ai stat “în priză”.
Nu Adriana, întrebarea asta e standard, indiferent de persoană
Şi totuşi, dintre a te duce undeva unde nu-ţi place şi a face ceea ce-ţi place căutând ceea ce-ţi place, tu ce-ai alege?
hai, mă, lasă întrebările retorice pentru alţii. Eu îţi spun din experienţă, a mea şi a altora, ca e mult mai greu să înveţi după o pauză de un an. Aşa că anul ăsta fă un sacrificiu şi învaţă şi ce nu-ţi place, dacă nu găseşti ceva să-ţi placă.
La intrebarea “Unde esti la facultate?” poate da aproape oricine un raspuns.
La intrebarea “Ti-ai indeplinit visul?” nu pot raspunde multi oameni care au trecut de prima (sau a doua) tinerete.
Poate de aceea te-au intrebat profesorii prima varianta. Tu crezi ca toti cei pe care i-ai intalnit prin liceu si-au indeplinit “visul de a deveni dascal”?