Comments (5)

By A.Faith, 12 - January - 2010 1:22

Gabi Nistoran

Azi am avut plăcuta surpriză să aflu de un nou blog românesc menit să-i ajute cu adevărat pe cititorii săi. Un blog craiovean nişat pe o singură nişă de data asta Un blog despre web analytics aşa cum nu aveam până acum, scris de un om cu un CV interesant şi cu experienţă. Un blog scris cu pasiune şi un proiect pe care vreau să-l sprijin în totalitate, dat fiind faptul că domeniul nu-mi este deloc străin.

Bine v-am găsit! Sunt Gabi, prieten cu Gabi care cunoaște toată blogosfera. În schimb, eu sunt Gabi care astăzi a anunțat web-analytics.ro.

Da, încă un blog, mai exact unul de nișă. Uite cum ajung eu să mă ocup de două bloguri de nișă, ambele despre marketing online, ambele despre lucruri pe care le fac cu multă pasiune, ambele pe câte o specializare pe care am obținut certificare de la Google, dacă vă-ntrebați cine mi-a dat voie să-mi dau cu părerea.

Ideea unui blog de Web Analytics mi-a venit în urmă cu 3-4 ani, din diverse motive am abandonat-o, iar între timp domeniul fără cratimă nu a mai fost disponibil. Studenții care stau non-stop pe net n-au bursă, deci nici bani de domenii (pe atunci monetizarea blogurilor părea un basm frumos). Pentru că în acest timp nu a apărut niciun alt site dedicat științei numite web analytics, pentru că e activitatea care mă pasionează cel mai mult în ultimul timp și mai ales pentru că toată lumea folosește web analytics dar aproape nimeni nu știe cât de utile pot fi aceste instrumente, am hotărât că încă nu este târziu să îmi pun planul în aplicare. Am norocul unor colegi deschiși la inovație, care arată prin ceea ce fac că marketingul eficient nu este dușmanul marketingului creativ. Așa am ajuns să jonglez cu cifrele din analytics și să povestesc despre asta.

web-analytics.ro este pentru toți oamenii care creează pentru web, de la marketeri și programatori la bloggeri. Este important ca toți să vorbim aceeași limbă, dar mai ales să avem statistici acurate și să știm la ce să le folosim. Blogul va conține articole how to, poate și studii de caz, dar și noutățile deloc rare în acest domeniu. Vă las până când nu-i vine lui Gabi ideea să-i plătesc în bere frazele postate pe blogul său, dar nu înainte de a vă spune că m-aș bucura să primesc feedback-ul vostru pentru acest proiect aflat la început de drum.

Comments (10)

By A.Faith, 18 - November - 2009 23:44

Deşi nu obişnuiesc să abordez subiecte politice pe blog, îmi permit să fac două excepţii zilele datorită faptului că duminică au loc alegeri prezidenţiale, unde îmi voi exercita pentru a doua oară în viaţă dreptul la vot. Dacă prima dată m-am dus de curiozitate, acum mă duc deoarece consider că e necesară prezenţa mea şi a altor câteva milioane de tineri pentru a ne face vocile auzite. Ştiu, tâmpit mod mi-am ales, dar altceva nu-i de făcut! Articolul de mai jos reprezintă un guest post scris de Camelia Urcan în calitate de membru voluntar al OSUT (Organizaţia Studenţilor din Universitatea de Vest Timişoara).

Ce program ai duminică? Mergi la vot? Ăla eu, ăla eu…

Deci nu mergi. Bun. De ce nu mergi?
Ţi-e cam frică? Ţi-e frică să nu alegi prost? Ţi-e frică de absenţa unei schimbări? Ţi-e frică de ştampilă? Ţi-e frică să nu te părăsească iubita dacă pleci de lângă ea 10 minute ca să votezi? Ţi-e frică să o chemi să ţi se alăture? Ţi-e frică pentru că eşti tânăr şi crezi că nimeni nu te va asculta? Ţi-e frică de faptul că lucrurile chiar pot să se schimbe în bine, iar tu nu vei mai avea de ce să te plângi? Ţi-e frică de schimbare, pur şi simplu? Nu ţi-e frică? Păi şi atunci de ce vrei să stai acasă în sfântă zi de duminică, în loc să faci o vizită la urne?

Eşti tânăr, vârsta la care mai păstrezi un dram din optimismul copilăriei, optimismul acela care te face să crezi că poţi să realizezi tot ceea ce-ţi propui. De ce încerci să reprimi acea gândire pozitivă? De ce nu mai eşti mândru de dreptul tău? Adu-ţi aminte de vremurile când erai mic şi abia aşteptai să fii unul dintre „cei mari”, să conteze şi părerea ta. De ce ţi-a pierit entuziasmul de îndată ce te-ai văzut adult oficial, major? Deja ai devenit nepăsător?

Nu discut aici pe cine să alegi – în fond, votul e secret şi îţi aparţine, la fel ca tuşul ce o să lase pe foaie cicatricea VOTAT. Asumă-ţi dreptul, nu te costă nimic! Vezi că România stagnează şi-ţi place să critici de pe margine, că deh, e uşor să arăţi cu degetul. Dar tu ce faci, concret? Dacă nu votezi, pierzi şi dreptul de a comenta şi de a te plânge în următorii cinci ani, pentru că deja avem destui arbitri. Ai curajul să-ţi asumi răspunderea pentru alegerile tale, ai curajul să-ţi mişti partea dorsală din faţa televizorului, în faţa buletinului de vot.

Pentru că altfel, nimic nu se va schimba. În continuare, promisiunile electorale şi binefacerile vor fi pentru pensionarii ce se înghesuie la o pungă de făină şi o sticlă de vodcă imprimată cu faţa unui candidat. Aceiaşi pensionari care vor primi măriri de pensii, în timp ce bursele studenţilor se împuţinează, pentru că tinerii sunt nesemnificativi în sondaje. De ce le-ar promite lor ceva, dacă oricum nu votează?

Asta e ceea ce vreau să înţelegi. Asta e ceea ce campania naţională „Eu nu instig… eu spun realităţi”, concepută de Organizaţia Studenţilor din Universitatea de Vest Timişoara, vrea să transmită. Nu te trage nimeni de mânecă să mergi la vot, căci nu mai eşti un copil de 10 ani pe care să-l -poţi manipula şi dirija. Acum ai crescut, priveşti realitatea cu alţi ochi. Dar gândeşte-te:

Asta e realitatea în care vrei să trăieşti?

Mă simt nevoit să menţionez faptul că sunt neutru din punct de vedere politic. Nu fac parte din niciun partid şi nici nu sunt simpatizant al niciunui reprezentant al clasei politice. Am refuzat orice oferte politice cu privire la publicitatea electorală pe blogul meu sau susţinerea vreunui candidat în orice mod. Campania promovată de acest articol este menită să sporească interesul tinerilor cu privire la procesul electoral, nu să susţină vreun candidat anume! Mai sus am menţionat două excepţii pe care le voi face în acest sens. Aceasta este prima

Comments (9)

By A.Faith, 21 - January - 2009 16:26

Acesta este o însemnare scrisă de Christian Vasile, sub formă de guest post. Este membru tânăr al comunităţii Blogoree.ro, care şi-a făcut intrarea într-un mod excepţional, cu un articol care mie personal mi-a rămas în cap de ceva vreme. Poate şi datorită faptului că a avut şansa de a interacţiona cu o altă lume, fiind elev de schimb într-o ţară vestică, ştiută de români sub numele de Danemarca Rubik’s Cube Elite Romania

Povestea a început, neoficial, Cu mulţi ani în urmă. Mai știți când eram mici și cubul Rubik 3x3x3 (pentru că era singurul de pe piață) ne frustra că nu puteam să-l rezolvăm ? Încercam mai întâi o față. Aia mai ieșea. Dar mai încercam o față. O reușeam și pe aia, dar se strica prima. Și tot așa. Dădeam cu el de pereți începând să credem că de fapt pentru asta e făcut. Ne deranja așa de rău că suntem mai proști ca o jucărie încât eram în stare să și plângem.

Țin minte că prima dată când am fost operat de polipi, am venit de la București acasă cu trenul. Nici acum nu am uitat că mama mi-a cumpărat un cub Rubik și un camion mic de jucărie, ca să nu mă plictisesc în tren. Mașinuța nu m-a interesat. Tot drumul m-am concentrat să rezolv cubul. Îmi plăcea așa de mult… Știam că trebuie să fie o soluție, dar nu o găseam. Acum nu mai știu unde e, ce am făcut cu el sau dacă mai e prin casă, poate aruncat prin bibliotecă în spatele cărților de care am fost cu mult mai interesat. Ani de zile am uitat de el. Nici nu am știut că mai există. Nici nu cred că am mai văzut unul de atunci.

Rubik din nou

La primul seminar din anul meu de schimb, în august 2008, l-am cunoscut pe Henrik. Henrik este un danez care s-a apucat de cuburi prin 2003. A campion național la 3x3x3, a câștigat Rubik’s Magic la Campionatul European din 2006 și a participat la multe alte competiții. L-am văzut cum face cuburile, și pe loc mi-am amintit de cubul și frustrarea mea din trenul de Ploiești. Mi-am spus „Gata! Mă apuc și eu”. De aici a început totul. De cub m-am apucat în septembrie 2008, dar foarte puțin până în următoarele luni. Treaba am început-o pe bune în noiembrie. Asta înseamnă trei luni până azi. Trei luni în care mi-am coborât recordul de la peste 3 minute la 45 de secunde. Cu două sau trei ore pe zi de muncă am avansat pe zi ce trece. Și nu doar atât. A început să-mi placă prea mult, mi-a intrat în sânge. Și m-am convins și eu că și cubul este un drog. M-am convins că dacă vrei și ești dispus să acorzi mult timp acestui hobby, recordurile mondiale nu mai sunt chiar așa de ciudate.

Rubik’s Cube Elite Club Romania

Proiectul Elite Romania m-am gândit să-l deschid după ce am încercat să caut niște lucruri despre cub pe net. Am găsit niște forumuri, ceva oameni interesați, dar nimic mai mult. Cubul nu este un fenomen în România. Este doar un hobby. M-am gândit să încerc eu să fac o pagină pentru cub în România, așa încât să îi pot aduna în același loc și pe cei care știu deja, și pe cei care vor să învețe. Cu multă susținere, și dacă reușim să găsim și mai mulți oameni interesați, poate vom reuși să facem și un Open România, așa cum sunt în foarte multe țări din Occident, dar și din Asia. Doar în luna ianuarie 2009 se dispută nu mai puțin de nouă turnee, printre care și Openul din Aachen, Openul din Sao Paolo, Openul din Coreea sau cel din San Francisco.

Lumea cubului are granițele mult mai departe decât acel 3x3x3. Dacă e cineva interesat de ele, le va afla cu siguranță datorită și prin acest proiect. Cine știe, dacă găsim suportul necesar poate reușim să și omologăm competiția. Nici nu e așa de greu. Cert e că prima dată trebuie să ne arătăm interesați. Să facem un turneu, două, unde chemăm probabil un reprezentant de la Asociația Mondială a Cubului care să vadă că vrem să ne ținem de treabă. Dacă ajungem la acest pas, totul e ca și rezolvat. Vom primi tot suportul necesar din partea Asociației Mondiale. Timpii reușiți aici se vor păstra și ei în arhive, la fel ca și cele de la orice alt concurs. Încet încet, putem să facem un turneu mic, într-unul de Grand Slam, ca în tenis. La început va trebui să găsim singuri resursele. Odată ce lumea va auzi de noi, vor veni singuri să participe. Totul se poate face în primul rând cu foarte multă muncă. Și organizare. De aceea am înființat acest proiect, pentru care am planuri mari. Știu că sunt și în România oameni interesați de cub, așa că de ce să nu profităm. Între patru și cinci aprilie se va desfășura Openul Danez în Copenhaga, unde intenționez să particip (poate ca și concurent, poate ca și simplu spectator). Cu ce aș vedea aici aș putea veni acasă cu ceva experiență. Acolo mă voi întâlni cu Henrik din nou, și sunt sigur că dacă i-aș cere sprijinul, l-aș primi.

Rubik’s Cube Elite Romania este doar la început. Cu siguranță că lucrurile nu vor merge ca pe roate. Vom întâlni și greutăți, dar sperăm să primim și ajutor. Eu unul, știind cum merge treaba în Danemarca, am speranța că se poate și în România.

Promovare

Linkul blogului este http://rubixelite.wordpress.com/. Dacă doriţi să ajutaţi la promovarea lui, puteţi folosi codul de mai jos:

<a href="http://rubixelite.wordpress.com/" target="_blank">
  <img style="text-align: left;" src="http://i42.tinypic.com/2nbytyo.jpg" border="0" alt="Rubik's" />
</a>

PS: dacă ştii cum să ceri promovare gratuită, primeşti

Comments (13)

By A.Faith, 16 - March - 2008 21:14

Singură. De fapt doar ea şi banca. I se citea pe chip entuziasmul. De altfel, îşi muşca continuu buzele. Telefonul o atenţionă: Trenul ajunge în 5 minute. Ar trebui să fii acolo deja, spre binele tău. Zâmbi şi opri alarma. Cu fiecare secundă, impulsuri îi străbăteau trupul, fiori porniţi din inimă. Simţea că nu mai putea sta jos aşa că se ridică. Oare câte alte persoane au trăit sentimentul pe care îl simt eu acum, stând în acelaşi scaun, aşteptând ca acelaşi eveniment să se producă? Nu contează, pentru că nimeni nu l-a trăit ca mine. Până să-şi termine şirul gândurilor, un şuier prelung se auzi iar în zare se putea vedea locomotiva. Părea să fugă, să mănânce pământul astfel încât să livreze poate cel mai important lucru: iubirea.

Cu un scârţâit de roţi se opri. Uşile se deschiseră iar dinăuntru puhoaie de oameni se grâbeau. Cu bagaje, poşete, copii mici, fiecare vroia să coboare mai repede. Îl căută cu privirea. Dar nu îl găsi. Din ce în ce mai puţini oameni coborau iar odată cu ei şi respiraţia ei se rărea. Însă, exact când crezu că totul e pierdut, o mână o atinse pe umăr. Violeta? La auzul vocii, inima îi stătu în loc pentru o clipă. Închise ochii şi într-o secundă îi trecură prin cap toate nopţile pierdute cu el la telefon, când aşeza în geam o pătură pentru ca părinţii să nu bage de seamă că e încă trează, toate clipele când fusese tristă iar vocea lui o alina, toate sfaturile şi secretele pe care acel glas i le-a şoptit.

va urma…

CrissA

Comments (8)

By A.Faith, 15 - March - 2008 11:00

Au trecut 5 luni de când am deschis blogul ăsta. Nici prin cap nu-mi trecea că datorită lui voi întâlni atâţia oameni (mai normali, mai puţin normali, asta oricum e altă discuţie), voi purta atâtea discuţii, voi avea atâtea certuri, voi primi ameninţări şi cu atât mai puţin nu-mi închipuiam că cineva ar avea răbdare să-l citească rând cu rând, fără să-i scape o literă. Am deschis şi un sondaj de opinie, prin care vă întrebam pe voi, cei care vizitaţi acest blog şi obişnuiţi să reveniţi, care e modalitatea de a-l accesa. Până în momentul de faţă, se pare că blogroll-urile sunt sursa #1 de trafic stabil a acestui site şi nu motoarele de căutare, după cum arată Google Analytics în statisticile din ultima lună. Cu toate că n-am implicat acest blog în niciun schimb de linkuri (deoarece personal nu mi se pare deloc o idee bună), îmi place când mă regăsesc în paginile altora. De ce? Nu pentru că aş avea eu vreun vis obscur şi ciudat, ci pentru că poate în felul ăsta respectivii îi îndeamnă şi pe alţii să vadă despre ce scriu eu. Ah să nu uit! Precizare: când am spus că nu agreez ideea de schimb de linkuri, m-am referit la ideile/realizările unor experţi, care se milogesc de tine pentru un link şi dacă primesc un refuz, nu realizează faptul că în blogroll e loc doar pentru bloguri citite/apreciate de mine.

Se pare că ideea de-aici a prins contur sub altă formă, pentru că până în secunda de faţă, n-a avut prea mare succes. Cu excepţia articolului scris de mine şi de Dida, care va ajunge şi într-o revistă clasică, restul nu prea merită să intre în categoria Cross-blogging. Tocmai de-aia, vreau ca în săptămâna ce urmează să-i încurajez la modu’ scrie că dacă nu, dau ochii cu tine iasă urât pe toţi cei care intră pe blog să lase puţin lenea de-o parte, să-şi pună capul la contribuţie şi să scrie. Aveţi promisiunea mea că voi lua în considerare tot ceea ce va ajunge la mine.

Fie că e vorba de cititori fideli, fie că e vorba de persoane care intră pe-aici doar când îşi aduc aminte, e bine venit. De nominalizat, aş avea câteva persoane :

1. Dida – scumpa mea naşă, datorită căreia am riscat
2. Krossfire – Stay metal, my friend!
3. Beranger – Mare om, mare caracter, ar fi o onoare pentru mine să am un articol de-al său publicat aici
4. Doro – Cred că ai scrie un articol minunat despre role, că tot mi s-a pus mie o muscă pe creier acuma că am oasele prea întregi
5. Florin Postolache – Muzică ?
6. Ramona – Japonia sau forumuri?
7. Pollux – despre menah menah sau roflmao?
8. Zeffy
9. Cypress – cred că ar face deliciul o enumeraţie a gadget-urilor tale, cum le-ai cumpărat şi cu ce te ajută
10. Ana
11. Eugen – sunt curios cum e când toată lumea zice de tine că eşti rău (sau că nu faci bine) – nu că mi-ar fi străin sentimentul
12. Cristina Pyuric
13. Cineva de la Rezistenţa Urbană
14. Jen
15. Koma
16. Rottenkiddu’
17. Flori

Dacă mă gândesc mai bine, ar mai fi, dar nu mă ajută prea bine memoria în secunda de faţă. Aşadar, stimabililor, dacă aveţi bunăvoinţă şi nu aveţi idei, mintea mea s-ar putea să poată cloci ceva care să vă inspire. Dacă aveţi bunăvoinţă şi aveţi şi idei şi mai bine, aştept să se concretizeze. Dacă n-aveţi bunăvoinţă, dar aveţi o idee, nu e grabă. Dacă n-aveţi niciuna, no mo’ comments.

Startul va fi dat mâine, cel târziu poimâine de un articol semnat Cristina :bounce: .