Comments (1)

By A.Faith, 9 - June - 2009 21:12

Pentru că îmi doresc s-ajung prin Oradea vara asta, vreau să ştiu că beneficiez de toate oportunităţile pe care Bobby mi le oferă şi uite-aşa fac pact cu duşmanul şi scriu despre Windows 7 vreo şapte chestii care-mi plac:

1. up & running pe configuraţia pe care am avut-o eu la dispoziţie încă de la primul boot, fără prea mari bătăi de cap cu privire la drivere. singurul dispozitiv care mi-a dat bătăi de cap şi pe care n-am reuşit să-l folosesc a fost telefonul Zapp E@Sy. În rest, totul a mers fără probleme.
2. utilizarea raţională a resurselor; spre deosebire de Vista, ăsta arăta bine şi se mişca precum un Xp cât de cât aranjat pe ici pe colo, prin părţile esenţiale )
3. faptul că seamănă cu KDE 3 (imho, unul dintre cele mai bune desktop environmente create vreodată)
4. fiindcă eu am sărit peste utilizarea Vista ca SO primar, trecând de la XP la Linux, găsesc destul de utile şi de bine implementate diversele ajutoare din control panel pentru securitate. şi reţeaua mi s-a părut mai uşor de configurat decât pe Vista
5. wallpaper-urile default au ajuns şi la mine la un moment dat pe ecran – dacă arătau bine… ce să le fac?
6. dacă tot sunt la capitolul desktop, mi s-a părut ceva mai uşor de întreţinut spaţiul de lucru în Windows 7. poate şi pentru că mi-am setat eu dimensiunea icoanelor ceva mai mare….
7. last, but not least trebuie să recunosc faptul că zvonurile cu privire la preţurile acceptabile pe care vrea Microsoft să le practice pentru această nouă versiune de Windows mă fac să zâmbesc şi să iau în considerare investiţia într-o licenţă (pentru folosirea în mod dual-boot, desigur, că nu renunţ eu aşa uşor la pinguin)

Nu ridic în slăvi Microsoft-ul, nu renunţ deocamdată la Linux şi nu cred că o să renunţ prea curând definitiv la avantajele open-source, însă multe din problemele de care m-am lovit în ultima vreme m-au făcut să iau în considerare şi “un pact cu diavolul”. La urma urmei, prioritară e rezolvarea problemelor apărute cu un minim de efort (intelectual şi financiar), nu vreun orgoliu prostesc, nu?

Bobby, m-am ţinut de cuvânt, am scris despre toate cele 3, acum mă iei la Oradea ?

Comments (3)

By A.Faith, 9 - June - 2009 20:13

Bun, bun subiectul ăsta propus de GreenPixel pentru concursul organizat de Bobby Voicu. Îmi place pentru că îmi amintesc cu drag de zilele când internetul era ceva tabu înainte de ora 20, iar la ora 16-17 stăteau pe net doar „ăia cu bani”, care-şi permiteau să plătească facturi duble la Rromtelecom. Sau preafericiţii cu CableLink 64 (KB/s) .

Early days

Prima dată când am intrat pe net a fost în ’99, când am deschis din greşeală Internet Explorer 5, pe un PC de la un internet cafe. Erau vremurile ălea când plăteai diferenţiat dacă vruiai să navighezi sau doar să te joci vreun joculeţ demo (n-aveau bani să cumpere versiuni full pe vremea aia). Am nimerit în home-page-ul Yahoo! şi de-atunci totul e istorie

Uşor, uşor am învăţat cam toate internet cafe-urile din Craiova: unde era cel mai ieftin, unde era cel mai răcoare, unde erau cei mai de treabă oameni, unde se juca CS şi unde se juca Starcraft sau NFS Porsche (proaspăt apărut la vremea aia…).

Diferenţa între mine şi ceilalţi era că eu stăteam 2-3 ore cu IE-ul pornit (n-aveam posibilitatea să instalez alt browser pe-atunci) în loc să butonez frenetic tastatura în cine ştie ce joc. Citeam diverse chestii prin ediţiile online ale ziarelor sau pe site-urile televiziunilor care se promovau din joi în paşti pe sticlă. Aveam o agendă în care îmi notam adrese de site-uri interesante pe care le prindeam din zbor la emisiunea prezentată de Andi Moisescu pe ProTV după ştirile de la ora 23 (am un lapsus şi nu-mi aduc aminte numele ei exact). Notam url-urile ad-litteram ) Şi uneori aveau muuuulţi parametri şi multe slash-uri ) . Erau frumoase vremurile ălea, pentru că ştiam că în 2-3 ore (nu-mi permiteam mai mult pe-atunci) trebuie să termin de văzut cam toate site-urile ălea, ca să am la ce să meditez acasă. N-aveam calculator pe vremea aia…

Internet acasă

Doi ani mai târziu mi-am luat calculatorul meu propriu şi personal. Degeaba am deschideam internet explorer-ul, pentru că n-aveam nicio legătură cu lumea exterioară digitală, în afară de o unitate CD-ROM Sony care uneori mergea, alteori se lăsa aşteptată.

Şi toate astea până într-o zi când mi-am cumpărat un modem 56k. Mi-am tras linie telefonică la mine în cameră şi am reuşit să mă conectez pentru prima dată la internet de-acasă. A fost o reală plăcere să deschid Google-ul din Internet Explorer-ul meu. Am stat 5 minute şi m-am deconectat, cu gânduri mari pentru „mai pe seară”. Şi „mai pe seară” am stat cele 5 ore îngăduite de cartela de PCNET împrumutată de un prieten. Totul a fost frumos până a venit factura. Atunci s-au prins ai mei e ce eram eu aşa fericit şi de ce îmi trăsesem fix în cameră. Am rămas fără cablurile de telefon şi a trebuit să promit că nu mai intru pe net de pe modem. Nu m-am ţinut de cuvânt, că mi-am cumpărat eu nişte cartele de RDS.Link (ăştia aveau reducere pentru conectările nocturne) cu banii strânşi zi de zi. Da, făceam sacrificii când eram mai mic pentru internet, nu cum sunt azi 3/4 din puştanii de clasa a 5-a: FiberLink-ul vine la pachet cu PC-ul, rupem torrentu’ şi dcpp-ul în 2.

Prin 2006 n-am mai rezistat, m-am ***** pe promisiunile făcute de RDS că o să cableze şi zona mea cu fibră optică pentru serviciul CableLink şi m-am abonat iar la Romtelecom (am uitat să vă spun că după 3-4 facturi consecutive cu sume cu multe zero-uri, ai mei au reziliat abonamentul şi mi-au vândut modemul într-o sâmbătă când nu am fost acasă, pe care totuşi am reuşit să-l recuperez între timp, graţie bunăvoinţei unui prieten de familie), de data asta pentru servicii ADSL, de bandă largă.

100 KB/s în download erau pentru mine mană cerească. Ce FUP (fair-user policy), ce „Gramafonu’” (era în toi operaţiunea) … trăgeam tot ce prindeam de pe net, de la poze funny până la filme. Umpleam golul de câţiva ani de chin prin prieteni, cunoscuţi şi internet cafe-uri.

Trebuie să menţionez că până să am internet acasă am reuşit să urc sus 2 site-uri funcţionale, ambele făcute în PHP (mă rog, la nivel very very very basic) şi un backend MySQL pentru meniul pe care îl vruiam dinamic. Şi toate astea prin internet cafe-uri şi pe calculatoarele unor prieteni. Ce IRC, ce CS, ce alte porcării d-ăstea? Nu prezentau un real interes pentru mine, fiindcă mereu m-a atras partea socială a internetului.

Mi-am exersat 2 ani engleza pe camerele de chat de la Yahoo cu filipinezi, englezi şi indieni. Era frumos să stai să vorbeşti cu cineva de la celălalt capăt al lumii despre ce-ai făcut azi, despre şcoală, despre chestii din viaţa de zi cu zi sau despre diferenţele culturale. De fapt, singurul lucru care conta pentru mine era faptul că reuşeam să vorbesc în engleză atât timp, dând o utilitate practică lecţiilor particulare din fiecare weekend.

Uşor, uşor, am început să îmi definesc un comportament online ceva mai adecvat: browser de calitate (a se citi Firefox), ad-blocker, social media şi la sfârşitul lui 2007, blogul Mai avusesem o tentativă prin 2005, cu proaspăt lansatul Blogger, însă nu a avut succes din motive lesne de înţeles.

Internetul a reprezentat pentru mine poarta de acces la lumea open-source, lume care fusese până atunci un vis frumos pe care mi-l doream transformat în realitate. Linux în 2005-2006 fără internet sau fără o comunitate offline care să îţi sară în ajutor atunci când ai probleme era inutilizabil. No mp3, no video, no good working office, no nothing! Am încercat să pun bazele unui LUG, însă lipsa de interes şi lipsa de coordonare + experienţă şi-au spus cuvântul. Totuşi, nu regret nimic din câte am făcut în sprijinul acestui SO.

Azi

Azi, pot să spun că internetul este pentru mine principala sursă de venit şi de promovare personală. Aici am reuşit să găsesc destul de multe cunoştinţe care ulterior mi-au devenit prieteni destul de apropiaţi. Tot prin intermediul său am reuşit să găsesc un job mai uşor, în contextul în care în ziua de azi o slujbă bună nu se găseşte chiar la colţ de stradă.

De ceva timp mi-am instalat în Firefox o extensie de contorizare a timpului petrecut online şi dacă e fac un calcul simplu, petrec în medie 5 ore pe zi în faţa monitorului. Da, a avea monitorul în faţă pentru mine e echivalent cu a avea un browser deschis. Filmele nu se pun la socoteală, p-ălea le văd din pat, de la distanţă Recunosc, e mai mult decât ar trebui, însă am de gând în viitorul apropiat să îmi organizez puţin altfel timpul şi să ridic prioritatea pentru sport, somn şi leneveală în balansoar, că tot a venit vara. Închei prin a spune că de cele mai multe ori, găsesc laptopul inutilizabil fără o conexiune la internet sau fără un HDD plin de filme sau muzică. Sunt singurul?

Comments (5)

By A.Faith, 4 - June - 2009 22:09

Eheheh… ultima dată când m-am urcat în şaua bicicletei mele a fost acum aproape 2 ani, într-o zi în care a fost o ploaie torenţială. Partea bună a fost că am fost la adăpost. Partea proastă a fost că a trebuit să mă întorc acasă când carosabilul era ud. Partea bună era că aveam cauciucul din spate proaspăt schimbat. Partea proastă era că ăla din faţă era vai de mama lui. Partea bună a fost că nu mi-am rupt niciun os. Partea proastă a fost că am avut o avarie generală pe partea stângă vreo 2 săptămâni, asta însemnând: tâmplă, obraz, umăr, şold, genunchi şi gleză.

De-atunci, am avut „bolidul” în pană, cu roţile descentrate, neuns şi nearanjat … nepregătit. Totul până acum 2 săptămâni, când tata într-un exces de timp liber şi bani în portofel, s-a regândit să repună bestia în funcţiune şi s-o scoată la o pedală prin oraş. Cu ~100 de lei a fost ca nouă. Mă rog, nu mai punem la socoteală şi orele petrecute la bibilit rulmenţi şi toate cele.

Azi m-am încumetat şi eu la o plimbare mai lungă de 100 de m. Am pedalat vreo 2 ore fără oprire pe traseul Acasă –> Parc –> tur de parc ~ 30 min –> Ciupercă –> Centru –> Electro –> Bănie –> Medicina veche –> Ciupercă –> Stadion –> Canal –> Acasă, în compania mp3-playerului şi a unor căşti dop (ştiu, nu-i indicat, dar EuropaFM e un companion bun de pedalat în lipsa altori nebuni ca mine).

A fost frumos, cu excepţia că:

• câinii comunitari sunt mai agresivi când eşti pe bicicletă decât sunt când eşti pedestru; ai mai multe şanse să pleci cu gamba compostată
• nu există piste pentru biciclişti; multă carne în frigiderul unui şofer cărunt, de SUV care mi-a tăiat calea la Rotonda şi după m-a claxonat intens pe motiv că… exist.
• pietonii sunt mai imprevizibili decât par de la volanul unei maşini; ce pana mea, e biciclist, să mă ocolească!
• în sensul giratoriu, eşti depăşit pe stânga, deşi ei virează la dreapta, c-aşa e-n tenis

Acum sunt în căutare de companie pe două roţi. Mulţumită lui Gabi Nistoran am reuşit să găsesc doi potenţiali colegi de pedală, Ştefan Voinea şi Adrian Sbârnaure . Mai există doritori? Dacă da, să ia legătura cu mine, ASAP, pentru că tare mi-aş dori să legăm ceva prietenii şi să pedalăm ceva mai mult decât mergem pe jos sau cu maşina. Nu de alta, dar face bine la picioare, la plămâni şi la mediu.

Acestea fiind spuse, mă retrag la o baie fierbinte şi la un automasaj. Dacă nu răspund la telefon, înseamnă că nu mă pot ridica din pat din cauza febrei musculare )

Comments (11)

By A.Faith, 12 - May - 2009 22:09

Am vrut să scriu ceva, dar am şters de prea multe ori şi n-am reuşit să leg nimic suficient de coerent ca să merite click pe butonul publish la tot ceea ce scrisesem. So… ce mai spuneţi, ce mai faceţi ?

Comments (17)

By A.Faith, 7 - May - 2009 18:00

De curând mi-a fost adresată întrebarea asta şi am început să dau din umeri, neavând pe moment nicio idee. Totuşi, vă cer şi vouă părerea: în ce aţi investi 10.000€ astfel încât să facă pui ?

Ramona, ai legătura