Comments (3)

By A.Faith, 9 - June - 2009 20:13

Bun, bun subiectul ăsta propus de GreenPixel pentru concursul organizat de Bobby Voicu. Îmi place pentru că îmi amintesc cu drag de zilele când internetul era ceva tabu înainte de ora 20, iar la ora 16-17 stăteau pe net doar „ăia cu bani”, care-şi permiteau să plătească facturi duble la Rromtelecom. Sau preafericiţii cu CableLink 64 (KB/s) .

Early days

Prima dată când am intrat pe net a fost în ’99, când am deschis din greşeală Internet Explorer 5, pe un PC de la un internet cafe. Erau vremurile ălea când plăteai diferenţiat dacă vruiai să navighezi sau doar să te joci vreun joculeţ demo (n-aveau bani să cumpere versiuni full pe vremea aia). Am nimerit în home-page-ul Yahoo! şi de-atunci totul e istorie

Uşor, uşor am învăţat cam toate internet cafe-urile din Craiova: unde era cel mai ieftin, unde era cel mai răcoare, unde erau cei mai de treabă oameni, unde se juca CS şi unde se juca Starcraft sau NFS Porsche (proaspăt apărut la vremea aia…).

Diferenţa între mine şi ceilalţi era că eu stăteam 2-3 ore cu IE-ul pornit (n-aveam posibilitatea să instalez alt browser pe-atunci) în loc să butonez frenetic tastatura în cine ştie ce joc. Citeam diverse chestii prin ediţiile online ale ziarelor sau pe site-urile televiziunilor care se promovau din joi în paşti pe sticlă. Aveam o agendă în care îmi notam adrese de site-uri interesante pe care le prindeam din zbor la emisiunea prezentată de Andi Moisescu pe ProTV după ştirile de la ora 23 (am un lapsus şi nu-mi aduc aminte numele ei exact). Notam url-urile ad-litteram ) Şi uneori aveau muuuulţi parametri şi multe slash-uri ) . Erau frumoase vremurile ălea, pentru că ştiam că în 2-3 ore (nu-mi permiteam mai mult pe-atunci) trebuie să termin de văzut cam toate site-urile ălea, ca să am la ce să meditez acasă. N-aveam calculator pe vremea aia…

Internet acasă

Doi ani mai târziu mi-am luat calculatorul meu propriu şi personal. Degeaba am deschideam internet explorer-ul, pentru că n-aveam nicio legătură cu lumea exterioară digitală, în afară de o unitate CD-ROM Sony care uneori mergea, alteori se lăsa aşteptată.

Şi toate astea până într-o zi când mi-am cumpărat un modem 56k. Mi-am tras linie telefonică la mine în cameră şi am reuşit să mă conectez pentru prima dată la internet de-acasă. A fost o reală plăcere să deschid Google-ul din Internet Explorer-ul meu. Am stat 5 minute şi m-am deconectat, cu gânduri mari pentru „mai pe seară”. Şi „mai pe seară” am stat cele 5 ore îngăduite de cartela de PCNET împrumutată de un prieten. Totul a fost frumos până a venit factura. Atunci s-au prins ai mei e ce eram eu aşa fericit şi de ce îmi trăsesem fix în cameră. Am rămas fără cablurile de telefon şi a trebuit să promit că nu mai intru pe net de pe modem. Nu m-am ţinut de cuvânt, că mi-am cumpărat eu nişte cartele de RDS.Link (ăştia aveau reducere pentru conectările nocturne) cu banii strânşi zi de zi. Da, făceam sacrificii când eram mai mic pentru internet, nu cum sunt azi 3/4 din puştanii de clasa a 5-a: FiberLink-ul vine la pachet cu PC-ul, rupem torrentu’ şi dcpp-ul în 2.

Prin 2006 n-am mai rezistat, m-am ***** pe promisiunile făcute de RDS că o să cableze şi zona mea cu fibră optică pentru serviciul CableLink şi m-am abonat iar la Romtelecom (am uitat să vă spun că după 3-4 facturi consecutive cu sume cu multe zero-uri, ai mei au reziliat abonamentul şi mi-au vândut modemul într-o sâmbătă când nu am fost acasă, pe care totuşi am reuşit să-l recuperez între timp, graţie bunăvoinţei unui prieten de familie), de data asta pentru servicii ADSL, de bandă largă.

100 KB/s în download erau pentru mine mană cerească. Ce FUP (fair-user policy), ce „Gramafonu’” (era în toi operaţiunea) … trăgeam tot ce prindeam de pe net, de la poze funny până la filme. Umpleam golul de câţiva ani de chin prin prieteni, cunoscuţi şi internet cafe-uri.

Trebuie să menţionez că până să am internet acasă am reuşit să urc sus 2 site-uri funcţionale, ambele făcute în PHP (mă rog, la nivel very very very basic) şi un backend MySQL pentru meniul pe care îl vruiam dinamic. Şi toate astea prin internet cafe-uri şi pe calculatoarele unor prieteni. Ce IRC, ce CS, ce alte porcării d-ăstea? Nu prezentau un real interes pentru mine, fiindcă mereu m-a atras partea socială a internetului.

Mi-am exersat 2 ani engleza pe camerele de chat de la Yahoo cu filipinezi, englezi şi indieni. Era frumos să stai să vorbeşti cu cineva de la celălalt capăt al lumii despre ce-ai făcut azi, despre şcoală, despre chestii din viaţa de zi cu zi sau despre diferenţele culturale. De fapt, singurul lucru care conta pentru mine era faptul că reuşeam să vorbesc în engleză atât timp, dând o utilitate practică lecţiilor particulare din fiecare weekend.

Uşor, uşor, am început să îmi definesc un comportament online ceva mai adecvat: browser de calitate (a se citi Firefox), ad-blocker, social media şi la sfârşitul lui 2007, blogul Mai avusesem o tentativă prin 2005, cu proaspăt lansatul Blogger, însă nu a avut succes din motive lesne de înţeles.

Internetul a reprezentat pentru mine poarta de acces la lumea open-source, lume care fusese până atunci un vis frumos pe care mi-l doream transformat în realitate. Linux în 2005-2006 fără internet sau fără o comunitate offline care să îţi sară în ajutor atunci când ai probleme era inutilizabil. No mp3, no video, no good working office, no nothing! Am încercat să pun bazele unui LUG, însă lipsa de interes şi lipsa de coordonare + experienţă şi-au spus cuvântul. Totuşi, nu regret nimic din câte am făcut în sprijinul acestui SO.

Azi

Azi, pot să spun că internetul este pentru mine principala sursă de venit şi de promovare personală. Aici am reuşit să găsesc destul de multe cunoştinţe care ulterior mi-au devenit prieteni destul de apropiaţi. Tot prin intermediul său am reuşit să găsesc un job mai uşor, în contextul în care în ziua de azi o slujbă bună nu se găseşte chiar la colţ de stradă.

De ceva timp mi-am instalat în Firefox o extensie de contorizare a timpului petrecut online şi dacă e fac un calcul simplu, petrec în medie 5 ore pe zi în faţa monitorului. Da, a avea monitorul în faţă pentru mine e echivalent cu a avea un browser deschis. Filmele nu se pun la socoteală, p-ălea le văd din pat, de la distanţă Recunosc, e mai mult decât ar trebui, însă am de gând în viitorul apropiat să îmi organizez puţin altfel timpul şi să ridic prioritatea pentru sport, somn şi leneveală în balansoar, că tot a venit vara. Închei prin a spune că de cele mai multe ori, găsesc laptopul inutilizabil fără o conexiune la internet sau fără un HDD plin de filme sau muzică. Sunt singurul?

Comments (5)

By A.Faith, 4 - June - 2009 22:09

Eheheh… ultima dată când m-am urcat în şaua bicicletei mele a fost acum aproape 2 ani, într-o zi în care a fost o ploaie torenţială. Partea bună a fost că am fost la adăpost. Partea proastă a fost că a trebuit să mă întorc acasă când carosabilul era ud. Partea bună era că aveam cauciucul din spate proaspăt schimbat. Partea proastă era că ăla din faţă era vai de mama lui. Partea bună a fost că nu mi-am rupt niciun os. Partea proastă a fost că am avut o avarie generală pe partea stângă vreo 2 săptămâni, asta însemnând: tâmplă, obraz, umăr, şold, genunchi şi gleză.

De-atunci, am avut „bolidul” în pană, cu roţile descentrate, neuns şi nearanjat … nepregătit. Totul până acum 2 săptămâni, când tata într-un exces de timp liber şi bani în portofel, s-a regândit să repună bestia în funcţiune şi s-o scoată la o pedală prin oraş. Cu ~100 de lei a fost ca nouă. Mă rog, nu mai punem la socoteală şi orele petrecute la bibilit rulmenţi şi toate cele.

Azi m-am încumetat şi eu la o plimbare mai lungă de 100 de m. Am pedalat vreo 2 ore fără oprire pe traseul Acasă –> Parc –> tur de parc ~ 30 min –> Ciupercă –> Centru –> Electro –> Bănie –> Medicina veche –> Ciupercă –> Stadion –> Canal –> Acasă, în compania mp3-playerului şi a unor căşti dop (ştiu, nu-i indicat, dar EuropaFM e un companion bun de pedalat în lipsa altori nebuni ca mine).

A fost frumos, cu excepţia că:

• câinii comunitari sunt mai agresivi când eşti pe bicicletă decât sunt când eşti pedestru; ai mai multe şanse să pleci cu gamba compostată
• nu există piste pentru biciclişti; multă carne în frigiderul unui şofer cărunt, de SUV care mi-a tăiat calea la Rotonda şi după m-a claxonat intens pe motiv că… exist.
• pietonii sunt mai imprevizibili decât par de la volanul unei maşini; ce pana mea, e biciclist, să mă ocolească!
• în sensul giratoriu, eşti depăşit pe stânga, deşi ei virează la dreapta, c-aşa e-n tenis

Acum sunt în căutare de companie pe două roţi. Mulţumită lui Gabi Nistoran am reuşit să găsesc doi potenţiali colegi de pedală, Ştefan Voinea şi Adrian Sbârnaure . Mai există doritori? Dacă da, să ia legătura cu mine, ASAP, pentru că tare mi-aş dori să legăm ceva prietenii şi să pedalăm ceva mai mult decât mergem pe jos sau cu maşina. Nu de alta, dar face bine la picioare, la plămâni şi la mediu.

Acestea fiind spuse, mă retrag la o baie fierbinte şi la un automasaj. Dacă nu răspund la telefon, înseamnă că nu mă pot ridica din pat din cauza febrei musculare )

Comments (11)

By A.Faith, 12 - May - 2009 22:09

Am vrut să scriu ceva, dar am şters de prea multe ori şi n-am reuşit să leg nimic suficient de coerent ca să merite click pe butonul publish la tot ceea ce scrisesem. So… ce mai spuneţi, ce mai faceţi ?

Comments (17)

By A.Faith, 7 - May - 2009 18:00

De curând mi-a fost adresată întrebarea asta şi am început să dau din umeri, neavând pe moment nicio idee. Totuşi, vă cer şi vouă părerea: în ce aţi investi 10.000€ astfel încât să facă pui ?

Ramona, ai legătura

Comments (18)

By A.Faith, 23 - April - 2009 13:06

De când mi-am luat laptop, m-am mutat de la birou pe unde am putut: prin pat, prin curte, pe jos, peste tot pe unde puteam să stau cât de cât comod şi cu jucăria-n braţe. Totuşi, după câteva ore încep să mă resimt şi vreau ceva stabil, pe care să pot pune mausul, mai ales atunci când lucrez la ceva important şi trebuie să fiu atent la ceea ce fac şi nu la cum stau. Aşa că m-am mutat la birou de curând, din nou.

Toate bune şi frumoase, doar că acum e bătaie pe scaunul meu. Când eu, când ai mei. Şi nu-mi place chestia asta. Plus că n-are mânere, scârţâie din toate încheieturile şi e cam incomod pentru gât. Ştiu, mofturosul de mine, dar când stai 3-4-5 ore într-un loc e de preferat să fie un loc comod, de unde să te mai poţi ridica fără probleme.

Aveam de gând să-mi iau un scaun d-ăsta de multă vreme, însă azi am văzut că am ratat o ocazie frumoasă din Ghelir, cu 150 de lei. Ieftin şi acceptabil. Aşa că am luat Google-ul la întrebări şi am descoperit trei oferte care mi-au făcut cu ochiul:

1. Scaun de birou OFF 825 – 332 de lei, livrare gratuită prin Nemo Express de la Constanţa (cred că face 2 zile pe drum)
2. Scaun directorial OFF 018 – 300 de lei, livrare gratuită de la Vâlcea (presupun că tot prin curier rapid)
3. Scaun de Birou AB-78 – 300 de lei, livrare gratuită, same bla-bla

Aştept nişte sfaturi, idei şi eventual alte sugestii. Vreau ceva comod, ieftin, bun şi cu mânere. De preferat, scaun d-ăla în care să stai de plăcere