Comments (2) Dacă există un film numit “În pat cu duşmanul” ei bine eu o să scriu un post numit “La masă cu amantul”. Că nah, am fost pus în postura asta acum ceva vreme. Şi e al dracu’ de cinic şi de mişto 
! Când tu eşti amantul. Continue reading 'La masă cu amantul'»
Decor : o terasă bucureşteană, la umbră. Personaje: Ştefan şi Raluca.
Ştefan: Bună Raluca! Long time, no see…
Raluca: Bună Ştefan. Nu e chiar aşa demult…
Ştefan: mie sincer mi s-a părut mult. poate pentru că eu văd 2 săptămâni a fi mult timp?!
Raluca: Cred că e doar o impresie. Ştiu cupluri care se vad doar în week-end, mereu şi e “suficient”.
Ştefan: 
) ha
Raluca: de ce razi?
Ştefan: râd pentru că nu mă aşteptam la replica asta 
Ştefan: aici ai dreptate.. dar totuşi, de la “în fiecare zi” la “o dată la câteva săptămâni” e ceva timp
Raluca: Ai şi tu dreptate. Întotdeauna te raportezi la ce-a fost mai bun… şi eşti dezamăgit. Vorbesc în general, normal, nu de noi. Drept să-ţi zic… nici nu cred că ne-am straduit să ne întâlnim mai des în ultimul timp. Aşa-i?
Ştefan: aşa e .. aici ai dreptate
Ştefan: la urma urmei, fiecare are viaţa lui
Raluca: Şi ce facem cu dreptatea? Suntem fericiţi?
Ştefan: nu ştiu
Ştefan: eu cred că aş fi ipocrit dacă aş spune că sunt fericit
Raluca: Adica, impreuna nu suntem sigur. Altfel am cauta mai des fericirea asta… Tu chiar ai vrut sa ne vedem mai des?
Ştefan: ăăă
Ştefan: nu ştiu ce să zic
Ştefan: da, cred că da
Raluca: Păi să-ţi spun sincer, nu prea am “simţit” asta
Ştefan: pentru că sincer să fiu, nu-mi e uşor s-adorm gândindu-mă că nu ştiu nimic de tine
Raluca: Dar nu cred că te-a oprit nimeni să afli
Ştefan: vezi tu, nu o dată am încercat să te contactez şi-am auzit mesageria… da, era vocea ta, dar vezi, nu erai tu
Raluca: Ştefan, recunosc c-am fost într-o perioadă proastă în ultima vreme. Nu mai ştiu ce vreau, de la mine, de la alţii…
Raluca: sunt în derivă
Ştefan: pfff… ştii, asta mă dă pe mine peste cap. să nu ştiu ceea ce se întâmplă
Ştefan: pentru că inevitabil mă gândesc la tine
Raluca: da, te cred, dar nu ştiu cum să-ţi explic, că nu te-am simţit aproape. Nu-mi plac tipii insistenţi, dar atunci când ţii la cineva, cred că încerci totuşi să afli mai mult, să faci altceva… aşa zic eu. E rău? Poate că am lucruri pe care nu pot să le spun oricum, în orice cadru
Ştefan: Nu, nu-i rău deloc. Ştii ce cred eu? Că suntem prea politicoşi unul cu celălalt. Din dorinţa de a face totul bine, uităm adevăratul scop. Înainte de fiecare apel, mesaj mă gândesc: băi, dacă nimeresc prost? Cred că gândesc prea mult
Raluca: Haha, m-ai facut să râd… ştii, demult nu m-ai mai făcut să râd. Şi da, poate suntem prea politicoşi. Poţi să te porţi cu mine ca şi c-un prieten bun? Să faci abstracţie de faptul că sunt fată, să zicem? Te-ai purta altfel? off, iar pun prea multe intrebari!
Ştefan: Cred că de fapt, asta-i problema noastră: sunt prea multe întrebări nepuse 
şi da, cred că da ) aş putea să încerc. adică sună amuzant )
Raluca: Vreau să râdem mai mult împreună. Uneori mă întreb dacă ai vrea într-adevăr să ştii ce-am pe suflet adică mă tem cumva să-ţi spun… de reacţia ta
Ştefan: sincer să fiu, şi eu mă tem…
Raluca: de tine sau de mine?
Ştefan: dar nu de reacţia mea exterioară
Ştefan: de amândoi de fapt
Raluca: vezi? şi atunci ce alegi? să ştii dar sa nu-ţi placă ce-ai să afli sau e mai bine aşa? în tăcere?
Ştefan: nu e bine nici aşa nici aşa )
Ştefan: dar ştii că sunt nebun de fel
Ştefan: şi curios
Ştefan: foarte
Raluca: eeee, tu nu esti multumit nicicum …
Raluca: adică nu ştiu cât, cum, dacă să-ţi spun? dacă te superi? dacă şi dacă? mereu mă gândesc la asta. Mi-eşti drag, dar chestiile astea mă omoară
Ştefan: … ai dreptate
Ştefan: ok, hai să lăsăm la o parte puţin toate chestiile ăstea şi să discutăm fără să ne gândim dacă îl facem pe celălalt să sufere sau nu
Raluca: de acord, eu vreau să încerc. Dar dacă rămâne ce-i mai important nespus? Ţie de ce ţi-e teamă în relaţia asta? Chiar aş vrea să ştiu
Ştefan: de ce să rămână ceva nespus? nu suntem sinceri? De ce-mi e teamă? Îmi e teamă să nu rămân cu zeci de vise neîmplinite în minte, de care să-mi aduc aminte mai târziu şi să spun: uite, aici am greşit… Îmi e teamă să te întâlnesc pe stradă peste câţiva ani şi să trecem unul pe lângă altul de parcă nu ne-am cunoaşte, cu toate că fiecare îşi spune în gând : uite-o/uite-l.
Raluca: nu 100%. eu evit mereu ce doare. mie mi-e teamă de altceva: de despărţiri urâte şi care nu sunt necesare. şi am senzaţia că tot la asta se ajunge de fiecare dată
Ştefan: păi spui urâte şi care nu sunt necesare… de ce să ajungem aici?
Raluca: uite de-aia, că la un moment dat n-o să ne mai înţelegem, n-o să ne mai “potrivim” şi din n alte motive pe care acum nici nu le vedem. nu ştiu cum să-ţi zic, uneori mă tem să dau tot, gândurile, dragostea mea pentru că ştiu că-mi va părea rau. aşa simt eu
Ştefan: dar de ce discutăm noi despre “ce-ar putea să fie” şi vedem doar scenarii apocaliptice? sunt sătul de ele până peste cap. nu ziceam la un moment dat c-o să râdem mai mult, c-o să vorbim deschis?
Raluca: văd că nu spui nimic. Te-nţeleg, tu te raportezi un pic altfel la noi. Ştii ce? Hai să mergem la un film? de când n-am mai văzut o comedie împreună? Sau… altceva. Ai chef?
Ştefan: mă întreb dacă am văzut vreodată o comedie ) hai să ne plimbăm puţin… poate mergem după, pe seară, că e mai liber. n-am chef de alte persoane
Raluca: e bine-aşa. mi-era dor să ne ţinem de mână la o plimbare. chiar că parcă a trecut o veşnicie de când nu ne-am vazut. nu ştiu nici eu de ce-s aşa crispata uneori…
decor : achită, se ridică de la terasă şi pleacă ţinându-se de mână. în linişte de data asta
asta ca să mulţumesc pe toată lumea
Decor : scara unui bloc, într-un oraş de provincie.Personaje : Alex şi Magda
Linişte… Linişte apăsătoare. Genul ăla de linişte care prevesteşte ceva rău. Neapărat ceva nou, însă cu siguranţă ceva neobişnuit pentru acest simplu decor.
(Voci în depărtare)
(Scârţâit de uşă)
- Da Alex, ce surpriză… Nu mă aşteptam ca tocmai azi să-ţi aduci aminte să dai şi tu un semn de viaţă. A fost interesant cum tocmai de Florii ţi-ai amintit că mai exist.
- Păi, da, m-am gândit să nu deranjez. Ştii bine ce vreau să zic.
- Nu, de fapt, nu ştiu. Doar ai sunat DIN GREŞEALĂ, nu?
- Da, aşa e. Începe să se fâstâcească şi să se uite în jos, destul de insistent la şiretul desfăcut al adidaşilor. Ai pe cineva?
- Pot să te întreb de ce întrebi?
- Pentru că aşa simt eu… nu ştiu, mă văd de multe ori gândindu-mă la tine şi aproape întotdeauna te văd în braţele altuia-
- Nu, nu am, dar … poate în viitorul apropiat, cine ştie?
- Aha, şi se întoarse spăşit, înjurând în gând. Faci planuri?
- Nu.
- Flirtezi?
- Nu, nu e nici pe departe aşa…
- Dar cum e?
- Chiar nu înţeleg de ce vrei să ştii toate astea.. şi nu înţeleg ce sens mai au discuţiile de acest gen… din moment ce…
- (oftat şi zâmbet amar) vreau doar să…
- Noapte bună, Alex.. mi-aş dori sa nu fie prea tarziu….
O co-producţie A.Faith & Zmeurica. Scenariul are la bază întâmplări adevărate, însă numele personajele sunt fictive.
povesti
| 
adevăr, dialog, intamplari, poveste
Momente şi schiţe? Nu. Atunci? Momente inspirate din realitate, inspirate din întâmplări petrecute, din vise, din gânduri, din dorinţe şi… un fel de continuare pentru povestea asta, la care nu mai am nicio idee cum aş putea continua. Aşa că, am impresia că e timpul pentru ceva nou. Dacă ar fi să fac treaba Hollywood style, ar trebui să fac un trailer care să înceapă aşa :
De la scriitorul poveştii x, în colaborare cu Zmeurica, blogul lui A.Faith prezintă … bla bla bla.
Oricum, n-o mai lungesc, n-are rost. Vă las pe voi să vedeţi despre ce e vorba.
Dacă pe PrimaTV e un serial numit 17, în care e prezentă viaţa dintr-o anumită perspectivă, eu scriu o însemnare numită 18, în care o să prezint întâmplarea (reală) a unei prietene, pe care am aflat-o ieri . Fiecare dintre noi are în cap ca de ziua lui, la împlinirea celor 18 ani să tragă o beţie, să petreacă şi să facă lucruri de care să-şi aducă aminte multă vreme după. Dar toată frumuseţea apare abia după: ar trebui să înveţi pentru BAC şi totuşi n-o faci. Preferi să ieşi, să iubeşti, să te distrezi, să pierzi vremea, să chiuleşti, etc. Când îţi mai aduci aminte mai bagi şi câte-o repriză de învăţat, da’ mai rar, să ai timp şi pentru restul.
Povestea de care vă vorbeam, a început la o cafea şi la o ţigară. Iar când eşti în Bucureştii Noi şi stai în Berceni dacă ratezi ultimul metrou parcă nu-ţi mai vine să pleci acasă. Dacă mai şi ai ţigări, cafea plus companie plăcută… chiar n-ai niciun motiv să le laşi pe toate pentru singurătatea camerei tale sau lumina monitorului. Aşa că te decizi să rămâi peste noapte. Se compară ceva cu nopţile pierdute, cu glumele ălea de care râzi până rămâi fără aer, cu alunele care de sărate ce sunt îţi încreţesc buzele şi momentele ălea în care situaţia o ia razna (adică se încinge treaba) ? Nu… Dacă mai spun că era şi vineri, deja cred că vă imaginaţi ce şi cum. O carte, un rummy, mai o melodie, să treacă timpul, dar e prea “linişte”.
Uşor, uşor, pe cea de-a treia a prins-o somnul, şi s-a refugiat într-o altă parte a camerei, undeva unde nu-i lumină, unde nu-i fum şi unde putea să doarmă în linişte. La 13 ani, parcă nu eşti aşa de învăţat să pierzi nopţile. Iar cei doi.. cei doi au lăsat de-o parte activităţile comune pentru echipa de 3 şi au schimbat placa, trecând la chestii 18+. Dar… whoooohooo! Let’s take it easy, vorba englezului. Hai mai bine la o ţigară , totuşi. Avem auditoriu, şi nu e bine. Fiecare are “obligaţiile lui” şi.. înţelegeţi ce vreau să spun. Ţine-ţi caii în frâu băiete! Acu’ îmi vine în minte un citat mişto : “patience it’s a virtue”, dar nu vreau să-mi imaginez cum ar suna asta într-un astfel de moment ) Bun, hai la o ţigară, hai să ne plimbăm. Dacă e musai, cu plăcere!
Vouă nu vă place să vă plimbaţi seara/noaptea? Nu, fără caterincă, nu-i frumos? Să mergi în linişte, fără să stai cu griji din cauza aglomeraţiei, să mai treci pe lângă un felinar, să mai râzi … e mai frumos pe-ntuneric decât în amiaza mare. Dar ce e mult strică, aşa că-i mai frumos când te întorci acasă.Iar cum o treabă nu e bine s-o laşi neterminată, e bine să te blochezi în lift şi să termini ce-ai început, uitând de obligaţii, de ce-o să zică x, de ce-o să zică y şi aşa mai departe. Love sucks, sex rules. Până data viitoare.
Precizare: dacă ţi se pare că eşti cel care află de pe acest blog ce face prietena ta, află că de ea e vorba!
Panorama Theme by 
Themocracy
