Comments (0)

By A.Faith, 11 - March - 2010 1:14

Nota: cred că dacă sunteţi interesaţi de subiect, doar ce e boldat vă interesează în mod explicit. personal, mă îndoiesc de faptul că mâine o să le ardă oamenilor de stat afară dacă ţin la rinichii lor (la ce vreme e), dar eu mi-am făcut datoria să dau mai departe. Cei care au promis berile ştiu unde mă găsesc. Fac bine la rinichi, nu de alta.

Ziua Mondiala a Rinichiului , eveniment lansat din 2006 ca o initiativa comuna a Societatii Internationale de Nefrologie si a Federatiei Internationale a Fundatiilor Rinichiului , este celebrat anul acesta la data de 11 martie . Evenimentul isi propune sa aduca in atentia publicului larg de toate varstele riscul crescut al dezvoltarii unor boli de rinichi care, desi frecvente si extrem de periculoase, pot fi tratate eficient daca sunt descoperite din timp. Astfel, sub sloganul „Protejeaza-ti rinichii, controleaza diabetul!”este lansata CAMPANIA DE PREVENIRE A BOLILOR CRONICE DE RINICHI, o campanie de informare si de educare prin care populatia este incurajata sa ia in considerare cu seriozitate efectuarea investigatiilor pentru evaluarea functiei rinichiului. Diabetul reprezinta una din principalele cauze ale bolii cronice de rinichi si a formei ei terminale, insuficienta renala. Din acest motiv, riscul de boala cronica de rinichi trebuie monitorizat permanent mai ales la persoanele care sufera de diabet.

Acţiunea urmăreşte să convingă cât mai multă lume de importanţa controlului periodic la medic pentru prevenirea bolilor cronice renale. Pentru a fi cât mai convingători, organizatorii vor amplasa două corturi în Piaţa „Mihai Viteazul“, unde şase persoane calificate (rezidenţi şi studenţi la Medicină) vor oferi informaţii şi vor diagnostica rapid pacienţii, prin măsurarea tensiunii arteriale, glicemiei şi determinarea creatininei (în funcţie de care se apreciaza funcţia renală), toate acestea gratuit, până la ora 18.00. Două mascote, Ri şi Niky, vor ademeni cu pliante şi fluturaşi pe toţi cei care vor dori să ştie mai multe despre cum pot fi prevenite sau depistate din timp bolile cronice de rinichi.

Un român din zece suferă de o boală de rinichi. Cei mai mulţi află prea târziu că sunt bolnavi, după ce s-a instalat insuficienţa renală, iar singurul lucru care se mai poate face este dializa sau înlocuirea rinichiului distrus cu unul transplantat. “Depistarea cât mai devreme poate reduce incidenţa bolilor cronice renale şi consecinţele care rezultă de aici: insuficienţă renală, dializă, transplant renal. De mare ajutor este cunoaşterea factorilor de risc care pot duce la îmbolnăvirea rinichilor: obezitatea, fumatul, consumul de alcool ,diabetul zaharat, hipertensiunea arterială “ , a declarat prof.dr. Eugen Moţa, şeful Clinicii de Nefrologie de la Spitalul de Urgenţă Craiova şi coordonatorul campaniei.

Cu totii prezentam riscul de a dezvolta o astfel de boala, de la varste fragede pana la varste mai inaintate. Sa ne reamintim zilnic atat noua si celor dragi noua de grija pe care trebuie sa o acordam rinichilor nostri. Sa le dam o mana de ajutor ca sa poata funtiona la parametrii normali prin simplul consum zilnic a cel putin 2 litrii de lichide. Mens sana in corpore sano( minte sanatoasa in corp sanatos)!

Vlad Iulia – studentă la Facultatea de Medicină din Craiova

Comments (5)

By A.Faith, 10 - March - 2010 16:00

Nu ştiu voi, dar eu am o relaţie specială cu poştaşul meu. Pe unde-l văd, pe-acolo îi umplu frigiderul cu carne. Categoria 1, zic!

Prima experienţă „mişto” pe care am avut-o cu el a fost acum cam 2 ani, vara. Stăteam şi eu ca tot omul, cu căştile-n urechi, cu burta la soare, în balansoar şi mă bucuram de viaţă. Că deh doar de-aia e vacanţă. Ştiindu-mă singur acasă şi fără vreo chestie anume de rezolvat, am adormit. Şi numai bun e somnul ăla de după amiază, neplanificat şi fără vreo grijă pe cap. Numa’ că iubitul meu poştaş se afla la datorie, urlând ca dobitocul pe alee „Poşta, poşta” de parcă-i tăia cineva gâtul. Am zis că dacă are ceva de lăsat, există cutie poştală, marcată frumos, se descurcă, doar de-aia e plătit.

Numai că nu, el s-a gândit să facă exces de zel şi să-mi livreze un spam de la Readers Digest în persoană, intrând în curte. Să fac cu inima când am văzut un ditai muntele de om, cu înfăţişare tip Păcală, cu bască tipică acoperindu-i mufarina, cum vine cu paşi repezi spre mine. Ce contează că intră la un om în curte, el avea o misiune de o deosebită importanţă pentru ţară. Dă-o dracu de proprietate privată! Altă dată, a luat-o la chestionat pe mama, că niciodată nu e acasă când vine el să-i aducă corespondenţa. Da’ a fost pus la punct rapid pentru neobrăzare. Nu mai spun de faptul că ori de câte ori vine, duhneşte a zaibăr de zici că e nea Mărin din Piaţă, care vinde vin vărsat, scos din butoiul de 5 litri cu gura şi pus în 2 sticle de 2L. Hai una jumate, ca să fim cinstiţi.

Ultima lui ispravă m-a lăsat fără replică. Trecem peste faptul că Statul/Guvernul/Bau-bau vrea să ne ia şi cei 42 de lei pe care-i primim lunar (sau mai bine zis pe care ar trebui să-i primim lunar, că niciodată nu vin la timp). Trecem şi peste faptul că acum un an de zile am bântuit vreo 2 zile cu acte pe la tot felul de instituţii dubioase de prin oraş ca să mă asigur că îmi voi primi drepturile băneşti în contul propriu şi personal de la bancă. Dar nu trecem peste faptul că azi am primit alocaţia la modul 4 bancnote de 10 lei şi 2 pixuri, că n-a avut mărunt. Aveţi mai jos poza. N-am încasat-o eu, că n-o primeam, nu semnam şi făceam şi tam-tam pe tema asta!

Bătaie de joc

Şi în încheiere, faza cu mirositul a alcool de la o poştă (ironică expresie, nu-i aşa?) vine în completarea faptului că omul se deplasează pe stradă cu Fiatina din dotare. Deci, nu numai că se prezintă beat la servici, e un dobitoc de primă clasă şi sare calul de fiecare dată, dar mai şi conduce sub influenţa licorilor bahice. Există vreo posibilitate prin care aş putea să scap de stresul numit „poştaşul” ? M-am gândit să-mi iau aparat de electroşocuri, dar mi-e că fac naiba vreo boacănă şi crapă ăsta, de-l am pe conştiinţă după. Iar cu bâta nu mă pretez, că nu-mi place să văd sânge.

PS: acum 2 săptămâni l-a muşcat un câine într-o curte. se gândise bineînţeles să facă livrarea la domiciliu… literalmente!

Comments (1)

By A.Faith, 9 - March - 2010 23:04

8 martie

Mama e cadru didactic. Are de-a face de ceva ani buni cu prichindei de şcoală primară, pe care-i aduce de la stadiul de copilaş care se joacă zi de zi cu jucăriile şi nu cunoaşte lumea dincolo de orizonturile familiei la elevul de clasa a V-a care are noţiuni generale de română, matematică şi alte materii ce se predau mai predau pe la noi. A avut şi ea momentele ei de fericire, când i-a întâlnit pe unii copii din prima generaţie şi a aflat despre ei că au familie şi job.

Anul acesta are clasa a 2-a şi pe 8 martie a făcut o serbare cu tot efectivul clasei + mămica din dotare. Fiecare a avut să de spus o poezie, iar după momentul artistic, s-au dus pe rând, pentru a le da un pupic şi o felicitare. Cel mai frumos mod în care poate să te fericească odorul la 8 ani ca părinte, dacă mă întrebaţi pe mine.

Doar că în acea clasă există o fetiţă care n-are părinţi. Din diverse motive. Din câte ştiu eu, a fost abandonată de mamă, crescută de bunica tatălui, mă rog, o situaţie pe care nu am cercetat-o din motive lesne de înţeles. Copilul respectiv, după ce şi-a spus poezia, a întrebat-o pe mama: şi-acum doamna învăţătoare, eu ce fac? eu n-am mămică şi n-am cui să-i dau felicitarea şi nici nu am pe cine să pup şi eu ca toţi ceilalţi copii…

Nu ştiu voi, dar eu când am auzit povestea asta, am rămas pe gânduri. Mi-au trecut un  milion de chestii prin cap şi nu mi-aş fi dorit să fi fost în pielea mamei mele, pentru că n-aş fi ştiut ce răspuns să dau. Cu toate astea, copilul a fost îndrumat să-şi aleagă o mămică din clasă şi să-i dea ei darurile pe care altfel i le-ar fi dat mamei ei.

Iniţial, am vrut să comentez pe larg subiectul, dar îmi dau seama de prisosinţa acestui tip de abordare. De altfel, ce-ar mai fi de spus într-un caz de genul ăsta?

La mulţi ani de 1 şi 8 martie, că tot am rămas dator…

sursa foto

Comments (3)

By A.Faith, 20 - February - 2010 23:27

Şi norocos aş putea spune. Dincolo de toate emoţiile pe care nu le-am avut şi de lipsa de interes gravă pe care am manifestat-o faţă de prima probă a BAC-ului, consider că a fost o experienţă plăcută şi pe care mi-aş dori s-o repet. Desigur în alte condiţii, findcă din nou, cineva a dat-o în bară foarte tare cu cu organizarea. Acel cineva poate să fie Ministerul, şcoala sau de ce nu… chiar elevii, aşa ca mine, care s-au nimerit să fie printre ultimii care au susţinut proba respectivă.

În primul rând, trebuie să(-mi) felicit dascălii supraveghetori pentru corectitudinea de care au dat dovadă. Îmi place să cred că fiecare dintre noi a fost evaluat după performaneţele dovedite în ziua examenului şi nu în particular sau la orele de curs. Spun asta pentru că au fost oameni care dacă ar fi fost judecaţi după aparenţe, probabil n-ar fi meritat nici calificativul mediu, dar care la proba respectivă s-au descurcat mai mult decât decent. Avansat aş putea spune.

În altă ordine de idei, spuneam în prima propoziţie că sunt un norocos. Am avut o mână foarte bună atunci când am ales subiectul. Am fost nevoit să rezolv cerinţele unui fragment de text dintr-o carte despre traseele montane din Bucegi, iar la punctul 2, am avut de discutat pe seama experienţelor mele personale de la munte. Eu. Adică, eu, cel care toată iarna a stat cu gândul numai la munte, care a făcut tot posibilul să ajungă cât mai des pe pârtie în sezonul ăsta şi care s-a documentat o groază despre tot ce înseamnă viaţa pe munte, dat fiind faptul că a redescoperit pasiunea pentru expediţiile la înălţime.

Nu vreau să mă laud, dar când 3 profesori de materii diferite te felicită pentru ceea ce-ai realizat în cadrul acestui examen, începi să crezi că te pricepi

Personal, cred că a fost o experienţă plăcută în mare măsură şi nu contest faptul că astfel de examene ar trebui să fie mult mai importante decât vechile examene, la care eşti nevoit să toceşti aiurea informaţii care nu-ţi folosesc la nimic în viaţă. Oare e o afirmaţie de plasată dacă spun că ar fi frumos ca astfel de examene să aibă loc semestrial sau anual?

Tot pe tema asta, mai puteţi citi informaţii la Ovidiu, la Christian sau la Ariel.

Comments (17)

By A.Faith, 18 - February - 2010 0:45

19 ani de existenţă pentru subsemnatul. Încă nu realizez când a trecut tot acest timp. Mno, hai că scriu eu mai multe mâine, acuma încă sunt sub efectul “probei orale la limba română” aka stat 5 ore ca prostu’ şi aşteptat degeaba pe la uşi.

La mulţi ani şi celor care-şi mai sărbătoresc azi ziua de naştere: Dan, Artistu.