PC, sau personal computer. Acum un an nu mi-as fi imaginat viaţa fără laptopul personal. Aveam totul structurat într-un anume fel, toată rutină zilnică se învârtea in jurul laptopului şi mereu se găsea ceva de făcut, in special datorită faptului ca locul unde dormeam şi petreceam cea mai mare parte a zilei coincidea cu locul de muncă.
Anul trecut, in ajun de Crăciun m-am procopsit cu o un Acer inutilizabil in spate, la -15 grade într-un Berlin rece şi la propriu şi la figurat. De atunci, nema PC in adevăratul sens al cuvântului.
Calculatorul de la servici şi atât.
Ce înseamnă asta pentru mine?
Mai mult timp pentru chestii mai importante. Ok, n-am aflat azi ultima bârfă din online sau ultima schimbare făcută de Google, Dar tot ce a fost cu adevărat important a ajuns la mine mai devreme sau mai târziu.
Google Reader-ul personal număra peste 100 de feeduri pe contul personal. Niciodată nu eram la zi cu ele, oricât aş fi încercat sa le urmăresc. Era un stres constant pentru mine acest lucru şi mereu trăiam cu impresia ca mi-a scăpat ceva. Sa ştiţi ca n-am murit după 6 luni in care nu am deschis deloc reader-ul personal.
La fel şi cu activitatea mea pe Twitter. Aşa am realizat ce pierdere de timp a fost la un moment dat şi cât de mult contează relevanţă şi nu cantitatea de informaţie consumată.
Aşa am învăţat sa preţuiesc mai bine timpul meu şi sa dorm o ora in plus decât sa văd un episod dintr-un serial la modă sau s-o trec aiurea pe net. Cel puţin la muncă Nu-mi permit sa stau pe bani şi chiar dacă aş vrea nu aş avea când şi cum.
Asadar, altfel spus, tot răul spre bine. Secretul? Un PC-replacer de milioane: HTC Desire HD.
Ecran mare, putere pe măsură, 3G, WiFi, Android (Linux based SO), autonomie 24 de ore la utilizare decentă şi ce mai ai nevoie pentru a acoperi nevoile de baza? Email strict necesar, Twitter pentru timpi morţi şi Pulse in loc de ziarul de la metrou.
Ps: trebuie sa admit ca aplicaţia WordPress de Android îţi cam taie cheful de blogging
Comments (3) 
Themocracy