Comments (0) M-am săturat de oameni. De toţi oamenii cu toate problemele lor, care-şi văd interesul şi apoi uită de existenţa ta. De toate mofturile tuturor, de stările proaste, de scuzele de 2 bani pe care le inventează de fiecare dată, de priorităţile tuturor şi de “programul ocupat” al tuturor. Nu vreau să vă mai înţeleg nervii şi răspunsurile răstite. Mi se rupe de faptul că v-aţi trezit cu curu-n sus azi şi faţa la cearşaf.
Azi vă urăsc pe toţi, fără excepţie.
În acest weekend m-am mutat pentru prima dată într-o casă nouă. Dar genul ăla de mutare cu tot tacâmul, cu strâns şi împachetat, cărat şi „salut, eu sunt Gabi, noul dumneavoastră vecin”. Şi am realizat câteva chestii:
Oricât de ciudat ar suna asta, sentimentul că te muţi într-o casă nouă, că evoluezi, că îţi îmbunătăţeşti condiţiile de trai e ceva greu de explicat. Da, vine la pachet cu zile pierdute şi cu căutări prealabile interminabile împreună cu agentul imobiliar sau pe cont propriu, dar când într-un final, baţi palma cu proprietarul şi iei cheile noii case, mersul tău devine altul, iar zâmbetul de pe faţă e greu de descris.
Iar chimia care apare între tine şi noul proprietar, subiectele de discuţie care parcă nu se mai termină, îţi dau siguranţa că n-o să te trezeşti cu un „Notice of eviction” din senin, care să te pună iar pe drumuri.
Din fire, sunt un om strângător. Prefer să găsesc o utilitate lucrurilor decât să le arunc la gunoi. Fie pentru că mă ataşez de ele, fie pentru că mi-e greu să mă descotorosesc de vreun hanorac mai decolorat, dar care-mi face plăcere să-l port, mutatul e momentul perfect pentru a sorta chestiile care-ţi sunt utile şi care nu-ţi sunt utile. Iar dacă te ocupi singur şi de cărat, ai face bine să poţi să te debarasezi uşor de vechituri, altfel o să ai nevoie de forţă şi de-un masaj după.
Oricât ai încerca, viaţa modernă cu un job full time într-un oraş precum Bucureştiul face practicarea unui sport cu regularitate destul de dificilă. Din lipsă de timp, de chef sau de loc, mie mi se pare că ai nevoie de multă voinţă să te poţi numi sportiv într-un astfel de context. Totuşi, după un weekend de cărat scai cu haine şi alte lucruri, mă simt ca şi cum aş fi ridicat haltere toată săptămâna. Fără febră musculară însă 
Nu ştiu de ce, pentru că mă aşteptam să nu mă pot ridica din pat în această dimineaţă.
Aşa cum am mai spus, e prima dată când mă mut. Nu cred că sunt în măsură să-mi dau cu părerea despre piaţa imobiliară, despre cât de bine sau cât de rău merge, dar vă pot spune că în ultimele 2 săptămâni toată treaba a stat cam aşa: o garsonieră bună, mobilată modern şi utilată, la un preţ bun, într-o zonă bună se dădea în câteva ore de la apariţie. Ba mai mult, inclusiv anunţurile medii pe o scară a atractivităţii nu mai erau de actualitate de pe o zi pe alta. Aşa că dacă vreţi să închiriaţi în perioada asta, înarmaţi-vă cu răbdare şi cu un buget pe măsură, gata să plusaţi ca să obţineţi ceea ce vă doriţi, aproape la fel ca la o licitaţie. Un proprietar va fi mereu mai interesat să vă închiereze vouă, dacă plusaţi cu 10-20€ şi promiteţi o colaborare pe termen lung.
Dacă ai timp, chef şi răbdare, ia fiecare site de anunţuri la puricat şi caută proprietari. Din zecile de telefoane pe care le-am dat la anunţurile de pe site-ul anuntul.ro, doar 2 s-au dovedit a fi proprietari. Si in fiecare zi am sunat cel putin 30. Avantajul de a găsi un proprietar dornic să închirieze, cu o proprietate care să arate decent sau chiar foarte bine, la un preţ bun şi eventual, gata oricând pentru o vizionare şi o eventuală negociere e desprins din poveste. Iar poveştile se întâmplă rar.
Am ajuns la concluzia că un agent imobiliar profesionist, care ştie să-şi facă meseria şi care înţelege conceptul de servicii de calitate îţi va face viaţa mult mai uşoară şi nu vei avea sentimentul că ai plătit nişte bani pentru nimic. În cazul meu, 100€ au meritat!
Ce-a fost greu a trecut, acum urmează runda a doua
PS: Mulţumesc tuturor celor care au dat mesajul meu mai departe şi care m-au ajutat, într-un fel sau altul.
Cum s-ar zice în dulcele grai oltenesc, se făcu anu’ de când mă mutai în Bucureşti
Şi veni cazu’ să schimbăm macazul. Să zicem că aş vrea să găsesc 2 garsoniere într-o zonă bună, mobilate şi utilate, pe termen lung, cu proprietari mişto, de preferat care să fie OK cu ideea că îşi primesc banii cu regularitate într-un cont bancar şi fără să fie nevoie să umblu eu prea mult după ei.
Anuntul.ro e cam degeaba, iar la recomandarea unui prieten, magazinuldecase.ro m-a lăsat baltă. Nu de alta, dar anunţurile din 2010 mi se par puţin cam expirate, chiar dacă pozele arată geniale şi-ţi vine să pui mâna pe telefon să suni, indiferent de oră.
Am făcut până una alta o listă intermediară de telefoane de dat mâine, dar sunt curios, poate mă ajută cineva cu alte sugestii: cum găsesc locuinţa perfectă şi mai ales, cum reuşesc chestia asta de 2 ori într-un interval foarte scurt de timp (gen… maxim o săptămână).
Orice sugestie e binevenită!
E pofta de viata, pofta de soare
nu-i inchisoare chiar daca-i ninsoare
poti s-o lasi moale sa pui culoare
da viata-i frumoasa cand nu stai ascuns
stiu c-am mai spus da’ tot ma repet
vreau nisipul din sticla sa curga incet
si as vrea sa merg, sa vad alte lumi
Traiesc un vis si iubesc tot ce fac,
Si uite ce fac, trec neobservat
Nimic n-am uitat am memoria plina
Si daca gresesc orice procesoru-i de vina.
Vreau sa traiesc, sa nu imbatranesc,
Sa treaca si timpul dar dati-i reverse
Plec departe, cat mai departe, poate
nu mai poate sa ma dea jos o noapte
… că deh, de-aia am blog şi măcar să nu-mi pară rău de faptul că trebuie să-mi plătesc zilele astea domeniul.
http://www.engadget.com/2011/10/04/apples-lets-talk-iphone-keynote-liveblog – cred că ăsta e singurul live blogging pe care l-am citit şi pe care l-am considerat util după ce l-am terminat de parcurs. În plus, ideea postării de jos în sus mi se pare genială, în contextul în care sunt european şi citesc de sus în jos. De ce? Pentru că la final nu-ţi vine să închizi pagina şi să-ţi vezi de alte tale, ci să dai repede scroll jos ca să vezi comentariile, apoi sus înapoi ca să vezi alte update-uri şi tot aşa, aruncând mereu ochii pe bannerele din “pole position”.
Poate că-i de prisos să menţionez faptul că nu-s fan Apple sau mai ştiu eu ce. De când au apărut primele zvonuri că Google urmează să lanseze un sistem de operare bazat pe Linux mi-am zis că e musai să-mi iau unul şi acum sunt mândru posesor de Android phone.
Dar…
… pentru că aici voiam să ajung, reacţia Engaged de azi cu privire la noul iPhone m-a făcut să mă gândesc foarte serios la faptul că totuşi Apple nu-i chiar o corporaţie aşa evil şi că, dacă vrei şi ai un interes în acest sens, ai putea să devii utilizator. Atenţie, utilizator, nu fanboy sau entuziast.
Comentariile mele, mai jos:
) auzi la ei, notificare că a ajuns la poştă şi-o să fie livrată în cursul zilei )La final, tot ceea ce contează e că România, ca de obicei, nu se află în primul val de aderare. Nici într-al doilea. Oricum, ştiţi vorba aia, ce-i lipseşte chelului, chitie de mărgăritar!
Parerea mea
| 
apple, idei, opinii, tech
Panorama Theme by 
Themocracy
