Comments (7) Se dă traseul ăsta: Constanţa – Târgu Ocna. Traseu de o zi cu maşina. Ce e de vizitat în zona asta? Se acceptă şi ocolişuri dacă se merită. Rogu-vă mult, vreau multe informaţii şi detalii dacă se poate. So please, do share this and help me 
Rămân dator şi promit să mă revanşez!
După mai bine de 10 ore într-un jeg de tren numit Rapidul 992 care circulă în regim de … melc, am ajuns la mare. Pe tren a fost foarte mişto, dintr-un singur motiv: am avut la ce să mă uit 
Cum spuneam şi pe tuităr, compania a fost mişto În Bucureşti am înjurat de toţi şi de toate, pentru că mă aşteptam să oprim în Gara de Nord şi de pe la Roşiori am visat numai hamburgeri de la McDonalds. Ţeapă, a luat-o prin Băneasa. M-am mulţumit să văd Casa Scânteii din spate, aşa cum nu o mai văzusem până acum niciodată Cu foamea am rezolvat-o pe la Ciulniţa când s-a urcat un colorat care vindea diverse dintr-un coş la călători înfometaţi ca mine. Desigur, la suprapreţ. Dar când te roade maţu’, iei , nu te mai uiţi la bani
Pe la 10 am ajuns în Constanţa şi am încheiat călătoria cu încă o urare de dulce şi de sănătate pentru întârzierea de ~40 de minute şi de condiţiile de călătorie comparabile cu cele din India sau mai ştiu eu ce altă ţară suprapopulată, unde transportul feroviar e renumit pentru serviciile de calitate.
Aşadar, sunt în Constanţa săptămâna asta. Cred că o să fiu aici până duminica viitoare, când se termină SummerJam-ul la care am primit invitaţie (mersi Darius). Iulian are o jumătate de promisiune la mine că ar merge în Vamă, sper să se ţină de cuvânt, că sunt puţin cam habarnist în ceea ce priveşte zona aia a litoralului.
Kappacelu`, Cosmin, să nu mă uitaţi, da? Scoteţi-mă din casă, că anu’ trecut am frecat menta grav prin Constanţa şi m-am plictisit la greu pe-aici . Arhi, eu nu-ţi cer cazare ca alţii, eu zic doar să ieşi la o bere ceva, dacă ai timp/chef/whatever, de-aia întrebam pe aici dacă eşti constănţean, că eu aşa ştiam Alex, echo, echo, are you alive?
În altă ordine de idei, recomandări pentru activităţi de întreprins pe litoral? Except hard-core drinking, fotografiat gagici bune pe plajă şi alte îndeletniciri de gen.
Ţi-ai imaginat vreodată cum ar arăta lumea dacă tu nu ai exista? Altfel spus, cu ce ai schimbat tu lumea din jurul tău? Care a fost aportul tău la viaţa celor apropiaţi care i-a schimbat într-un mod în care să îşi aducă aminte multă vreme de-acum înainte?
Încep eu, cu un exemplu personal: datorită mie, există persoane care la ora actuală se pot mândri că au ajuns unde nu şi-ar fi închipuit niciodată. Există persoane care datorită sfaturilor mele şi susţinerii avute din partea mea la un moment dat în viaţă, acum au căpătat încredere şi au pornit-o pe un drum care le va asigura un viitor dacă vor continua la nivelul la care au ajuns acum. Sunt persoane care-mi datorează un mulţumesc
Tu, cum ai schimbat lumea din jurul tău?
PS: aştept poveşti, vreau să citesc reacţiile la acest blog exact aşa cum citesc o carte din care să trag învăţăminte
PPS: mă gândeam de mult la ideea asta, însă tweet-ul ăsta m-a ambiţionat să public asta
Sâmbăta asta m-am întâlnit în cadrul evenimentului Open Coffee Craiova cu oameni din online-ul craiovean. De data asta s-a ocupat MNZ de el, Alin Mechenici fiind plecat din oraş. Totul a început la o oră ma rezonabilă ca până acum (12 mi se pare ok pentru cafeaua de sâmbătă) şi s-a prelungit până aproape de ora 16.
Din discuţiile pe teme deosebit de variate, aş vrea să abordez pe blog subiectul cel mai aprins: cardurile de fidelizare de la CraiovaForum. A fost o discuţie cu multe argumente ş contraziceri, MNZ fiind cât pe ce să se ia la… pupături cu Eros )
Părerea mea:
Proiectul cu cardurile de fidelizare a fost o iniţiativă bună, pornită într-un moment în care CraiovaForum era pe culmi, venind după 9 luni de creşteri considerabile în trafic, dacă ne uităm la numărul de vizitatori unici. (link) Din câte ştiu eu, a fost primul proiect de acest gen pornit în Craiova în asemenea circumstanţe, de o asemenea entitate. Spun asta pentru că nu am mai văzut încă vreo iniţativă de acest gen pornită din online, cu atât mai puţn de către o comunitate.
Plusuri: reduceri interesante; nimic spectaculos, dar suficient de interesante cât să îţi trezească înteresul, în special în anumite domenii (vezi oferta de -30% de la Paintball, cea de 15% de la LucianAuto şi cea de intrare gratuită pentru membrii în clubul Estate). Totodată, oferta de la început în care utilizatorii vechi primeau cardul gratuit, singura lor bătaie de cap fiind aceea de a se deplasa la sediul unei firme să ia plicul mi s-a părut binevenită.
Minusuri: lipsa unei deschideri mai mari din partea potenţialilor parteneri pentru colaborări de acest gen a dus la disponibilitatea unei liste restrânse de locuri unde cardul respectiv este util. Dacă adoptarea era una la scară largă, având un număr de parteneri considerabil (să zicem 50), atunci probabil succesul ar fi fost mai mare. Nu mai vorbesc de faptul că la început, numărul partenerilor era pe jumătate faţă de ceea ce există acum, acolo pe pagina în cauză (link).
Totuşi, problema pe care eu o văd #1 o voi detalia separat. Este vorba de măsurarea eficienţei acestei activităţi. Eu spre exemplu, în momentul care vreau să fac ceva, indiferent de domeniu, mă gândesc astfel: de ce fac asta? pentru cine fac asta? ce pierd? ce câştig? se merită? etc. Punând aceste întrebări celor de la CF am obţinut următoarele răspunsuri:
Eh, aici vruiam să ajung. La acest bilanţ. Mi-aduc aminte că l-am întrebat şi-atunci pe Eros dacă o să existe o evaluare a acestui program, publică sau semi-publică, să vedem şi noi (utilizatorii sau potenţialii parteneri) care sunt rezultatele.
Mă refeream la o listă cu utilizatorii care au cumpărat folosindu-se de acest card pentru a obţine acele reduceri. X utilizatori au cumpărat de la magazinul Y aproximativ z produse din luna ţ până în luna ş. Sau ceva similar, măcar în linii mari, dacă nu se poate ceva foarte exact.
De ce? Nu pentru a vedea dacă se merită (dat fiind faptul că tu, ca partener, nu ai absolut nimic de pierdut), ci pentru a eficientiza această operaţiune şi pentru a ţine evidenţa, astfel încât să poţi face tu, ca partener, dar şi tu, ca emitent de card (CF în cazul de faţă), nişte calcule.
Să nu mai spun de faptul că marketarea cu “X potenţiali clienţi” unde X e numărul de posesori de carduri este în opinia mea mai puţin eficientă decât marketarea cu “în luna Y, din X membrii, Z au folosit cardul CF pentru cel puţin o achiziţie în cadrul reţelei noastre de parteneri”. Îmi inspiră mai multă încredere cea de-a doua, îmi oferă mai multe cifre cu care pot lucra şi cu care pot face un profil al potenţialului client venit de la CF.
Ştiu că asta presupune un efort suplimentar din partea comercianţilor (dar şi din partea CF), însă consider că avantajele obţinute merită efortul. Dacă e să exemplific puţin altfel situaţia, imaginaţi-vă sistemul de promovare prin afiliere 2parale fără sistemul de tracking al campaniilor. V-aţi mai angaja într-un parteneriat dacă Radu Spineanu nu v-ar putea oferi toate detaliile cu privire la cumpărătorii aduşi de 2parale? Sau nu v-ar interesa prea tare aceste informaţii?
Eu rămân la părerea că în vremurile de azi obţinerea unui profit cu orice preţ, fără a lua în considerare detalii cu privire la cumpărătorii tăi, e o strategie greşită de business. În primul rând, s-ar putea ca pe viitor să scadă vânzările şi să nu ştii de ce. Astfel, nu ştii ce măsuri să iei şi intri într-un cerc vicios, care nu duce la nimic bun.
Aş vrea să pornesc aici o dezbatere cu privire la acest subiect, purtată pe un ton mai calm decât cel pe care s-a discutat azi (de fapt, a discutat Eros cu MNZ mai mult ), aşa că vă invit să vă spuneţi părerea cu privire la cardurile CF. Cine ştie, poate cineva o să vină cu vreo idee mind-blowing şi CF o să facă din acest program cel mai de succes program de fidelizare 
Eros = Prejbeanu Lucian aka Ersonline
CF = CraiovaForum
OCC = OpenCoffee Craiova (deocamdată, ăsta n-are link)
Pentru că îmi doresc s-ajung prin Oradea vara asta, vreau să ştiu că beneficiez de toate oportunităţile pe care Bobby mi le oferă şi uite-aşa fac pact cu duşmanul şi scriu despre Windows 7 vreo şapte chestii care-mi plac:
)Nu ridic în slăvi Microsoft-ul, nu renunţ deocamdată la Linux şi nu cred că o să renunţ prea curând definitiv la avantajele open-source, însă multe din problemele de care m-am lovit în ultima vreme m-au făcut să iau în considerare şi “un pact cu diavolul”. La urma urmei, prioritară e rezolvarea problemelor apărute cu un minim de efort (intelectual şi financiar), nu vreun orgoliu prostesc, nu?
Bobby, m-am ţinut de cuvânt, am scris despre toate cele 3, acum mă iei la Oradea ?
Panorama Theme by 
Themocracy
