Category: Parerea mea

Viaţă 2.0

By A.Faith, 18 - October - 2009 0:26

Nu ştiu câţi dintre voi aţi citit articolele despre Webstock sau pe câţi dintre voi v-a împins curiozitatea să aruncaţi o privire peste prezentarea Bogdanei Butnar de la acest eveniment care trata foarte interesant subiectul vieţii 2.0 în care s-a transformat viaţa personală a fiecărui individ care mai bagă ochiul din când în când pe net. Totuşi, sunt sigur că rândurile care urmează o să atingă o bună parte din persoanele care se vor osteni să le citească.

Facebook

Facebook

Facebook

În viaţa fiecărui internaut (român) a existat cel puţin un moment de cotitură care i-a schimbat complet modul de a privi internetul. Pentru mine totul „s-a dus dracu’ ” atunci când am descoperit că Internet Explorer nu e un program evil care îţi bagă viruşi în calculator (mă rog, el prin definiţie este, în special versiunea 5 şi 6) aşa cum mă minţea tipu’ de la sala de internet care mă mai lăsa când eram mic să mai butonez PC-ul său. Pentru unii momentul ăla a fost când au descoperit Facebook-ul. Sau Hi5-ul, după caz. Spun asta pentru că o dată cu această invenţie conceptul de photo sharing a fost perceput altfel. Nu mai trimiteai pozele cuiva, ci le postai pe Facebook/Hi5 şi le vedea acolo. Şi cum spuneam, de-acolo s-a dus dracu’ complet lumea. Continue reading 'Viaţă 2.0'»

Ziua Pasiunilor

By A.Faith, 13 - September - 2009 8:00

Azi vom vorbi despre oamenii care şi-au urmat un vis şi care şi-au cultivat o pasiune, într-un mod care îi face speciali faţă de restul care îşi omoară timpul liber în faţa televizorului, într-un bar comun sau într-un club oarecare. Oameni care văd în ziua de sâmbătă o ocazie pentru a ieşi la o plimbare offroad, pentru a zbura sau pentru a se duce la un photowalk.

Roxana Radu

blegurp despre R.R“Am cunoscut” într-o noapte târzie, pe Y!m, după un şir de replici pe blog. Schimbasem tema blogului şi pluginul care trimitea comentariile prin email era problematic. Comentase ea ceva şi vruia comentariile pe mail, să putem conversa în linişte. Am mai discutat fugitiv despre una alta, mă rog, nu a fost ceva foarte interesant. În BlogTrip, ne-am cunoscut de-a binelea. Am aflat că avem pasiuni comune: maşinile (offroad) şi fotografia. Mă rog, eu nu găseam o plăcere nebună în a fotografia stâlpii de pe marginea drumului, dar nah, fiecare cu goangele lui :) )

Apoi am aflat că l-a achiziţionat pe Dark Dude. Deci… wow :) super maşină, super idee, super oportunităţi. Dark Dude, pe numele lui adevărat Toyota Land Cruiser VZY 90, are sub capotă o herghelie destul de mare şi de puternică, compusă din 6 cilindri numa’ bună de alergat pe coclauri. Încălţată cu nişte cauciucuri mari şi late, echipată cu vinci şi cârlig de tractare, e genul de maşină pe care orice om care a ieşit în afara şoselei pentru o plimbare mai specială şi-o doreşte. Măcar pentru o tură…

Cine e Roxana Radu? O persoană foarte sociabilă, căreia îi place să alerge pe “drumurile” patriei, să urce deaurile, să facă poze, să se bucure de natură şi de viaţă. Un model de urmat, dacă-mi permiteţi.

Cătălin Buzatu

catalinbuzatu1Maestrul agronom, stimabilul Cătălin Buzatu… se putea să-l omit eu din lista oamenilor cu hobby-uri interesante? De prin martie şi-a dedicat o bună parte din timpul liber (deh, e student, are timp liber berechet :) ) ) unui hobby foarte interesant, antrenant şi uneori, periculos: paraşutismul. Aici pot spune că ne asemănăm: amândoi ne-am petrecut copilăria uitându-ne cu jiind la cei care planau de-asupra Craiovei pe timpul verii şi săreau, aterizând în zona de sud, la aerodrom. Era aşa frumos să te uiţi pe cer să vezi puncte care picau în gol câteva secunde, după care îşi deschideau paraşuta şi zburau uşor, în zig-zag, spre acelaşi loc. De câte ori ne-am pus întrebarea: oare când o să pot face şi eu asta… oare când?

A trecut mai bine de jumătate de an până când a sărit, timp în care pot spune că s-a pregătit intens, atât din punct de vedere moral, cât şi fizic. Nu de puţine ori conversaţiile au fost purtate după tiparul “hai la o bere / nu merg pt că învăţ / am antrenament /etc.”.Omul s-a dedicat acestei pasiuni şi de curând a sărit, devenind paraşutist cu acte-n regulă.

Cine e Cătălin Buzatu? E prezenţa tonică a unei seri de vară pe-o terasă, stropită din belşug cu multă bere, care îţi vorbeşte de paraşutism şi te face ca a doua zi să te duci cu noaptea în cap la club şi să te înscrii pe lista pentru următorul salt.E genul de om care îţi insuflă plăcerea zborului cu avionul sau cu paraşuta dintr-o poveste scurtă despre cum e în avion sau cum e atunci când părăseşti avionul şi eşti în cădere liberă. Un model de urmat, dacă-mi permiteţi.

Paul Ispas

PhotowalkE omul care scrie pe iLL.ro. Nu-mi aduc aminte când a fost prima dată când am discutat cu el. Poate că a fost pe 9 octombrie 2008, când am comentat eu la acest articol sau poate a fost mai devreme, nu ştiu sigur. Dar nu asta e important. Despre Paul Ispas nu pot să spun foarte multe pentru că nu-l cunosc personal. Nici online nu am discutat foarte multe, însă l-am ales datorită faptului că a pornit una dintre comunităţile online faţă de care am respect: Photowalk.ro

Mie mi-a plăcut fotografia de mic. De curând, mi-am cumpărat propria mea jucărie de care sunt foarte mândru. Dar nimic nu e foarte interesant atunci când faci numai tu acel lucru. Ok, există momente în care îţi iei camera şi o iei la pas spre vreun loc anume de unul singur. Însă e mult mai interesant atunci când ai companie. Aşadar, doi oameni (sau mai mulţi) care fac fotografii pe stradă, în parc sau oriunde altundeva (pe o anumită temă) = photowalk.

Pasiunea lui Paul este fotografia. Sau fotografia în compania prietenilor. Photowalk. Să mergi pe stradă, împreună cu oameni cu care te înţelegi bine şi să fotografiezi momente şi lucruri interesante. Din mai multe perspective. După care, să le pui pe toate la un loc şi să faci o descriere mută a unei ieşiri unde ai socializat într-un mod cu totul aparte cu oameni atinşi de acelaşi microb: fotografia.

Cine e Paul Ispas? E omul cu photowalk-urile, care a făcut din arta fotografiei un mod foarte interesant de socializare. Un model demn de urmat, dacă-mi permiteţi.

Ziua Pasiunilor

Ziua Pasiunilor este o iniţiativă care mi-a mers la suflet. Am aflat citind pe blogul lui Doru Panaitescu şi de câteva zile mă gândesc tot mai des la pasiunile mele: roadtrips, offroad trips (se-aude Roxana :) ) ?), ski, biking, fotografie, etc.etc. Am vrut să promovez ideea, dar m-am gândit că un RT e insignifiant. Am încercat în rândurile de mai sus să dau exemple de oameni care şi-au cultivat nişte pasiuni într-un mod aparte, devenind modele de urmat. Nu sunt singurii care fac asta. Mai sunt, doar că nu foarte mulţi. Sau încă nu au curajul să se afirme la fel.

Îmi doresc să întâlnesc mereu oameni de la care să am ce învăţa. Oameni care au o pasiune pe care o cultivă cu succes!

FTW Party

By A.Faith, 6 - September - 2009 21:14

Trebuie să-mi fac şi eu datoria de blogger şi să scriu despre FTW Party. Ştiu că au trecut câteva zile bune de-atunci, dar am o scuză: am fost plecat din localitate şi am venit foarte obosit acasă. În plus, există momente în care laptopul e cel mai mare duşman al tău. Un fel de writters-block, dacă vreţi să-l numiţi aşa :)

În primul rând, trebuie să mulţumesc şi eu celor care au făcut posibil acest eveniment: Bobby, echipa FTW (Sadak, Minxieee, Raluxa, Bluarto, Andrei, Ciops si Etherfast) utilizatorii care s-au prezentat şi sponsorilor (Ursus, Coca-Cola, Redd’s, Timișoreana, Peroni, BitDefender, Millenium Communications). Ştiu că e un clişeu să înşiri o listă de nume atunci când trebuie să mulţumeşti, dar fără un efort susţinut, nu se poate face treabă bună.

În al doilea rând, trebuie să mulţumesc unei bune prietene care mi-a făcut ziua de joi mai frumoasă cu un simplu telefon. Asta apropos de ce spuneam aici. Datorită ei am ajuns la Bucureşti, am avut unde să dorm şi totul a fost bine. Am menţionat-o separat, pentru că are merite deosebite :)

Deşi am plecat din Craiova la 12.45 (după o fugă nebună de la casa de bilete până la linia 3), am ajuns în Bucureşti abia pe la ora 5, plictisit şi enervat de locul pe care l-am avut în tren: în dreapta o babetă pe care o căuta moartea pe-acasă, în faţă doi cocalari ce au vorbit tot timpul drumului la telefon de parcă erau singuri în tot vagonul. Ah, dulce Românie :D M-a pescuit stimabilul Eugen din Gara de Nord, după care am plecat spre locul cu pricina, unde am ajuns după vreo 10-15 minute de mers pe jos. Bucureştenii ăştia… se plâng tot timpul când trebuie să meargă pe jos!

Cu toate că am văzut pe net că există o piscină la acel club, n-am avut inspiraţia să-mi iau şi eu echipamentu’ de făcut baie. Norocul meu a fost Sadak! Băiat deştept, a luat două perechi de slipi şi ne-am bălăcit de voie vreo 10 minute în apa aia super caldă. Data aviatoare intră şi Minxieee cu noi, nu? Continue reading 'FTW Party'»

Dă-mi şi mie nişte bani cu împrumut…

By A.Faith, 27 - August - 2009 15:44

Încep să scriu acest articol cu riscul de a-i supăra pe unii, însă cred că e nevoie de o clarificare cu privire la împrumuturi băneşti!

De prin decembrie muncesc şi sunt remunerat pentru munca pe care o depun, deci mă pot lăuda cu o oarecare independenţă financiară faţă de ai mei. Altfel spus, atunci când vreau să ies la un cico în oraş, nu mai e nevoie să trec pe la mama şi pe la tata şi să spun poezia. E suficient să trec pe lângă un bancomat şi am rezolvat problema. Şi nu am avut decât o singură dată o problemă reală cu banii, când am fost nevoit să împrumut. Ok, mint, au fost două :)

Să vă spun o poveste, ca să nu fiu rău aşa… din prima :) Să presupunem că faci parte din cunoştinţele mele şi că dacă îţi faci puţin curaj, îndrăzneşti să mă suni să mă scoţi la o bere sau ceva de genul ăsta. Altfel spus, nu îmi eşti în totalitate străin. Şi mă suni şi mă scoţi la o bere şi după două trei guri, vine întrebarea: auzi amice, n-ai să-mi dai şi mie nişte bani cu împrumut? Şi-ntreb şi eu, un alta, de genul „la ce-ţi trebuie”, „când se întorc înapoi în contul meu”, ca să fiu sigur că nu-i ultima dată când te văd la culoare :)

După terminăm noi berile, bag plasticu, scot hârtiile, bag plasticu’ la loc şi-ţi dau ţie hârtiile. Wrong move! O lună jumate’ după nu ma aud nimic de tine. Niciun telefon, niciun semn de viaţă. Între timp, eu cam uitasem de bani şi de altele, că nu stau acasa, contorizând fiecare secundă de aşteptare. Doar că aflu de la un binevoitor prieten comun, că mâine pleci la mare. În Grecia. Şi-atunci mi se aprinde beculeţul: păi ia stai prietene, ce facem noi aici? Mi te plângi că n-ai bani să te uşurezi în centru şi că mi-aş face pomană dacă ţi-aş plăti berea şi tu mâine pleci în Grecia? Ai câştigat la Lotto între timp şi n-am aflat eu?

Întrebarea logică este: şi cu banii mei cum rămâne? Continue reading 'Dă-mi şi mie nişte bani cu împrumut…'»

HTC Magic

By A.Faith, 19 - August - 2009 17:52

Nu, nu scriu o ştire, pentru că HTC Magic n-a apărut azi sau ieri. Încerc să scriu de ce îmi doresc acest telefon :)

Prima dată când am auzit că Google are de gând să intre pe piaţa sistemelor de operare pentru smartphone-uri mi-am zis că următorul meu telefon o să fie de-al lor. Actualmente, am în dotare în materie de telefoane un Sony Ericsson W810i care are câţiva ani buni şi multe evenimente la activ: de la căzături sănătoase până la făcut baie în cola. Se cunoaşte că e vechi şi că i-a cam sunat ceasul, însă cu greu îmi vine să renunţ la anumite funcţii pe care nu le-am mai găsit la alte telefoane! Voi enumăra în rândurile care urmează o parte din standardele cu care m-am obişnuit eu până acum.

Multi-tasking

Nu de puţine ori am Opera Mini sau alt program Java deschis şi doresc să mai fac şi-altceva între timp. Vreau să scriu un sms, să caut un contact, să ascult o melodie, să… ceva. Nu am întâlnit multe modele de telefoane care să fie în stare să facă treaba asta aşa cum îmi doresc eu: fără să sacadeze, fără să fie nevoie de combinaţii ciudate de taste sau de restricţii idioate.

Memorie specială de parole

Telefoanele SonyEricsson sunt singurele non-smartphone pe care le-am butonat şi aveau implementate o funcţie de e-Wallet. Adică o funcţie care să îţi permită să păstrezi sub o parolă master, coduri pin, parole sau alte chestii sensibile. Nu de alta, dar nu-i confortabil să păstrezi în agendă sau în mesaje codurile pin de la carduri. Continue reading 'HTC Magic'»

Panorama theme by Themocracy