Comments (3)

By A.Faith, 31 - December - 2010 19:47

Tot ce mi-a rămas nefăcut de pe 2010:

• 10-15 kg în plus – urgent!
• 10.000 de kilometri de parcurs la volan
• să conduc 50 de maşini diferite
• (cel puţin) o experienţă off-road veritabilă, atât ca pasager cât şi ca şofer
• mi-ar plăcea un DSLR
• să-mi (re)pornesc cel puţin un proiect personal pe care să-l duc acolo unde mi-am propus
• să fac un drum ceva mai lung cu bicicleta şi cu rucsacul în spate – Constanța?
• să merg cu motocicleta
• să merg cu ski-jet-ul

În afară de astea, pentru 2011 îmi propun:

• să mă revanșez față de oamenii cărora le datorez ceea ce sunt acum și care m-au ajutat mereu, necondiționat.
• să citesc mai mult
• să dorm mai mult
• să am casa mea
• tot ceea ce fac eu acum din punct de vedere profesional să prospere
• să vorbesc la un eveniment public (cred că e cel mai înfricoșător lucru, să stai în fața unor oameni și să fie nevoie să acaparezi atenția tuturor prin ceea ce spui)
• s-o plimb pe Cora în Tineretului, Titan și în parcul Carol
• să fac o plimbare de cel puțin 100km cu tata în dreapta conducând Fast & Furious style
• să îmi păstrez prietenii și să fac în așa fel încât să fie bine și pentru mine și pentru ei
• să mai vizitez cel puțin o țară străină
• să merg în concediu și să mă relaxez, fără stres, griji și probleme
• să-mi revăd colegii de liceu adunați la o masă, măcar o parte dintre ei
• să văd orașele României pe care îmi doresc de multă vreme să le vizitez: Timișoara, Iași, etc.
• să iau o decizie în ceea ce privește facultatea și educația superioară
• să-mi organizez pozele într-un album
• să-mi cresc colecția de CD-uri cu muzică
• să văd mai multe filme (de preferat la cinema)
• să renunț la obiceiurile proaste
• să-mi fac asigurare medicală privată și de preferat și asigurare de viață
• să învăț să gătesc mai bine
• să învăț să fiu fericit și cu ceea ce am, chiar dacă de cele mai multe ori îmi doresc mai mult
• să învăț să am mai multă răbdare și să nu mă  mai enervez așa ușor, că nu vreau să fie cineva nevoit să ridice polița aia de la asigurarea de viață pe care vreau s-o fac
• să cunosc și alți oameni noi
• să beau o bere cu fiecare artist din playlist-ul meu de zi cu zi.

Cred că piesa anului ăsta e Sișu ft PachaMan – Rude boy:

La mulți ani și să ne-auzim cu bine anul viitor!

PS: apropos de piesa de mai sus… cred că am ales-o mai ales datorita faptului ca am avut sansa ca anul sta sa-l cunosc personal pe cel pe care il ascultam cand eram mai mic spunand că toți avem „același sânge”. (link)

Comments (1)

By A.Faith, 31 - December - 2010 19:28

De 3 ani de zile de cand scriu pe blog obisnuiesc la final de an sa scriu cateva randuri despre ceea ce-am facut in anul respectiv si sa-mi fac niste planuri pentru anul viitor. Cel mai frumos a fost la sfarsit de 2008, cand am scris ditamai articolul, la care am primit o multime de reactii. Eh, alte vremuri.

Acum nu mai am timp sa petrec 5-6 ore cu WP-ADMIN in fata si sa trec prin toate posturile scrise, sa-mi aduc aminte si sa trec cu in revista activitatea mea. Si spun asta nu pentru ca nu vreau sau nu-mi face placere, ci pentru ca s-au schimbat multe in viata mea.

Anul ăsta am ajuns în final în Germania, așa cum îmi doream de atâta timp. O întreagă aventură care a implicat drumuri prin tot Berlinul, descoperirea faptului ca laptopul meu a crăpat a doua oară (cred că definitiv de data asta) după ce l-am cărat în spate jumătate din europa, o fuga prin aeroport, deziluzia pierderii unui avion, speranța de a face rebooking la următorul zbor, fuga prin aeroportul din Varșovia împreună cu o tipă super tare căreia îi datorez mulțumiri din tot sufletul, etc. etc.

Data viitoare când ajung în Germania vreau să stau mai mult, să mă plimb, să văd despre ce e vorba și să fac să fie bine… ca să nu fie rău )

Cât despre Mongolia… heh! M-am întâlnit cu Mihai de câteva ori pe anul ăsta, am schimbat câteva vorbe, ce mai.. mi-am văzut visul cu ochii

Din ceea ce îmi propusesem pentru 2010:

• linişte şi sănătate în familie done
• să scap cu bine de liceu & bac şi alte prostii de genul done
• să găsesc cel mai bun drum pentru viitor, să trec la nivelul următor done
• 10.000 de kilometri de parcurs la volan – undeva sub 5000
• să conduc 50 de maşini diferite – doar 20
• (cel puţin) o experienţă off-road veritabilă, atât ca pasager cât şi ca şofer din păcate, nu
• să schiez şi să mă dau cu snowboard-ul – done
• 10-15 kg în plus – not done ba chiar am mai slăbit.
• să (re)văd şi alte locuri din România frumoase – ohohoho!!!
• să cunosc şi mai mulţi oameni faini – ohohohoho!!!!!!
• mi-ar plăcea un DSLR (Kit Olympus sau Kit Canon ) şi-un desktop cu 2 monitoare, dar nu cred că o să am parte de ele în 2010 – DSLR nu mi-am luat, dar la muncă am un desktop cu 2 monitoare
• să-mi (re)pornesc cel puţin un proiect personal pe care să-l duc acolo unde mi-am propus – aproximativ
• să-mi organizez viaţa după un program, măcar 50% din timp să fie planificat şi nu la voia întâmplării. – și în ce hal am ajuns să-mi organizez  viața )
• să beau o bere cu Mihai Barbu (mongolia.ro) – checked!
• să învăţ lucruri noi – done
• să râd şi să zâmbesc mai des – done!
• să termin de citit toate cele 4 cărţi începute anul ăsta – nu mai știu despre ce cărți era vorba, dar știu că am citit câteva.
• să zbor (avion, parapantă, whatever) – am zburat
• să fac un drum ceva mai lung cu bicicleta şi cu rucsacul în spate (Slatina e un oraş interesant şi apropiat) – încă nu
• să-mi schimb telefonul mobil – HTC Desire HD baby!
• să fiu mai ordonat – în niciun caz… am inaugurat Colțul dezordonat.
• să mănânc la un restaurant exotic ceva special – am mâncat de la un chinezesc o dată o friptură de câine, pisică, dracu știe ce-a fost, dar mi-a întors stomacul pe dos. spre deosebire de libanez unde mmmmm
• să am biroul meu – checked!
• să merg la mai multe concerte şi să-mi cumpăr mai multe albume de muzică – checked!
• să văd un film 3D – checked!
• să-mi iau o floare/plantă de care să am grijă – o am pe Gălușcă, much more better!
• să gătesc pentru prieteni într-o seară – checked!
• să merg cu motocicleta – not checked
• să merg cu ski-jet-ul – not checked

Ceea ce nu am trecut în planurile pentru 2010 erau planurile cu privire la facultate şi la job, pentru că nu ştiam exact ce o să fac şi ce urmează. Anul ăsta nu m-am dus la facultate, pentru că în vară nu am intrat unde mi-am dorit eu. Decizia de a veni în București însă a rămas, care în schimbul unor sacrificii însemnate, s-a dovedit cea mai bună decizie pe care am luat-o în ultima vreme.

Faptul că începând cu luna decembrie sunt angajat Groupon România a însemnat pentru mine una din cele mai mari realizări personale din ultima vreme. Nimic nu-i ușor, nimic nu-i doar lapte și miere, însă cert e că perspectivele sunt bune.

Ok, gata, o scurtez cu retrospectiva asta că mai am un post de făcut, cu planuri pe 2011 și tre să mă duc să mănânc ceva și să plec la petrecere. V-am pupat, ‘ra-ț-ai dracu’ de simpatici

PS: piesa anului a fost și rămâne în continuare :

Spike – Cine vine

Asculta mai multe audio diverse

PPS: o altă chestie cu care sunt foarte fericit apropos de 2010 este că am avut norocul să cunosc o mulțime de artiști care au rulat la greu la mine în boxe și în căști sau care au legătură cu muzica; Cedr2yk, Pacha Man, Sisu, DoubleL, Jhivago de la Veritasaga, Koma de la HadesRecords, Dj OldSkull și mulți, mulți alții.

Comments (6)

By A.Faith, 20 - December - 2010 8:00

Cred că dacă aş fi nevoit să conduc o maşină pe străzile capitalei noastre on-a-daily basis nu aş mai apuca 50 de ani de la câţi nervi mi-aş face. Nu e zi în care să nu văd vreun dobitoc d-ăla cretin de la mama natură care pendulează între benzi de parcă i-a luat mă-sa stradă şi care uită pentru ce s-a inventat semnalizarea.

Îmi creşte tensiunea când văd câte unul d-ăsta şi de-aia prefer metroul sau tramvaiul (autobuzul şi troleele sunt la fel ca şi maşinile, încete, scumpe şi poluante). În altă ordine de idei, abia aştept să biciclesc şi eu prin Bucureşti

Comments (1)

By A.Faith, 18 - December - 2010 23:30

Da.

Iniţial, atât am vrut să scriu, după modelul Bobby Voicu, dar mi-am dat că ar fi mai ok să povestesc nişte chestii cu cei care mai dau câte-o geană pe-aici.

Înainte de toate, vreau să mai menţionez încă o dată faptul că m-am mutat în Bucureşti. Încă mai sunt persoane care nu ştiu acest lucru. Nu că ar fi foarte important, da’ zic şi eu aşa, să mă aflu-n treabă. Aşadar, stimabili amici capitalişti, dacă vreţi să bem o bere, să ştiţi că nu mi-am schimbat numărul de telefon, iar adresa de email vă stă la îndemână pe blog. Ah, iar amicele capitaliste de asemenea sunt sfătuite cu căldură să mă invite la o cafea/ceai/sex fără obligaţii de asemenea ştiu cum să dea de mine

Ok, acum că am clarificat acest aspect, să vă povestesc mai multe despre cum s-a întâmplat totul.

Poate că o să pară un clişeu ceea ce urmează să scriu, dar nu am niciun motiv pentru care să nu fiu sincer pe blogul propriu şi personal.

Am fost omul potrivit, la locul potrivit, la momentul potrivit

Cred că ăsta a fost cel mai important aspect al începutului acestei colaborări. Faptul că s-a ivit o oportunitate de care am aflat la timp şi de care am profitat. Însă nu pot spune că a fost noroc chior, pentru că mi-a luat ceva timp să ajung la nivelul de cunoştinţe pe care-l am acum. Cunoştinţe în sensul de oameni pe care să-i cunosc.

Am fost în stare să editez un CV…

…în conformitate cu regulile bunului simţ; întâmplător sau nu, mi-au trecut prin mână o serie de CV-uri ale unor oameni cu pretenţii, ca să zic aşa, de care nu am rămas deloc impresionat. Tocmai invers, de fapt. Citisem de curând undeva că CV-urile sunt over-rated şi că nu merită să-ţi baţi capul cu chestia asta. Corect. Dar să ştiţi că şi profilul de LinkedIn se numeşte tot CV dacă mă întrebaţi pe mine. Da, poate că eu prefer un LinkedIn faţă de un Europass, dar ideea e aceeaşi: într-un fel sau altul tot trebuie să te prezinţi cumva celui care te vrea în echipa lui.

Am fost în stare să leg 2 vorbe, 3 minciuni în limba engleză

Limba română e o limbă frumoasă până când te apuci să traduci nişte expresii din engleză când îţi dai seama cât timp pierdem noi cu exprimări pompoase pe când vecinii de continent de la Vest rezumă toată treaba asta în maxim 5-10 cuvinte. Şi când te gândeşti cât se pune accent pe împopoţonarea inutilă a propoziţiilor în şcoala generală, mai mai că te ia cu ameţeală şi dureri de cap. Lăsând asta la o parte, acum înţeleg eu de ce voiau ai mei când eram în clasa a2-a, să mă trezesc eu în fiecare sâmbătă la ora 10 pentru a merge la pregătire suplimentară pentru limba engleză. Ok, nu-s native speaker, dar mai rup şi eu o boabă pe ici pe colo.

Am ştiut să fac faţă şi unei situaţii neaşteptate

Nu mereu totul merge aşa cum îţi plănuieşti acasă. Nu ştiu voi, dar eu la niciun interviu nu am avut ca primă întrebare: cine-i antreprenorul tău preferat şi de ce?

Am uitat de scuzele pe care şi le găseşte toată lumea

„N-am timp”, „nu mi se oferă nicio şansă”, „în ţara asta nimic nu merge”, „toată lumea se angajează pe pile”, „România e o ţară de căcat”, „nu găsesc nimic de muncă”, etc. M-am săturat până-n gât de oamenii care nu fac altceva decât să se plângă de condiţia lor. Ştiţi ce? Mai scutiţi-mă! Want something? Go get it!

Am făcut nişte sacrificii

M-am mutat din oraşul în care am locuit aproape 20 de ani, în care m-am născut şi în care am crescut. Mi-am lăsat în urmă oameni dragi, câinele şi, aşa cum e el, bun sau rău, oraşul meu. Am plecat dimineaţa la 8 de-acasă ca să mă întorc la 3 sau 4 noaptea, doar pentru un scurt pui de somn, pentru că la 8 a trebuit să fiu iarăşi pe baricade. (mamă, dacă citeşti rândurile astea să ştii că glumesc, eu de fapt dorm cel puţin 9 ore pe noapte şi chiar am mai pus câteva kg în plus ziceam şi eu aşa… doar ca să fac impresie). Toate astea pentru a-mi urma un vis şi pentru a face ceea ce vreau. Şi toate s-au întâmplat pe principiul „Go big or go home”.

La finalul acestui articol vreau să trimit un gând bun spre toţi cei care mi-au fost alături în ultimele 2 luni de zile în care viaţa mea s-a schimbat în proporţie de aproape 90%. Nu vă menţionez pe toţi, că sigur uit pe vreunul şi mi-ar fi ruşine de asta. Vă ştiţi voi foarte bine: sunteţi voi, cei care mi-aţi fost alături când eram un car de nervi, când eram frânt de oboseală, când nu înţelegeam de ce, când „trebuia să intre nişte bani şi ăştia de la bancă procesează mai greu op-urile”, când nu ştiam ce să fac, când nu ştiam unde să mă duc şi aşa mai departe. Voi, cei care aţi ştiut că o vorbă bună la momentul potrivit face mai mult ca orice.

Gata, închei aici aceste rânduri, pentru că voiam să fac un articol foarte protocolar şi foarte profesional, dar bag de seamă că mi-era mai dor decât credeam să scriu câteva rânduri pentru cei apropiaţi decât pentru tot poporul. La urma urmei, de-aia am un blog personal.

PS: m-am gândit să vă arăt şi cum arată noile mele cărţi de vizită