În plus, sutele de mii de kilometri pe care i-a parcurs tata m-au inspirat mereu. M-a fascinat tot timpul să stau în dreapta lui și să văd cum știe cu ochii închiși mai toate drumurile, cum veșnic are câte-o poveste de prin zona pe unde suntem. Mereu mi-am dorit să pot să fiu la fel ca el.

Și acum mi s-a oferit posibilitatea asta. Am împrumutat pe termen nelimitat mașina tatălui meu și m-am bucurat de libertatea pe care mi-a oferit-o. Craiova – București fără escală în Gara de Nord, cumpărături la ore nesimțite și plimbări lungi fără a avea grija metroului.

Însă am realizat o chestie simplă: nu e ceea ce-mi doream eu.

Scurtăturile te privează de plăcerea efortului!

Da, e mișto să plec la ora 1 noaptea să-mi cumpăr tot felul de nimicuri de la un magazin din celălalt capăt al orașului sau să opresc în primul OMV, să fac plinul și în câteva ore să-mi beau cafeaua pe plajă, însă nu e același sentiment ca atunci când faci asta folosind un lucru pentru care ai muncit tu, nu altcineva.

Așa că, mersi tată, pentru lecția pe care mi-ai oferit-o. Mersi că mi-ai arătat cum e să te bucuri de-o chestie pentru a realiza cum stau lucrurile, cu bune și cu rele.

Și mi s-a mai confirmat încă o dată faptul că eu funcționez perfect cu spoilere. Nu-mi plac surprizele, vreau să știu dinainte la ce să mă aștept!

Posted from WordPress for Android

Îmi place să mă mut!

Oricât de ciudat ar suna asta, sentimentul că te muţi într-o casă nouă, că evoluezi, că îţi îmbunătăţeşti condiţiile de trai e ceva greu de explicat. Da, vine la pachet cu zile pierdute şi cu căutări prealabile interminabile împreună cu agentul imobiliar sau pe cont propriu, dar când într-un final, baţi palma cu proprietarul şi iei cheile noii case, mersul tău devine altul, iar zâmbetul de pe faţă e greu de descris.

Iar chimia care apare între tine şi noul proprietar, subiectele de discuţie care parcă nu se mai termină, îţi dau siguranţa că n-o să te trezeşti cu un „Notice of eviction” din senin, care să te pună iar pe drumuri.

Ai şansa de a scăpa de lucrurile inutile

Din fire, sunt un om strângător. Prefer să găsesc o utilitate lucrurilor decât să le arunc la gunoi. Fie pentru că mă ataşez de ele, fie pentru că mi-e greu să mă descotorosesc de vreun hanorac mai decolorat, dar care-mi face plăcere să-l port, mutatul e momentul perfect pentru a sorta chestiile care-ţi sunt utile şi care nu-ţi sunt utile. Iar dacă te ocupi singur şi de cărat, ai face bine să poţi să te debarasezi uşor de vechituri, altfel o să ai nevoie de forţă şi de-un masaj după.

Pui osul la treabă!

Oricât ai încerca, viaţa modernă cu un job full time într-un oraş precum Bucureştiul face practicarea unui sport cu regularitate destul de dificilă. Din lipsă de timp, de chef sau de loc, mie mi se pare că ai nevoie de multă voinţă să te poţi numi sportiv într-un astfel de context. Totuşi, după un weekend de cărat scai cu haine şi alte lucruri, mă simt ca şi cum aş fi ridicat haltere toată săptămâna. Fără febră musculară însă Nu ştiu de ce, pentru că mă aşteptam să nu mă pot ridica din pat în această dimineaţă.

Piaţa imobiliară

Aşa cum am mai spus, e prima dată când mă mut. Nu cred că sunt în măsură să-mi dau cu părerea despre piaţa imobiliară, despre cât de bine sau cât de rău merge, dar vă pot spune că în ultimele 2 săptămâni toată treaba a stat cam aşa: o garsonieră bună, mobilată modern şi utilată, la un preţ bun, într-o zonă bună se dădea în câteva ore de la apariţie. Ba mai mult, inclusiv anunţurile medii pe o scară a atractivităţii nu mai erau de actualitate de pe o zi pe alta. Aşa că dacă vreţi să închiriaţi în perioada asta, înarmaţi-vă cu răbdare şi cu un buget pe măsură, gata să plusaţi ca să obţineţi ceea ce vă doriţi, aproape la fel ca la o licitaţie. Un proprietar va fi mereu mai interesat să vă închiereze vouă, dacă plusaţi cu 10-20€ şi promiteţi o colaborare pe termen lung.

Agenţie imobiliară sau căutare pe cont propriu?

Dacă ai timp, chef şi răbdare, ia fiecare site de anunţuri la puricat şi caută proprietari. Din zecile de telefoane pe care le-am dat la anunţurile de pe site-ul anuntul.ro, doar 2 s-au dovedit a fi proprietari. Si in fiecare zi am sunat cel putin 30. Avantajul de a găsi un proprietar dornic să închirieze, cu o proprietate care să arate decent sau chiar foarte bine, la un preţ bun şi eventual, gata oricând pentru o vizionare şi o eventuală negociere e desprins din poveste. Iar poveştile se întâmplă rar.

Am ajuns la concluzia că un agent imobiliar profesionist, care ştie să-şi facă meseria şi care înţelege conceptul de servicii de calitate îţi va face viaţa mult mai uşoară şi nu vei avea sentimentul că ai plătit nişte bani pentru nimic. În cazul meu, 100€ au meritat!

Ce-a fost greu a trecut, acum urmează runda a doua

PS: Mulţumesc tuturor celor care au dat mesajul meu mai departe şi care m-au ajutat, într-un fel sau altul.

sursa foto

Şi veni cazu’ să schimbăm macazul. Să zicem că aş vrea să găsesc 2 garsoniere într-o zonă bună, mobilate şi utilate, pe termen lung, cu proprietari mişto, de preferat care să fie OK cu ideea că îşi primesc banii cu regularitate într-un cont bancar şi fără să fie nevoie să umblu eu prea mult după ei.

Anuntul.ro e cam degeaba, iar la recomandarea unui prieten, magazinuldecase.ro m-a lăsat baltă. Nu de alta, dar anunţurile din 2010 mi se par puţin cam expirate, chiar dacă pozele arată geniale şi-ţi vine să pui mâna pe telefon să suni, indiferent de oră.

Am făcut până una alta o listă intermediară de telefoane de dat mâine, dar sunt curios, poate mă ajută cineva cu alte sugestii: cum găsesc locuinţa perfectă şi mai ales, cum reuşesc chestia asta de 2 ori într-un interval foarte scurt de timp (gen… maxim o săptămână).

Orice sugestie e binevenită!

O cină în oraş

Unu’, două gânduri din trecut

Şi-un flirt.

It’s all for the greater good

Cam așa se încheie toate poveștile, mai puțin Shrek, unde în filmele care urmează, acel happily every after este luat la boabe mărunte și povestit pe îndelete.

Mă gândesc acum la faptul că uneori nu e ca-n povești și nu ajungi de fiecare dată pe drumul pe care-ți dorești acolo unde vrei tu. Și degeaba mai ajungi dacă drumul, experiența și eforturile depuse nu îți aduc împreună ceea ce ți-ai dorit: echilibrul, bucuria și liniștea sufletească deplină.

Da’ ce să-mi faci? Copil veșnic nemulțumit, mereu dornic de ceva ca-n povești. Oare când o să realizez că poveștile nu există decât în cărți?

Să tot fie vreo 8 ani de când m-am „mobilizat”. Și telefonul mobil a înlocuit de multă vreme ceasul deșteptător, ceea ce mi-a permis mereu să-mi încep ziua cu o piesă care să mă facă să mă trezesc fără mofturi suplimentare. E bine știut faptul că nu sunt o persoană matinală, deci trezitul dimineața nu se poate altfel decât cu o piesă de rezistență, care să nu devină motiv de înjurături matinale.

De prin decembrie am început să mă trezesc zi de zi cu „The Game – Dreams”. Mi se pare motivațional să mă trezesc în fiecare dimineață și mă pun în mișcare pentru a urma ceea ce mie-mi place să numesc „my dreams”.

Mici, mari, realizabile sau doar himere, cert e că sunt ale mele și cred cu tărie că într-o zi le voi bifa pe o listă din capul meu.

Dacă stau bine să mă gândesc, dintotdeauna mi-a plăcut să stau și să privesc în gol, să visez aiurea și să-mi imaginez tot felul de scenarii. Și când se întâmplă, atunci ce-ți mai poți dori?

Ceea ce mă-ntreb eu acum este: oare câte sacrificii trebuie să facem pentru a ne vedea visele împlinite?

Inițial voiam să postez David Guetta ft. Kid Cudi – Memories, dar ce rost mai are să ne gândim la ce-a fost, când ne putem gândi la ce-o să fie, nu?

PS: La mulți ani și ție Dane!

• 10-15 kg în plus – urgent!
• 10.000 de kilometri de parcurs la volan
• să conduc 50 de maşini diferite
• (cel puţin) o experienţă off-road veritabilă, atât ca pasager cât şi ca şofer
• mi-ar plăcea un DSLR
• să-mi (re)pornesc cel puţin un proiect personal pe care să-l duc acolo unde mi-am propus
• să fac un drum ceva mai lung cu bicicleta şi cu rucsacul în spate – Constanța?
• să merg cu motocicleta
• să merg cu ski-jet-ul

În afară de astea, pentru 2011 îmi propun:

• să mă revanșez față de oamenii cărora le datorez ceea ce sunt acum și care m-au ajutat mereu, necondiționat.
• să citesc mai mult
• să dorm mai mult
• să am casa mea
• tot ceea ce fac eu acum din punct de vedere profesional să prospere
• să vorbesc la un eveniment public (cred că e cel mai înfricoșător lucru, să stai în fața unor oameni și să fie nevoie să acaparezi atenția tuturor prin ceea ce spui)
• s-o plimb pe Cora în Tineretului, Titan și în parcul Carol
• să fac o plimbare de cel puțin 100km cu tata în dreapta conducând Fast & Furious style
• să îmi păstrez prietenii și să fac în așa fel încât să fie bine și pentru mine și pentru ei
• să mai vizitez cel puțin o țară străină
• să merg în concediu și să mă relaxez, fără stres, griji și probleme
• să-mi revăd colegii de liceu adunați la o masă, măcar o parte dintre ei
• să văd orașele României pe care îmi doresc de multă vreme să le vizitez: Timișoara, Iași, etc.
• să iau o decizie în ceea ce privește facultatea și educația superioară
• să-mi organizez pozele într-un album
• să-mi cresc colecția de CD-uri cu muzică
• să văd mai multe filme (de preferat la cinema)
• să renunț la obiceiurile proaste
• să-mi fac asigurare medicală privată și de preferat și asigurare de viață
• să învăț să gătesc mai bine
• să învăț să fiu fericit și cu ceea ce am, chiar dacă de cele mai multe ori îmi doresc mai mult
• să învăț să am mai multă răbdare și să nu mă  mai enervez așa ușor, că nu vreau să fie cineva nevoit să ridice polița aia de la asigurarea de viață pe care vreau s-o fac
• să cunosc și alți oameni noi
• să beau o bere cu fiecare artist din playlist-ul meu de zi cu zi.

Cred că piesa anului ăsta e Sișu ft PachaMan – Rude boy:

La mulți ani și să ne-auzim cu bine anul viitor!

PS: apropos de piesa de mai sus… cred că am ales-o mai ales datorita faptului ca am avut sansa ca anul sta sa-l cunosc personal pe cel pe care il ascultam cand eram mai mic spunand că toți avem „același sânge”. (link)

Acum nu mai am timp sa petrec 5-6 ore cu WP-ADMIN in fata si sa trec prin toate posturile scrise, sa-mi aduc aminte si sa trec cu in revista activitatea mea. Si spun asta nu pentru ca nu vreau sau nu-mi face placere, ci pentru ca s-au schimbat multe in viata mea.

Anul ăsta am ajuns în final în Germania, așa cum îmi doream de atâta timp. O întreagă aventură care a implicat drumuri prin tot Berlinul, descoperirea faptului ca laptopul meu a crăpat a doua oară (cred că definitiv de data asta) după ce l-am cărat în spate jumătate din europa, o fuga prin aeroport, deziluzia pierderii unui avion, speranța de a face rebooking la următorul zbor, fuga prin aeroportul din Varșovia împreună cu o tipă super tare căreia îi datorez mulțumiri din tot sufletul, etc. etc.

Data viitoare când ajung în Germania vreau să stau mai mult, să mă plimb, să văd despre ce e vorba și să fac să fie bine… ca să nu fie rău )

Cât despre Mongolia… heh! M-am întâlnit cu Mihai de câteva ori pe anul ăsta, am schimbat câteva vorbe, ce mai.. mi-am văzut visul cu ochii

Din ceea ce îmi propusesem pentru 2010:

• linişte şi sănătate în familie done
• să scap cu bine de liceu & bac şi alte prostii de genul done
• să găsesc cel mai bun drum pentru viitor, să trec la nivelul următor done
• 10.000 de kilometri de parcurs la volan – undeva sub 5000
• să conduc 50 de maşini diferite – doar 20
• (cel puţin) o experienţă off-road veritabilă, atât ca pasager cât şi ca şofer din păcate, nu
• să schiez şi să mă dau cu snowboard-ul – done
• 10-15 kg în plus – not done ba chiar am mai slăbit.
• să (re)văd şi alte locuri din România frumoase – ohohoho!!!
• să cunosc şi mai mulţi oameni faini – ohohohoho!!!!!!
• mi-ar plăcea un DSLR (Kit Olympus sau Kit Canon ) şi-un desktop cu 2 monitoare, dar nu cred că o să am parte de ele în 2010 – DSLR nu mi-am luat, dar la muncă am un desktop cu 2 monitoare
• să-mi (re)pornesc cel puţin un proiect personal pe care să-l duc acolo unde mi-am propus – aproximativ
• să-mi organizez viaţa după un program, măcar 50% din timp să fie planificat şi nu la voia întâmplării. – și în ce hal am ajuns să-mi organizez  viața )
• să beau o bere cu Mihai Barbu (mongolia.ro) – checked!
• să învăţ lucruri noi – done
• să râd şi să zâmbesc mai des – done!
• să termin de citit toate cele 4 cărţi începute anul ăsta – nu mai știu despre ce cărți era vorba, dar știu că am citit câteva.
• să zbor (avion, parapantă, whatever) – am zburat
• să fac un drum ceva mai lung cu bicicleta şi cu rucsacul în spate (Slatina e un oraş interesant şi apropiat) – încă nu
• să-mi schimb telefonul mobil – HTC Desire HD baby!
• să fiu mai ordonat – în niciun caz… am inaugurat Colțul dezordonat.
• să mănânc la un restaurant exotic ceva special – am mâncat de la un chinezesc o dată o friptură de câine, pisică, dracu știe ce-a fost, dar mi-a întors stomacul pe dos. spre deosebire de libanez unde mmmmm
• să am biroul meu – checked!
• să merg la mai multe concerte şi să-mi cumpăr mai multe albume de muzică – checked!
• să văd un film 3D – checked!
• să-mi iau o floare/plantă de care să am grijă – o am pe Gălușcă, much more better!
• să gătesc pentru prieteni într-o seară – checked!
• să merg cu motocicleta – not checked
• să merg cu ski-jet-ul – not checked

Ceea ce nu am trecut în planurile pentru 2010 erau planurile cu privire la facultate şi la job, pentru că nu ştiam exact ce o să fac şi ce urmează. Anul ăsta nu m-am dus la facultate, pentru că în vară nu am intrat unde mi-am dorit eu. Decizia de a veni în București însă a rămas, care în schimbul unor sacrificii însemnate, s-a dovedit cea mai bună decizie pe care am luat-o în ultima vreme.

Faptul că începând cu luna decembrie sunt angajat Groupon România a însemnat pentru mine una din cele mai mari realizări personale din ultima vreme. Nimic nu-i ușor, nimic nu-i doar lapte și miere, însă cert e că perspectivele sunt bune.

Ok, gata, o scurtez cu retrospectiva asta că mai am un post de făcut, cu planuri pe 2011 și tre să mă duc să mănânc ceva și să plec la petrecere. V-am pupat, ‘ra-ț-ai dracu’ de simpatici

PS: piesa anului a fost și rămâne în continuare :

Spike – Cine vine

Asculta mai multe audio diverse

PPS: o altă chestie cu care sunt foarte fericit apropos de 2010 este că am avut norocul să cunosc o mulțime de artiști care au rulat la greu la mine în boxe și în căști sau care au legătură cu muzica; Cedr2yk, Pacha Man, Sisu, DoubleL, Jhivago de la Veritasaga, Koma de la HadesRecords, Dj OldSkull și mulți, mulți alții.