Oameni din online
A scris Hoinaru un articol pe care mi-ar plăcea să-l pun cu copy paste tot aici, dar nu-i frumos și mă rezum doar la câteva paragrafe:
E goană după social media manageri, oameni de online, piarişti digitali and so on. (…)
(…) Clienţii (sau agenţiile) care au acceptat ideea că ar avea nevoie de un om de online au făcut doar jumătate din treabă. Cealaltă jumătate ţine de capacitatea de a înţelege cum funcţionează acest om de online. (…)
(…) Acest om de online funcţionează cât timp nu munceşte non-stop implementând chestii. 50% din munca unui om de online ţine de informare. E un domeniu în care nu-ţi permiţi să citeşti la sfârşit de săptămână noutăţile. (…)
(…) Sau poate Foursquare anunţă că vine în România şi trebuie să fii pe fază ca să faci un deal cu ei încă de la început. (…)
(…) Sau poate apare un studiu despre cum consumă lumea Facebook, la ce ore şi în ce contexte o fac. Iar dacă tu sari peste informaţiile astea eşti degeaba. (…)
(…) Am o grămadă de colegi care lucrează până îşi dau sufletul implementând chestii şi nu mai apucă să fie la curent cu ce se întâmplă pe piaţă. E inadmisibil să nu ştii când apar chestii gen Facebook Deals, să nu ştii ce e Groupon, să nu ştii cum îl cheamă pe X sau pe Y. (…)
(…) Nu ţine de cât timp liber ai, pentru că jumătate din timpul petrecut la birou trebuie alocat pentru informare, oricât de neproductiv ar suna. (…)
(…) Au înţeles că e obligatoriu ca el să meargă la evenimente, e obligatoriu să fie permanent informat, e obligatoriu să facă networking. (…)
(…) Un om de online care e în urmă cu ştirile e inutil .(…)
Pentru cei care nu știu, începând cu data de 1 octombrie, m-am mutat în București. Deci, aș putea spune că sunt bucureștean prin adopție. Motivul a fost un poziție de, citez: „web content coordinator” în cadrul unei agenții de turism. Exact ce mi-aș fi putut dori 
Pe 1 decembrie ar trebui să fac 2 luni de când lucrez pentru această agenție. Mâine, 26 noiembrie e ultima zi pe care o petrec în calitate de angajat acolo.
Mă tot gândesc de câteva săptămâni la zilele când stăteam acasă în Craiova și tânjeam după tot felul de evenimente la care mi-ar fi plăcut să fiu prezent. Mereu mi-am dorit să mă văd mai des cu bucureștenii cu care-mi plăcea să discut pe la diverse conferințe.
Mă chinui să mă văd cu Corina Georgescu la o cafea de vreo câteva zile bune. Pe Ștefan l-am scos la o bere după 9 seara și ne-am chinuit ceva să ne nimerim programul. Printr-un noroc am prins-o pe Pyuric vreo câteva ore în vizită. Am ajuns să mă văd cu oameni cu care mi-ar plăcea să discut ore întregi doar câteva minute la metrou. Și exemplele pot continua.
Sunt de acord cu ce spune Hoinaru: degeaba ești om de online dacă nu ești informat și dacă nu faci networking. Îmi propusesem să ascult de sfatul lui Sorin Tudor și să citesc mai des blogurile de-afară orientate pe domeniul meu de activitate. Mashable, TechCrunch, d-astea. Am băgat la mijlocul lui septembrie feedul de la Mashable în Google Reader. Știți câte articole am apucat să citesc? 10. Primele 10. De-atunci nu am făcut decât să dau mark-as-read în fiecare sâmbătă în care îmi găseam 5 minute să mai verific un mail. Între 2 chestii de făcut, marcam niște articole ca fiind citite.
Știți campania făcută de trupa Vama pentru noua lor piesă? Eu am aflat de ea la bere, la câteva zile după ce a fost derulată. Și-s om care lucrează în online și care trebuie să fie mereu informat și creativ. Mi-a fost și rușine să-l rog pe Pandutzu să-mi povestească și mie pe scurt care-i treaba.
Eu sunt genul de om care vrea să fie informat. Cu atât mai mult dacă e vorba de domeniul meu de activitate. Băi, lucrez într-o fabrică de împletit coșuri de nuiele? Păi scuză-mă, dar dacă mă trezește unul la 3 dimineața să mă întrebe care e tendința în industrie cu privire la modelul de împletire și eu nu știu, sunt degeaba. Nu contează că productivitatea la hectar e bună și că produc lejer 100 de coșuri pe zi la costuri mici și cam de două ori mai bine decât alții, peste 2 luni poate să apară cineva care va produce 200 de coșuri pe zi, pe jumate din bani pentru că a aflat el o metodă mai bună de împletire.
Lumea se schimbă. Lumea e într-o continuă mișcare. Lumea nu stă să aștepte ca tu să te obișnuiești cu mediul de lucru, să prinzi ideea și să încerci să începi să înveți. „Action, action” cred că e dictonul zilelor noastre. M-am ghidat după chestia asta și când am luat decizia pe care am luat-o cu privire la relocarea mea în București, în ciuda faptului că nu am urmat facultatea dorită.
Cel mai greu mi se pare când mai vorbesc cu câte un prieten la telefon care rămâne cu gura căscată după ce-i povestesc o mică parte din întâmplările petrecute în septembrie, octombrie și noiembrie. Stăm cel puțin 20 de minute la telefon și pălăvrăgim o groază pe tema asta în loc să ne vedem și să vorbim față-n față. Mai mult, eu obișnuiesc să fac în ajun de revelion un articol pe blog în care să-mi pun în câteva rânduri, un bilanț al acțiunilor mele de peste an. Mă gândesc cu groază că anul acesta blogul meu arată ca un pui golaș în ceea ce privește numărul de articole.
I kinda want to return to basics: being a blogger. Mi-e dor să scriu articole, să găsesc subiecte la orice pas, să fac recenzii, să merg la evenimente și să relaționez cu oamenii cu care împărtășesc aceleași idei. Cu oamenii de online.
Despre vechiul job și despre noul job cu altă ocazie, când o să-mi găsesc vreo oră numai pentru mine și pentru blog. Pentru că-s multe de spus și-mi place mie să cred că-s interesante și merită date mai departe.
Înainte de asta aș vrea să menționez câteva aspecte, ca să nu fiu înțeles greșit. Mai ales datorită faptului că articolul scris de Hoinaru nu e în totalitate mulat pe situația în care mă aflu eu.
Mi-a făcut plăcere să lucrez până acum cu toți partenerii mei. Fie că a fost vorba de un proiect mic sau de un job full time, mereu am avut cuvinte de laudă la adresa lor. Agenția de turism și oamenii care fac parte din echipa (de la manager până la secretară) îmi sunt niște oameni dragi cu care nu-mi voi întrerupe prietena legată în acest scurt timp. Am învățat multe de la ei și sunt sigur că aș mai fi avut o mulțime de învățat. Din păcate, din punct de vedere profesional, drumurile noastre se despart aici. Decizie luată unilateral și păstrând o prietenie. Mie-mi place să cred că va fi una de durată.
Dar despre asta… într-un alt articol.
PS: la câte promisiuni de articole am făcut, bag de seamă că tre’ să-mi rezerv lejer vreo câteva ore bune pentru blogging în zilele care urmează; asta dacă mai citește cineva ce scriu eu pe-aici.
Themocracy
Hehe! Chiar renunţasem să mai sper că ne vedem la o cafea. Să înţeleg că ne vedem săptămâna viitoare
pare rău
nu voiam să dau impresia de om care lasă pe mâine totul, iar mâine nu mai vine niciodată.
Stai liniştit! Ştiu cum e să fii atât de prins cu treaba încât să nu mai ai chef de nimic altceva decât casă
domnisoara, dar noi doua cand ne vedem la o cafea?
Nu poti sa le stii mereu pe toate, doar nu concurezi cu Dumnezeu.
Sau cine stie… Eu astept sa vad ce vei scrie in articolul acela de sfarsit de an.
Restul chestiilor pe care le-as comenta aici ti le voi zice fata in fata, ca imi place sa ma consider unul dintre “bucureștenii cu care-ti place să discuti”.
si cand te gandesti ca ne-am vorbit de vreo doua ori cu gandul sa ne intalnim, daca tot ai venit in Bucuresti, dar… dupa cum am mai spus, in Craiova ne intalneam sigur
Si totusi…poate cu ocazia asta, undeva pe la miezul noptii cand am io timp
… poate vom gasi timp sa mai stam la povesti…
Bafta in continuare sa ai si, sa stii, ca citesc
(noroc cu telefoanele astea dashtepte 
).
[...] acum câteva zile îl „rebloguiam” pe Hoinaru, azi a venit vremea lui Makavelis, care a scris un articol ce a picat la fix. Vă invit [...]