Comments (0)

By A.Faith, 2 - February - 2012 22:56

Se spune că libertatea ta se încheie atunci când îngrădeşte libertatea altcuiva.

Dar ce se întâmplă atunci când eşti 100% liber? Liber să spui tot ce gândeşti, liber să faci tot ce vrei, liber să pleci, liber să rămâi, liber să o iei de la început, liber în totalitate. Îţi foloseşti libertatea? Îţi foloseşti libertatea de a-i spune unui om că e dobitoc sau că greşeşte sau adopţi diplomaţia sau mai bine zis, indiferenţa? Îţi foloseşti libertatea să spui tot ce gândeşti, fără să te gândeşti la consecinţe? De fapt, ce consecinţe? Doar eşti un om liber, poţi oricând să pleci mai departe şi să laşi în urmă tot, nu există consecinţe pentru tine.

Eşti liber să-i spui celui mai bun prieten că greşeşte şi că ar trebui să-şi schimbe atitudinea, prietenii, anturajul, obiceiurile şi modul de viaţă. Fă-o, doar eşti un om liber!

Eşti liber să-i dai papucii iubitei tale dacă îndrăzneşte să te streseze că ieşi la bere cu băieţii 4-5 zile pe săptămână. Eşti liber să le spui părinţilor că nu e treaba lor ce faci tu cu viaţa ta şi că poţi să iei decizii importante fără să le ceri sfatul, pentru simplul motiv că eşti liber.

Punând lucrurile în această lumină, câţi dintre voi sunt gata să strige „Libertate” şi să ceară asta ridicând pumnul sus?

Vorba aceea, ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să se întâmple!

sursa foto

Comments (1)

By A.Faith, 2 - February - 2012 22:40

Când m-am mutat în Bucureşti, nu aveam TV şi asta mă motiva să fac alte chestii cu care să-mi mai ocup (puţinul) timp liber pe care-l mai aveam. De ceva vreme însă, TV-ul a devenit iar aparatul de zgomot de fond pe care-l pornesc ori de câte ori intru în cameră. Ca să fie acolo, să mai arunc o privire când se mai întrevede ceva interesant sau când vreau să mai iau o mică pauză de la ce fac în momentul respectiv.

Mare greşeală.

Mai ales dacă vorbim de ore gen 20.00-22.00 şi posturi precum Realitatea, RTV sau Antena 3.

Exemplu: vinerea protestelor de la Universitate. Toate cele 3 posturi urlau: jandarmii, de ce nu intervin jandarmii! Duminică: jandarmiiiiiiiii, de ce nu-i lasă p-ăia să prosteze? Păi stai nene, cum vine asta? Azi e albă, mâine e neagră?

Alt exemplu: în ziua în care a nins mai serios, toată lumea zicea că „nu se poate aşa ceva, iar au fost autorităţile surprinse, iar sunt drumuri blocate” etc. Tot tacâmul. 2-3 zile mai târziu se plângeau că s-au cheltuit prea mulţi bani pe deszăpezire. Păi stai nene, acum câteva zile era aşa şi pe dincolo. Cum vine asta?

Şi cel mai nasol e când vezi vreun personaj precum Dana Grecu sau Monica Tatoiu. Mă-ntreb, retoric, Doamne, cum drac’ le suportă pământu’ pe astea?

În altă ordine de idei, abia aştept să devin abonat RDS, pentru serviciile digitale. O să apreciez din plin Discovery, Nat Geo şi HBO. Mult mai bun acest zgomot de fond.

Comments (0)

By A.Faith, 11 - January - 2012 22:44

Husă HTC Desire HD tip portofel

Tata a avut mereu o obsesie în ceea ce priveşte portofelul şi chestiile care trebuie avute mereu la purtător. Acte, telefoane, bani, carduri, chei, etc. Şi mereu îl ţin minte cărând după el o borsetă. Obicei cu care a încercat să mă obişnuiască şi pe mine, dar nu i-a ieşit.

Eu am alte obsesii. Gen: portofel, chei, bani, telefon, cele 4 lucruri fără de care nu plec în general de-acasă. Plus că fiecare are buzunarul dedicat şi observ instantaneu dacă ceva nu-i unde ar trebui să fie. Plus că ştiu ce înseamnă să te tâlhărească cineva, nu e ca şi cum ar fi o experienţă nouă pentru mine )

Şi pentru că de la o vreme portofelul a devenit neîncăpător (hăhăhă) am decis că ar fi cazul să mai cheltuiesc nişte bani. Dacă de sărbători am preferat magazinele online din România, de vreo 2 ani, în ianuarie, februarie, prefer să bag nişte bani şi în buzunarul celor de la Amazon sau eBay. Şi am zis să repet tradiţia şi anul ăsta.

Iar dacă tot suntem la capitolul obsesii, una din cele mai greu de suportat chestiuni pentru mine este căderea telefonului pe jos şi/sau zgârierea lui la colţuri. Mă stresează chestia asta mai rău ca un copil mic plângăcios. P-ăla măcar îl mai potoleşti, dar telefonul o dată zgâriat, aşa rămâne.

1 + 1 fac doi şi m-am ales cu husa din imaginea de mai jos.

Totul pentru 6,89€ cu transportul gratuit din UK. În plus, pe lângă această husă, a mai fost livrată şi o bucată de material pentru ştersul ecranului şi o folie pentru ecran, dar am preferat să nu folosesc niciuna pentru moment. Royal Mail şi-a făcut treaba foarte bine! Pe 4 am făcut comanda, plata via PayPal, pe 11 am avut produsul pe birou. Mult mai bine faţă de comanda de anul trecut, făcută în februarie şi livrată în martie.

Prima impresie pe care a făcut-o această husă a fost: wow, dacă-ţi fură cineva telefonul, te lasă şi fără bani, şi fără mobil. Posibil, dar acelaşi lucru se poate spune şi despre momentul în care ţi se fură portofelul. Mai puţin partea cu telefonul. Oricum ar fi, decât să fie ca-n povestea cu drobul de sare, mie-mi place husa şi-i găsesc o utilitate practică. Cel puţin pentru moment.

Ah, ca fapt divers, se pare că de fapt, ideea originală ar fi asta.

Comments (0)

By A.Faith, 11 - January - 2012 1:06

În fiecare an am aceeaşi problemă: mi-e greu să mă obişnuiesc cu schimbarea anului. Ţin minte când eram nevoit să datez paginile caietelor că timp de luni bune de zile uitam de faptul că trebuie să adaug +1.

Mă simt dator mie pentru faptul că nu am tras linie după 2011, aşa cum făceam în anii anteriori, făcând un scurt bilanţ şi făcându-mi planuri pentru 2012. Totuşi, mai bine mai târziu decât niciodată.

Pe scurt, anul 2011 a fost sub semnul Groupon. M-am dedicat acestui business 100%, zi şi noapte. Ca să fie bine, ca să nu fie rău, zic.  Şi nu regret acest lucru, pentru că în tot acest an am acumulat o mulţime de cunoştinţe, din toate domeniile.

• contabilitate
• customer care
• marketing
• sales
• HR
• public speaking
• administrativ
• legal

TOT! Şi nu am realizat acest lucru până când am luat-o mai uşor şi am avut ocazia să mă uit puţin înapoi. E uimitor cât de multe poţi să înveţi dacă vrei.

Totuşi, poate cel mai important lucru pe care l-am învăţat e că uneori nu trebuie să ceri acolo unde nici Dumnezeu nu dă. Şi nu, nu fac o pledoarie pentru prostie, ci pentru rea-voinţă sau lipsă de interes. Am realizat că nu e ok să-ţi iroseşti resursele pentru a convinge pe cineva să facă ceva, atunci când persoana respectivă nu vrea mai mult de la sine.

În plus, experienţa într-o companie în plin proces de IPO mi-a oferit o şansă extraordinară.

Călătorii

Plimbările pe anul ăsta au fost la modul… „e frumos, da’ nu prea”. La începutul lui 2011 am avut o escapadă în Vrancea şi la munte (Valea Prahovei), precum şi un drum până la Londra. A fost pentru prima dată când am zburat cu TAROM, unde am avut plăcerea de a călători alături de Alteța Sa Regală Radu, Principe al României şi soţia sa, Ana.

Londra mi-a plăcut ca oraş, dar scumpă şi poate puţin prea cosmopolită pentru gusturile mele. Nu m-am simţit foarte comfortabil în zona arabă / indiană a oraşului, unde chiar m-am lovit de nişte prejudecăţi la adresa originilor. Pe semne că alţi confraţi români nu s-au dus acolo cu gânduri prea legale / paşnice.

Totuşi, Londra a fost oraşul unde maşini pe care în România le găseşti rar (Seria 6, Jaguar, Rolls, Ferrari, Maserati etc.), nefiind mainstream, acolo erau o apariţie comună. Şi să te ferească sfântu’ să treci strada şi să nu te uiţi în dreapta prima oară ))

În ceea ce priveşte Marea Britanie, cred că cele mai importante învăţăminte nu le-am tras de-acolo de pe urma culturii engleze. Dar despre asta am mai scris.

De asemenea, am avut ocazia să revăd Berlinul. De data asta, vara, la +30 de grade Celsius, nu la -20, ca data trecută. Faptul că am avut ceva răgaz să mă plimb pe străzile acestui magnific oraş m-a făcut să mă gândesc la faptul că României îi lipsesc vreo 500 de ani de evoluţie. Nu stăpânesc atât de bine matematica acestor ani, dar acesta e sentimentul cu care am părăsit acel oraş.

Străzile mari, bulevardele bine gândite, intersecţiile unde nu trebuie să aştepţi după alţii ca să meargă înainte pentru ca tu să poţi vira la stânga, bicliştii (!!!!!!), Alexanderplatz, turul cu double-decker-ul, wurştii, berea cu gust de cola, nemţii cu atitudinea lor rece şi focusată, totul! Toate te fac să te gândeşti la faptul că noi, ca popor, suntem în urma lor. Şi-i păcat, că suntem brânză bună în burduf de câine. Aş zice eu

Ca de obicei, am avut iarăşi ocazia de a alerga după avion. De data asta l-am prins Trăiască polonezii şi liniile aeriene LOT. Să tot ai escală acolo!

Distracţie

We can make it to the top! Cred că Gentleman la Bucureşti a fost cel mai mişto event al anului 2012! Desigur, şi concertul din Tineretului de la StreetHeroes şi concertele Facem Records au fost la înălţime, dar Gentleman… altă mâncare de peşte.

Tot la capitolul ăsta, pot spune că am descoperit acasă la Diham. Sau la Di-ham-ham, cum îi puteam spune după câte-o noapte nebună!

În loc de epilog

Făcând o evaluare a anului 2011, îl pot numi un an plin. Plin până aproape de 100%. Mi-a lipsit însă odihna şi somnul pe îndelete. Anyway, now what’s next?

sursa foto

Comments (0)

By A.Faith, 10 - January - 2012 22:55

Yep, urmează al 5-lea an de când activez pe internet serios Adică serios în sensul că şi altfel decât pentru căutări uzuale şi home entertainment. S-a întâmplat prin octombrie, dar date fiind circumstanţele de la acea vreme, cam greu cu timpul liber. De fapt, tot anul 2011 a stat sub semnul lipsei de timp liber. Vorba aia, ce e mult, strică, mai bine să nu fie deloc!

Sunt curios dacă în anul 5 reuşesc să fac schimbarea pe care mi-o doresc de atâta vreme.