Comments (0) Nu sunt un mare fan al filmelor de groază. Am văzut cam ce era de văzut, de multe ori am ajuns la concluzia că n-ar trebui să mai pun astfel de filme în categoria celor „de vizionat”, însă o campanie de genul celei pe care o voi prezenta mai jos m-a făcut să reconsider asta şi să-mi doresc să văd filmul „The last exorcism” ASAP!!! Lansarea are loc pe 27 august, adică mâine. Can’t hardly wait!!!
Via Marius Pahomi
Vruiam să scriu ceva inteligent şi extraordinar despre viaţă, despre ce-o să faci după {insert some school-degree here}, dar m-am apucat să vorbesc la telefon şi mi-am pierdut inspiraţia. Data viitoare 
Până una alta, vă recomand filmul care m-a inspirat: The Rebound. Este unul dintre cele mai bune filme produse în 2009 pe care le-am vizionat şi la care am râs în hohote, având la final sentimentul că n-am pierdut degeaba nişte ore holbându-mă la un ecran. Catherine Zeta Jones joacă rolul unei MILF care schimbă viaţa unui tip de 20 şi ceva de ani. Inspiraţional, aş putea spune, mai ales partea în care tipu’ se supără şi pleacă în lume!
[rxmovie-473199]
Pe scurt, sunt răcit. N-am porcină, au scăpat ăia cu care m-am întâlnit în ultimele 5 zile de grijă, deci n-o să crăp mai repede decât e nevoie. Fiindcă atunci când eşti răcit nu trebuie să faci altceva decât să stai în pat şi să te uiţi pe pereţi, am preferat să înlocuiesc activitatea plictisitoare cu una ceva mai interesantă şi anume: vizionarea de filme.
Primul pe listă a fost Moromeţii. L-am luat o dată cu ziarul Jurnalul Naţional, deşi îmi propusesem să nu mai cumpăr vreodată ziarul ăsta. Notă cititorilor: dacă v-a plăcut cartea, nu citiţi următorul paragraf sau abţineţi-vă de la înjurături. Recunosc, n-am citit cartea, fiindcă a beneficiat de o reclamă la fel de bună precum romanul „Ion”, pe care m-am încumetat să-l parcurg. După ce am văzut ecranizarea, mă bate gândul să nu citesc deloc Moromeţii, pentru a mă scuti de povara unei cărţi al cărui subiect rămâne pentru mine o chestie greu de rumegat şi imaginat. Toată povestea se învârte în jurul unui ţăran cam încuiat, care fumează pe parcursul celor 2 ore şi aproape jumătate. Nu arată pachetul sau marca ţigărilor, dar Moromete între două vorbe pufăie o ţigară. Îmi place momentul în care Ţugurlan se ia la harţă cu jandarmul. În rest, actorii şi modul în care aceştia joacă fac toţi banii. Restul e plictisitor. Nu-i genul meu, nu săriţi la gât dacă nu împărtăşim aceiaşi părere. Continue reading 'Filme văzute recent'»
O să compar filmul ăsta cu cel al lui Mungiu, pentru că amândouă arată o poveste din Românica într-un mod cu totul apocaliptic, presărată cu foarte multe românisme, unele fiind prezentate într-o lumină exagerată, dacă mă întrebaţi pe mine.
Începutul e ex-abrupto, iar continuarea e mult prea rapidă pentru un film de o oră şi jumătate. În plus, eu înţeleg că în film e vorba de o adolescentă de 19 ani, tulburată din multe puncte de vedere, care îşi revede mama după nu ştiu cât timp, dar poţi să spui că vineri o urăşti şi duminică te-mpaci cu ea de parcă vă ştiţi de-o viaţă? Zău aşa, e trasă de păr povestea.
La final, am rămas cu gura căscată: WTF?!?! Ce-a vrut să spună regizorul cu acest film? Care-i şpilu’ ? Care e ideea de bază? Cu ce rămâi după ce vezi acest film?
Mai găsiţi alte păreri cu privire la acest film şi-aici.
[rxmovie-445955]
PS: ştiu că n-am mai scris de foarte multă vreme un review la un fim, dar plănuiesc să reiau activitatea asta, dat fiind faptul că în ultima vreme am văzut filme pe bandă rulantă. ca să nu mai vorbesc de colecţia mea de dvd-uri în care am făcut azi ordine şi unde am găsit o groază nevizionate.
Ehe… ce vremuri.. printr-a 4a, când am citit prima dată, primul roman din seria Harry Potter! Nu cred că sunt prea mulţi care să nu fi citit măcar un volum, dacă nu chiar pe toate. Şi dacă nu sunt amatori de citit, atunci filmul cu siguranţă l-aţi văzut. Sau le-aţi văzut, că sunt mai multe. Ieri am “cumpărat” de pe filelist.ro toată seria Harry Potter şi azi, din lipsă de ocupaţie (chef) şi o dorinţă arzătoare să pierd vremea, m-am apucat să revăd aceste filme. Până acum, doar Piatra Filozofală a apucat să treacă prin Kaffeine, dar asta m-a făcut să-mi aduc aminte de prima dată când am fost la cinema. Da, filmul ăsta l-am văzut prima dată în cinema.
Nu m-am dus la premieră (era şi foarte aglomerat şi foarte scump), însă a doua zi eram pe scaun acolo, cu mama de mână, aşteptând nerăbdător să văd ecranizarea cărţii care m-a ţinut noaptea treaz. Îmi aduc aminte că aveam examen a doua zi, la limba română, iar eu pe la 2 noapte citeam nu ştiu ce capitol, la lumina slabă unei veioze, pe ascuns, să nu mă vadă ai mei. Acum, când îmi aduc aminte, mă simt de parcă aş fi în pielea Adrianei.
Revenind la film. Ţin minte foarte bine cum a fost prima dată când l-am văzut. Am fost cu sufletul la gură, pe parcursul întregului film, iar când am ieşit din sală, am reuşit să maschez bine dezamăgirea (scenariul filmului nu cuprindea nici măcar 30% din toate amănuntele pe care le citisem eu cu ceva vreme înainte) cu surprinderea de a-l vedea pe eroul preferat întruchipat în actorul principal. Cred că au fost câteva zile bune în care subiectul #1 de discuţie a fost Harry Potter. Acasă, la şcoală (mai ales! aveam o groază de colegi la fel ca mine) şi peste tot…
Ei bine, azi când am văzut filmul ăsta mi-am adus aminte de vremurile ălea. Erau vremuri oarecum frumoase, deoarece nu ştiam multe lucruri. Nu ştiam că din filme poţi învăţa multe chestii interesante şi poţi vedea dincolo de figura personajelor, adevăratul sens al anumitor replici. Şi asta mi-a prins bine mai târziu, când inspirat de anumite filme, am făcut destul de multe! Am scris chestii care mie mi se par interesante, am iertat, am decis că e vremea să-mi iau ţara la pas… Da, filmele chiar au avut o foarte mare influenţă a mea, în multe momente ale vieţii.
Încă n-am uitat cum acum câţiva ani de zile, când am trecut printr-un episod mai neplăcut, un film mi-a adus zâmbetul pe buze. Şi mie şi tatălui meu. Ce vremuri… Am început să le duc dorul, cu toate n-a trecut aşa mult timp.
O chestie e sigură! Cel puţin în cazul meu : un film bun, văzut într-un moment potrivit face minuni! Mai rău e atunci când îl vezi singur. Sau cu cine nu trebuie. Dar totuşi… detalii, detalii.
Panorama Theme by 
Themocracy
