Comments (16)

By A.Faith, 10 - March - 2010 16:00

Nu ştiu voi, dar eu am o relaţie specială cu poştaşul meu. Pe unde-l văd, pe-acolo îi umplu frigiderul cu carne. Categoria 1, zic!

Prima experienţă „mişto” pe care am avut-o cu el a fost acum cam 2 ani, vara. Stăteam şi eu ca tot omul, cu căştile-n urechi, cu burta la soare, în balansoar şi mă bucuram de viaţă. Că deh doar de-aia e vacanţă. Ştiindu-mă singur acasă şi fără vreo chestie anume de rezolvat, am adormit. Şi numai bun e somnul ăla de după amiază, neplanificat şi fără vreo grijă pe cap. Numa’ că iubitul meu poştaş se afla la datorie, urlând ca dobitocul pe alee „Poşta, poşta” de parcă-i tăia cineva gâtul. Am zis că dacă are ceva de lăsat, există cutie poştală, marcată frumos, se descurcă, doar de-aia e plătit.

Numai că nu, el s-a gândit să facă exces de zel şi să-mi livreze un spam de la Readers Digest în persoană, intrând în curte. Să fac cu inima când am văzut un ditai muntele de om, cu înfăţişare tip Păcală, cu bască tipică acoperindu-i mufarina, cum vine cu paşi repezi spre mine. Ce contează că intră la un om în curte, el avea o misiune de o deosebită importanţă pentru ţară. Dă-o dracu de proprietate privată! Altă dată, a luat-o la chestionat pe mama, că niciodată nu e acasă când vine el să-i aducă corespondenţa. Da’ a fost pus la punct rapid pentru neobrăzare. Nu mai spun de faptul că ori de câte ori vine, duhneşte a zaibăr de zici că e nea Mărin din Piaţă, care vinde vin vărsat, scos din butoiul de 5 litri cu gura şi pus în 2 sticle de 2L. Hai una jumate, ca să fim cinstiţi.

Ultima lui ispravă m-a lăsat fără replică. Trecem peste faptul că Statul/Guvernul/Bau-bau vrea să ne ia şi cei 42 de lei pe care-i primim lunar (sau mai bine zis pe care ar trebui să-i primim lunar, că niciodată nu vin la timp). Trecem şi peste faptul că acum un an de zile am bântuit vreo 2 zile cu acte pe la tot felul de instituţii dubioase de prin oraş ca să mă asigur că îmi voi primi drepturile băneşti în contul propriu şi personal de la bancă. Dar nu trecem peste faptul că azi am primit alocaţia la modul 4 bancnote de 10 lei şi 2 pixuri, că n-a avut mărunt. Aveţi mai jos poza. N-am încasat-o eu, că n-o primeam, nu semnam şi făceam şi tam-tam pe tema asta!

Bătaie de joc

Şi în încheiere, faza cu mirositul a alcool de la o poştă (ironică expresie, nu-i aşa?) vine în completarea faptului că omul se deplasează pe stradă cu Fiatina din dotare. Deci, nu numai că se prezintă beat la servici, e un dobitoc de primă clasă şi sare calul de fiecare dată, dar mai şi conduce sub influenţa licorilor bahice. Există vreo posibilitate prin care aş putea să scap de stresul numit „poştaşul” ? M-am gândit să-mi iau aparat de electroşocuri, dar mi-e că fac naiba vreo boacănă şi crapă ăsta, de-l am pe conştiinţă după. Iar cu bâta nu mă pretez, că nu-mi place să văd sânge.

PS: acum 2 săptămâni l-a muşcat un câine într-o curte. se gândise bineînţeles să facă livrarea la domiciliu… literalmente!

Comments (3)

By A.Faith, 16 - February - 2010 22:06

Uneori, în ciuda aparenţelor, mai poţi face şi ceva interesant pe la ore atunci când te duci. Am avut de abordat într-un eseu problema „The scientific evolution versus the spiritual evolution”. Fiindcă n-are rost să abordez subiectul în limba engleză şi într-un limbaj de lemn, voi încerca să fiu mai uman şi mai plastic în exprimare.

Suntem animale şi asta nu ne poate nimeni nega. Fie că suntem adepţi ai creaţionismului sau ai darwinismului, la bază suntem mamifere cu aceleaşi instincte animale pe care le are orice dobitoc, patruped sau biped sau mai ştiu eu cum. Ne luptăm pentru supravieţuire, facem tot ce ne stă în putinţă să perpetuăm special (uneori, mai mult decât e nevoie) şi nu în ultimul rând, avem defecte. Aici vruiam să ajung. Consider căă cel mai mare defect al omului e setea de sânge. Dorinţa de nestăvilit care apare cel puţin o dată în viaţă de a vedea sânge curgând. Şi nu, nu mă refer doar la abordarea conotativă a expresiei „sete de sânge”.

Cazul 1

Episodul Poliţistul pălmuit vs profesoara ţigancă. S-a scris, s-a discutat, am abordat şi eu subiectul, ce mai… un adevărat tam-tam! Toată lumea a ridicat piatra şi-a dat, fără să gândească foarte mult şi fără să cerceteze în amănunt situaţia. Rezultatul l-am văzut azi la televizor, la emisiunea Gabrielei Vrânceanu Firea, unde a fost invitată profesoara în cauză. Fiindcă rolul acestei însemnări nu este acela de a judeca şi de a împărţi dreptatea, aşa că o să mă refer stict la ce mă interesează pe mine. Dincolo de faptul că discuţia s-a dus în direcţia „invidia, valoarea mea, valoarea mea”, persoana respectivă a avut o abordare la care nu mă aşteptam. Citez: „e vreo problemă dacă am încercat să-mi depăşesc condiţia?”

Şi de fapt, cam asta e problema. Uitându-ne la cât “sânge” se cere în cazul ăsta (băgaţi un ochi la comentariile pe seama acestui subiect şi o să vedeţi exprimări care mai de care mai elevate despre cum respectiva trebuia dusă la pădure, omorâtă, etc.etc.), cred că majoritatea oamenilor văd o problemă în a-i oferi şansa respectivei de a-şi depăşi condiţia. Mai departe, e treaba altora, nu mă interesează, dar voi urmări cazul, că mă interesează.

(mai multe informaţii despre subiect aici – cu secvenţe din emisiune, pentru cei care n-au fost pe fază atunci)

Cazul 2

Tot din plictiseală şi dintr-un prost obicei dobândit de-alungul vremii de a mă uita la TV în timp ce mănânc, am aflat de o întâmplare barbară: un pui de mistreţ a fost căsăpit de nişte moldoveni turmentaţi speriaţi (link). Am putea spune că oricum mistreţul avea şanse să fie omorât de către un vânător, de la egal la egal. Dar să nu divagăm.

Percepţia generală despre moldoveni nu este una tocmai strălucită (fiind binecunoscute adresările precum „moldovean borât” sau alte variaţiuni), dar tind să mă depărtez puţin de ideea de a generaliza doar din cauza faptului că sunt unii mai breji care scot capul în lume mai des decât ar trebui. Dar mă întreb aşa, în prostia mea, din tot satul ăla, nu s-a gândit nimeni să mai aştepte puţin să vină vânătorii sau cei de la protecţia animalelor?, să-l tranchilizeze şi să-l ducă în pădure Trecem peste faptul că au fost copii şi au văzut asta, ăia sunt obişnuiţi de la Counter Strike şi alte shootere SF cu sânge şi alte chestii. Dar întreb aşa, ca idee: de ce erau oameni acolo care râdeau când animalul ăla era căsăpit fără milă?

Concluzia pe care eu personal o trag după toate aceste întâmplări ce au ajuns la urechile mele azi e una simplă şi totodată tragică: degeaba evoluăm din punct de vedere tehnologic. Din punct de vedere spiritual suntem la fel ca acum 4000 de ani. Ridicăm piatra şi dăm fără să ne gândim. Setea de sânge a rămas şi va rămâne în continuare în noi…

PS: nu încerc să fiu moralist cu aceste rânduri. îmi recunosc şi eu partea mea de vină când vine vorba de ceea ce am judecat aici. îmi place să cred însă că am adoptat o atitudine civilizată.

Foto by Roxana Radu

Comments (7)

By A.Faith, 15 - February - 2010 22:38

Se pare că am stat cam mult offline azi. Am aflat de povestea cu poliţistul şi profesoara care se pălmuiesc reciproc de la Observatorul Antenei 1, pe la ora 19 fără câteva minute, când Lucian Mândruţă a prezentat incidentul cu menţiunea că ştirea va urma ceva mai târziu în jurnal (desigur, la final, dar între timp am căutat-o repede pe internet şi-am aflat ce mă interesa). Clipul cred că l-a văzut toată lumea. L-am adăugat şi eu mai jos, just in case Continue reading 'Discriminarea ţiganilor şi impotenţa autorităţilor'»

Comments (15)

By A.Faith, 27 - January - 2010 23:16

Banca Transilvania

Sunt client Banca Transilvania din toamna anului 2008, când mi-am făcut cont după o experienţă foarte nasoală cu BRD. Mereu am avut o părere bună despre banca asta. Tipa de la casiere are un zâmbet foarte frumos, un decolteu generos, de ţi-era mai mare dragu’ să-ţi faci de lucru pe la ghişeul ei. Comisioanele mici pentru operaţiuni şi zero taxe de administrare pentru cont şi card sună foarte bine, mai ales că la final de an nu te trezeşti cu scrisorică acasă de notificare că ai contul pe minus din cauza vreunei clauze contractuale nebăgate în seamă la semnare. În plus, nici n-aveam nevoie de acte suplimentare, fiind minor la data respectivă. Ce mai, am crezut că am dat peste banca de care aveam nevoie!

Toate bune şi frumoase până când au schimbat-o pe tipa de la ghişeu. Tragedie! Am şi întrebat-o pe colega ei de ce nu mai lucrează. Aparent, criza a făcut-o să-şi caute un loc de muncă prin ţări străine. Păcat de ea, că era fată bună, cum s-ar zice. Aşa m-am hotărât să-mi activez şi eu opţiunea de internet banking, numai că aşa au început şi probleme. Prima dată am semnat contractul şi am fost rugat să aştept 2 săptămâni să primesc telefon de la ei, să vin să-mi ridic plicul cu PIN-ul. Dubios, ar fi putut să mi-l trimită acasă. 3 săptămâni mai târziu, m-am prezentat la oficiu respectiv, curios de ce nu a luat nimeni legătura cu mine. „Păi ştiţi, sunteţi minor, nu puteţi să vă activaţi internet bankingul”. Say whhaaaat? Şi de ce-mi spune asta acum? În contract nu scrie nimic, am pierdut aproape 15 minute să-l citesc rând cu rând.

3-4 luni mai târziu, am devenit major, am scăpat de probleme Sau cel puţin aşa credeam. Totul până când am ajuns acasă şi am deschis Mozilla Firefox pe laptop, încercând de zor să mă loghez în aplicaţia BT24. La anu’ şi la mulţi ani, că fără IE 5.5 minim aplicaţia nu se urneşte sub nicio formă. Am încercat să mă dau drept Internet Explorer, nimic. Nu vrea şi pace. A trebuit să mă folosesc de janghina de desktop cu IE6 pentru a-mi verifica finanţele sau s-o suport pe noua tipă de la ghişeu.

Am trimis un email de sănătate la Banca Transilvania şi am primit următorul răspuns:

Pentru utilizarea aplicatiei BT 24 este necesara folosirea sistemului de operare Windows NT / 2000 / XP si a browser-ului Internet Explorer, versiunea 5.5 (minim). Astfel, mesajul precizat de dvs. ‘Contact your administrator for further assistance.’ se receptioneaza in cazul in care pentru accesul in aplicatia BT 24 se utilizeaza Browsere de tipul Mozilla /Firefox/Opera/konqueror sau sisteme de operare de tipul Linux.

No, bine mă! Şi eu ce fac acuma? Mă chinui de-mi sar ochii? Da’ dacă n-am nici Windows şi nici Linux şi mă dau pe net de pe un Mac? Atunci ce fac? Schimb banca?

Bag seamă că problema nu e una recentă, dacă se aminteşte acolo de compatibilitate cu IE 5.5 (apărut prin 98, dacă nu mă înşeală memoria). Păi să fiu eu sănătos, că de-atunci multă apă a mai curs pe Jiu fraţilor, iar tehnologia a mai evoluat. Halal securitate într-o aplicaţie gândită pentru versiuni aşa vechi de software. Ştiu că certificatul ăla de autentificare ajută şi el la ceva, da’ totuşi, nu se poate un upgrade?

Nu am înţeles niciodată de ce băncile bagă bani în campanii de promovare pe internet (şi nu numai) înainte de a rezolva problemele interne pe care le au. De ce nu pun la punct un sistem cu un work-flow bine organizat, cu o interfaţă grafică simpatică şi care să funcţioneze (apropos de asta, IE8 nu prea se pupă cu BT24) în orice browser, în orice sistem de operare?

De ce să dezvolţi o aplicaţie AIR, un format pe care personal îl consider exotic, atunci când există o groază de alte variante mult mai bune? De ce aş folosi Agenda BT pe post de agendă dacă nu pot să-mi sincronizez datele de-acolo cu telefonul mobil? De ce să oferi un sistem foarte incomod de internet banking şi în acelaşi timp să bagi bani în promovarea lui şi a imaginii băncii pe internet?

Sunt curios, mai există clienţi Banca Transilvania pe aceiaşi lungime de undă cu mine?

Comments (3)

By A.Faith, 21 - January - 2010 20:52

Îmi place cum s-a numit proba de ieri: simularea competenţelor digitale. A fost o simulare şi o să fie mereu o simulare, fiindcă în marea lor majoritate, competenţele digitale ale marii majorităţi a elevilor de clasa a 12-a sunt la nivelul clasei 1 în cel mai fericit caz, dacă e să privim prin prisma programei şcolare.

E trist să nu ştii în ziua de azi cu ce se mănâncă un document Word sau un Powerpoint. E vorba de noţiuni de cultură generală. Dincolo de limbajul de lemn şi de complicarea cu varianta tradusă după ureche în limba română a interfeţei de Office, există lacunele fiecărui elev. Recunosc, la partea de Acces nu mă pot numi vreun cunoscător. M-am jucat de foarte puţine ori cu aplicaţia şi atunci doar din curiozitatea de a vedea ce face şi la ce ajută. Rareori mi-a fost de un real folos, deci nu o pot trece în categoria “daily used apps”. Dar totuşi, cât de greu e să deschizi un fişier şi să efectuezi nişte operaţii simple, intuitive? Aparent, pentru unii noţiunea de “structură de directoare” e la fel de complicată precum demonstrarea formulei E=MC².

Şi ce e cel mai trist e că se pune acelaşi calificativ pentru majoritate. Şi ştim cu toţii că majoritatea decide într-un sistem democratic. Mi-e frică să mă gândesc la faptul că oamenii care nu sunt în stare să facă ceva util în viaţă vor decide peste câţiva ani încotro ne îndreptăm noi toţi, ca naţiune. Mi-e frică să mă gândesc la faptul că un scenariu precum Idiocracy poate deveni realitate în mai puţin de 1000 de ani.

Nu cred că mai e nevoie să detaliez subiectul site-urilor picate datorită faptului că nu s-a aşteptat nimeni la un aflux aşa mare de vizitatori. E aşa de greu să pui la punct un sistem de caching sau de load-balancing astfel încât să nu serveşti 404 la o pagină de interes naţional…

E trist.

Am mai citit şi alte păreri despre acest subiect la Alleks, Flori ş Axel, dar majoritatea au acelaşi ton.

PS: subiectele pe care le-am avut eu ieri sunt ataşate la acest post. de remarcat ce scrie în subsolul paginii.