În ultimele trei zile am neglijat complet orice altă activitate care nu avea legătură cu permisul. Şi când spun orice altă activitate mă refer la masă, somn, baie (da, am stat 2 zile fără să-mi fac baie pentru că am învăţat câteva ore bune şi pur şi simplu am adormit cu cartea-n braţe), blog, job, prieteni… într-un cuvânt, tot.
Şi toate astea pentru a-i cheltui banii lu’ Eugen pentru a lua permisul. De azi, sunt oficial, conducător auto. Fără dovadă şi fără actul doveditor, dar se rezolvă şi asta în câteva zile/săptămâni. Am luat 26 de puncte fiindcă am făcut aşa cum a zis Alleks 
(şi nu numai el): nu m-am grăbit deloc şi mi-am acordat mai mult timp pentru gândirea răspunsurilor. Şi bag de seamă că a meritat. La oraş am avut noroc, am avut un traseu scurt, uşor şi fără probleme prea mari. Mi-a tăiat un Bacriz faţa, dar asta nu se pune la socoteală 
) Iar poliţistul a fost un tip jovial şi pus pe glume. Sunt curios dacă te opreşte în trafic, mai e tot aşa sau face pe durul? Sper să nu aflu prea curând!
Acestea fiind spuse, ne-ntâlnim în infernul în care am acces şi eu acum.
Deci Eugene, să bem, zic!
sursa foto
Începe să-mi placă
Deşi pe post-it-urile de pe laptop sunt scrise cu roşu, evidenţiate cu verde şi subliniate cu albastru 3 subiecte mari şi tari de abordat în zilele ăstea, în această seară îmi respect promisiunea mai veche şi scriu despre prima dată. Şi s-ar putea să scriu zilele ăstea că a existat şi-o a doua dată (adică finalizată – o să înţelegeţi mai încolo la ce mă refer) ) Continue reading 'First time, second time…'»
N-am uitat de promisiunea asta! Azi s-a mai adăugat o chestie mişto legată de treaba asta…
Am ajuns acasă şi încă zac în fotoliu, rupt de oboseală. Am fost la Oradea, în BlogTrip cu mulţi bloggeri: Bobby, Adrian, Pyuric, Buddha, Elena, Sorin, Olivian, Marian, Raluca şi Roxana. Toţi într-un Mercedes Viano şi într-un Passat, de la Bucureşti la Oradea via Deva şi retur via Cluj & Scărişoara. 33 de ore de mers cu maşina şi vreo 8 în plus pentru mine cu trenul. A fost foarte frumos şi pot spune că m-am distrat pe cinste. Am cunoscut oameni foarte interesanţi şi cu care am avut ce discuta tot drumul, deci nu m-am plictisit!
Îmi pare rău totuşi că Continue reading 'After Blogtrip #1'»
Nu ştiu dacă am spus vreodată, dar pentru mine Caragiale e tăticul tuturor în materie de literatură. Niciodată nu mi-a făcut mai mare plăcere să citesc ceva ca atunci când e vorba de Nenea Iancu. Nu mă pot mândri că am halit tot ce-a scris el, dar o mare parte din piese le-am văzut la TNC sau pe DVD. Plus schiţele şi toate celălalte.
Cea mai tare fază mi s-a părut cea în care Lefter Popescu se plimbă la o vârstă venerabilă pe străzile Bucureştiului şi repetă obsesiv „Viceversa”. Este, în opinia mea, o scenă genială.
Şi spun asta, pentru că aşa mă văd şi pe mine peste o vreme: repetând obsesiv „21”. Douăşiunu’… douăşiuni..
Azi am avut examenul pentru permis. Primul, după 3 luni de practică, teorie, învăţat, chestionare şi discuţii interminabile despre subiectele enumerate anterior. Fiecare cu o părere, cu un sfat, cu o recomandare. Şi am făcut fix 21 de puncte. Ştiu că sunt mulţi care în spatele acestui punctaj ascund rezultate mai slabe, însă eu am rămas marcat de cifra asta, numind-o malefică! Da, pentru că ăla care a spus că 666 e malefic, fie a fost idiot, fie n-a dat niciodată de carnet.
Spun asta pentru că e foarte frustrant să vezi că ai fost la o întrebare distanţă de a avea carnet. Iar de-aici, o mulţime de avantaje!
Oricum, ţin să le mulţumesc tututor pentru urări, consolări şi toate cele. Poate dă Domnu’ data viitoare (nu-i aşa Alleks?)
Comments (11) 
Themocracy