Comments (0)

By A.Faith, 18 - December - 2011 8:00

Oare cat mă va ţine acest avânt bloggeresc?

Posted from WordPress for Android

Comments (1)

By A.Faith, 30 - October - 2011 12:29

În acest weekend m-am mutat pentru prima dată într-o casă nouă. Dar genul ăla de mutare cu tot tacâmul, cu strâns şi împachetat, cărat şi „salut, eu sunt Gabi, noul dumneavoastră vecin”. Şi am realizat câteva chestii:

Îmi place să mă mut!

Oricât de ciudat ar suna asta, sentimentul că te muţi într-o casă nouă, că evoluezi, că îţi îmbunătăţeşti condiţiile de trai e ceva greu de explicat. Da, vine la pachet cu zile pierdute şi cu căutări prealabile interminabile împreună cu agentul imobiliar sau pe cont propriu, dar când într-un final, baţi palma cu proprietarul şi iei cheile noii case, mersul tău devine altul, iar zâmbetul de pe faţă e greu de descris.

Iar chimia care apare între tine şi noul proprietar, subiectele de discuţie care parcă nu se mai termină, îţi dau siguranţa că n-o să te trezeşti cu un „Notice of eviction” din senin, care să te pună iar pe drumuri.

Ai şansa de a scăpa de lucrurile inutile

Din fire, sunt un om strângător. Prefer să găsesc o utilitate lucrurilor decât să le arunc la gunoi. Fie pentru că mă ataşez de ele, fie pentru că mi-e greu să mă descotorosesc de vreun hanorac mai decolorat, dar care-mi face plăcere să-l port, mutatul e momentul perfect pentru a sorta chestiile care-ţi sunt utile şi care nu-ţi sunt utile. Iar dacă te ocupi singur şi de cărat, ai face bine să poţi să te debarasezi uşor de vechituri, altfel o să ai nevoie de forţă şi de-un masaj după.

Pui osul la treabă!

Oricât ai încerca, viaţa modernă cu un job full time într-un oraş precum Bucureştiul face practicarea unui sport cu regularitate destul de dificilă. Din lipsă de timp, de chef sau de loc, mie mi se pare că ai nevoie de multă voinţă să te poţi numi sportiv într-un astfel de context. Totuşi, după un weekend de cărat scai cu haine şi alte lucruri, mă simt ca şi cum aş fi ridicat haltere toată săptămâna. Fără febră musculară însă Nu ştiu de ce, pentru că mă aşteptam să nu mă pot ridica din pat în această dimineaţă.

Piaţa imobiliară

Aşa cum am mai spus, e prima dată când mă mut. Nu cred că sunt în măsură să-mi dau cu părerea despre piaţa imobiliară, despre cât de bine sau cât de rău merge, dar vă pot spune că în ultimele 2 săptămâni toată treaba a stat cam aşa: o garsonieră bună, mobilată modern şi utilată, la un preţ bun, într-o zonă bună se dădea în câteva ore de la apariţie. Ba mai mult, inclusiv anunţurile medii pe o scară a atractivităţii nu mai erau de actualitate de pe o zi pe alta. Aşa că dacă vreţi să închiriaţi în perioada asta, înarmaţi-vă cu răbdare şi cu un buget pe măsură, gata să plusaţi ca să obţineţi ceea ce vă doriţi, aproape la fel ca la o licitaţie. Un proprietar va fi mereu mai interesat să vă închiereze vouă, dacă plusaţi cu 10-20€ şi promiteţi o colaborare pe termen lung.

Agenţie imobiliară sau căutare pe cont propriu?

Dacă ai timp, chef şi răbdare, ia fiecare site de anunţuri la puricat şi caută proprietari. Din zecile de telefoane pe care le-am dat la anunţurile de pe site-ul anuntul.ro, doar 2 s-au dovedit a fi proprietari. Si in fiecare zi am sunat cel putin 30. Avantajul de a găsi un proprietar dornic să închirieze, cu o proprietate care să arate decent sau chiar foarte bine, la un preţ bun şi eventual, gata oricând pentru o vizionare şi o eventuală negociere e desprins din poveste. Iar poveştile se întâmplă rar.

Am ajuns la concluzia că un agent imobiliar profesionist, care ştie să-şi facă meseria şi care înţelege conceptul de servicii de calitate îţi va face viaţa mult mai uşoară şi nu vei avea sentimentul că ai plătit nişte bani pentru nimic. În cazul meu, 100€ au meritat!

Ce-a fost greu a trecut, acum urmează runda a doua

PS: Mulţumesc tuturor celor care au dat mesajul meu mai departe şi care m-au ajutat, într-un fel sau altul.

sursa foto

Comments (2)

By A.Faith, 24 - October - 2011 22:57

Cum s-ar zice în dulcele grai oltenesc, se făcu anu’ de când mă mutai în Bucureşti

Şi veni cazu’ să schimbăm macazul. Să zicem că aş vrea să găsesc 2 garsoniere într-o zonă bună, mobilate şi utilate, pe termen lung, cu proprietari mişto, de preferat care să fie OK cu ideea că îşi primesc banii cu regularitate într-un cont bancar şi fără să fie nevoie să umblu eu prea mult după ei.

Anuntul.ro e cam degeaba, iar la recomandarea unui prieten, magazinuldecase.ro m-a lăsat baltă. Nu de alta, dar anunţurile din 2010 mi se par puţin cam expirate, chiar dacă pozele arată geniale şi-ţi vine să pui mâna pe telefon să suni, indiferent de oră.

Am făcut până una alta o listă intermediară de telefoane de dat mâine, dar sunt curios, poate mă ajută cineva cu alte sugestii: cum găsesc locuinţa perfectă şi mai ales, cum reuşesc chestia asta de 2 ori într-un interval foarte scurt de timp (gen… maxim o săptămână).

Orice sugestie e binevenită!

Comments (0)

By A.Faith, 30 - September - 2011 3:58

Am auzit expresia asta de curând undeva şi mi-a rămas în cap. Mi se pare cea mai bună explicaţie pentru deciziile pe care trebuie să le iei şi pe care nu le găseşti deloc uşoare. Pentru paşii pe care trebuie să-i faci şi pentru acel „leap of faith”.

O cină în oraş

Unu’, două gânduri din trecut

Şi-un flirt.

It’s all for the greater good

Comments (3)

By A.Faith, 19 - June - 2011 19:35

„And they lived happily ever after.”

Cam așa se încheie toate poveștile, mai puțin Shrek, unde în filmele care urmează, acel happily every after este luat la boabe mărunte și povestit pe îndelete.

Mă gândesc acum la faptul că uneori nu e ca-n povești și nu ajungi de fiecare dată pe drumul pe care-ți dorești acolo unde vrei tu. Și degeaba mai ajungi dacă drumul, experiența și eforturile depuse nu îți aduc împreună ceea ce ți-ai dorit: echilibrul, bucuria și liniștea sufletească deplină.

Da’ ce să-mi faci? Copil veșnic nemulțumit, mereu dornic de ceva ca-n povești. Oare când o să realizez că poveștile nu există decât în cărți?