Comments (5) … cum poate o femeie să-ţi schimbe ziua cu un simplu zâmbet sau cu o vorbă.
Fie că e vorba de mama ta, care îţi dă un sfat util sau de o necunoscută care îţi zâmbeşte frumos, uitându-se în ochii tăi în timp ce trece pe lângă tine, e incredibil!
Însemnare scrisă pe 13 august, la ora 3 şi 21 de minute, în speranţa că aşa îmi creez un dead-line în care să vă povestesc ce-am făcut prin mega-vacanţa mea de anul ăsta.
Într-un final, am ajuns acasă. Mult doritul acasă.
După cam 3 săptămâni de vacanţă la Constanţa şi la Slănic Moldova m-am întors acasă 
Pun foarte mult accent pe chestia asta, pentru că nu a fost una din cele mai strălucite vacanţe în care am fost până acum. Şi mă exprim elegant. Prefer să nu intru foarte mult în detalii pe tema asta, pentru că e un subiect destul de sensibil şi nu vreau să supăr pe cineva.
Ideea e că mi-au lipsit mult evenimentele din categoria daily routine. E naşpa să te trezeşti dimineaţa, într-o staţiune de odihnă în zgomot de bormaşină, ciocane, tablă zincată manipulată de un Dorel care nu se gândeşte că la ora 8 lumea doarme şi ar trebui să aibă grijă să nu scpae ditamai folia de 5 metri vreo 2 etaje, că se-aude! Preferam să mă trezească dom’şoara Cora, lătrând la pisici, măcar la aia puteam să urlu să tacă!
Mi-au lipsit prietenii şi cunoştinţele aflate la un telefon distanţă de o ieşire la o cafea, bere, whatever. Pentru că din Constanţa, din km -5 unde am stat eu până în Năvodari sau prin alte cartiere ale oraşului de pe malul mării faci cel puţin o oră pe jos şi tot cam atât şi cu autobuzul la orele de vârf. În plus, în Constanţa bătrânii circulă gratuit cu autobuzul şi-ţi suflă-n ceafă până te ridici de pe scaun şi-i urezi să înlemnească acolo pe scaun!
Mi-a lipsit centrul sau un loc frecventat de lumea pe care s-o cunosc, măcar din vedere, cu care să pot lega o conversaţie sau cu care să am ce să discut în faţa unei beri. Constanţa, aşa cum am văzut-o eu, n-are un astfel de loc. Mall-ul nu se pune, că acolo nu vine toată lumea, iar plaja iese din disucţie, pentru că persoanele care locuiesc în C-ta se duc cel mult o dată pe an acolo. În cel mai fericit caz…
Pe scurt, mi-a lipsit comunitatea. Mi-au lipsit acei alţii care de cele mai multe ori contează
Am ajuns la concluzia că uneori, ai nevoie de stabilitate mai mult decât ai nevoie de ceva nou, pentru că ajungi să nu-ţi mai găseşti acel loc al tău unde să te simţi bine indiferent de situaţie. Spun asta pentru că am mai trecut printr-o astfel de experienţă, când ajunsesem la un moment dat să fiu în fiecare weekend plecat din localitate timp de o lună de zile, pierzând nopţi aiurea pentru … nimic interesant sau util. Şi oricât de marfă ar fi locul în care urmează să ajungi, nu-i ca acasă, ca-n patul tău, ca-n camera şi ca-n casa ta.
Vorba aia: there’s no place like 127.0.0.1 !
Never ever trust anyone atunci când vine vorba de timpul tău liber şi de cum e acesta planificat. Plm, mi-au trebuit 18 ani să înţeleg faptul că uneori, e mai bine să iei unele decizii de unul singur, să nu consulţi pe nimeni şi să faci de capul tău, că aşa e cel mai bine Păcat că a trebuit să treacă 3/4 din vara asta ca să pricep acest lucru…
Investeşti 1000 de lei într-o chestie, munceşti şi faci sacrificii de orice natură pentru a obţine ceea ce îţi doreşti, pentru a atinge acel ţel, iar când poţi să spui că totul s-a terminat într-un final cu bine, primeşti următoarea replică:
Bun, şi-acuma, ce-o să faci cu chestia asta? La ce-ţi foloseşte? De ce te-ai grăbit atâta?
Motivaţional as hell să ştii că ai cheltuit atâtea resurse pentru a primi înapoi fix… nimic. Şi mai frumos e când un singur lucru de genul ăsta vine după o zi întreagă de veşti bune, făcându-le să pară insignfiante.
În ultimele trei zile am neglijat complet orice altă activitate care nu avea legătură cu permisul. Şi când spun orice altă activitate mă refer la masă, somn, baie (da, am stat 2 zile fără să-mi fac baie pentru că am învăţat câteva ore bune şi pur şi simplu am adormit cu cartea-n braţe), blog, job, prieteni… într-un cuvânt, tot.
Şi toate astea pentru a-i cheltui banii lu’ Eugen pentru a lua permisul. De azi, sunt oficial, conducător auto. Fără dovadă şi fără actul doveditor, dar se rezolvă şi asta în câteva zile/săptămâni. Am luat 26 de puncte fiindcă am făcut aşa cum a zis Alleks 
(şi nu numai el): nu m-am grăbit deloc şi mi-am acordat mai mult timp pentru gândirea răspunsurilor. Şi bag de seamă că a meritat. La oraş am avut noroc, am avut un traseu scurt, uşor şi fără probleme prea mari. Mi-a tăiat un Bacriz faţa, dar asta nu se pune la socoteală ) Iar poliţistul a fost un tip jovial şi pus pe glume. Sunt curios dacă te opreşte în trafic, mai e tot aşa sau face pe durul? Sper să nu aflu prea curând!
Acestea fiind spuse, ne-ntâlnim în infernul în care am acces şi eu acum.
Deci Eugene, să bem, zic!
Panorama Theme by 
Themocracy
