Se trezi brusc, aproape căzut pe jos. Puţin nedumerit, neştiind unde se afla, încercă să-şi menţină echilibrul, dând din mâini. Reuşi să se sprijine într-un sfârşit, dar mai apoi văzu boacăna. Se prijinise de colega de drum.
- Ce faci prietene, vrei să mă dezbraci? Ia-o mai uşor, că-mi rupi hainele 
)
- Ce s-a întâmplat?
- Păi mecanicul ăsta merge ca un maniac. Cred că a lovit ceva!
- Doamne fereşte!
- Apără şi păzeşte, pân’ te nimereşte 
Da, era în tren, avea o companie stresantă, avea un drum lung de parcurs şi nu dormise decât o oră. era totuşi un progres, având în vedere că săptămâna care tocmai se încheia somnul îi fusese ceva străin.
Peisajul ăsta de iarnă timpurie îl îndemna să contempleze asupra problemelor filozofice. Se gândea de ce aşa şi nu altfel, se gândea ce reprezintă el pentru întreg universul, se gândea la existenţa unei lumi paralele şi îşi imagina propria persoană acolo… undeva departe, trăind o viaţă mai fericită.
Deşi îi era somn, nu putea să mai adoarmă. Nici trenul nu-i putea oferi condiţiile necesare pentru un somn de care avea el nevoie şi probabil că cea mai bună soluţie pentru a face timpul să treacă mai repede era să înceapă să socializeze cu „colega”.
- Scuză-mă că te deranjez, dar nu cred că ţi-am reţinut numele.
- hihi, păi nu ţi l-am spus. Eu sunt Alina. Încântată, şi întinse mâna care-i dezvălui un secret
- eu … eu sunt Ştefan. de asemenea, încântat. se pare că nu m-am înşelat când mi-am zis în gând că nu eşti singură.
- din păcate, trebuie să te contrazic. dacă verigheta asta îţi dă impresia că sunt căsătorită, află că nu-i aşa. am fost, şi poate că încă mai sunt, doar că mai am ceva de aşteptat până să ne reîntâlnim. ştii, acolo sus e cam greu s-ajungi la vârsta mea, fără să faci vreo prostie. mie-mi place viaţa, chiar şi fără soţul meu. am încredere că ne vom reîntâlni o dată şi-odată
Se simţi stingher, probabil datorită faptului că ea îi împărtăşise nişte informaţii la care el nu se-aştepta. iniţial, o văzuse ca pe-o fâţă de genul celor care nu ratează niciun tip şi care se face tot ce poate pentru ai oferi „o bucăţică”.
- ah, îmi pare rău, n-am vrut să te-ntristez (deşi zâmbea, pe faţa ei se vedea o oarecare resemnare şi o umbră de tristeţe). mai bine tăceam
- stai chill omule ) ce eşti aşa speriat? n-am 5 ani! la cei 33 ai mei am văzut şi-am trăit multe, aşa că nu mă supăr dintr-atât. m-aş fi supărat dacă acu’ o juma’ de oră mă dezbrăcai )
- îmi cer scuze din nou! n-a fost intenţia mea
- băi… şi doar ce ţi-am spus! stai chill. pe tine ce vânt te trimite pe la Constanţa? te duci în vacanţă acum iarna, la mare?
- ehe, aş vrea eu. de fapt, da mă duc în vacanţă
- interesant. îţi place aşa mult marea?
- nici nu-ţi dai seama!
Se ridică şi-ncepu să caute prin ghiozdan. Calm, apoi din ce în ce mai nevrotic, până dădu de chestia aia mică, lucioasă şi albă. Îşi scoase dintr-o mişcare o ţigară şi încremeni brusc când băgă de seamă privirea Alinei.
- te deranjează?
- Ba pe dracu ) de ce n-ai zis că eşti fumător? am 3 ore de când n-am pus gura pe tutun şi deja simţeam nevoia. dacă nu te superi, pot să-ţi cer şi eu una?
- păi ia vezi poţi ? poftim!
- pfiu… mersi!
Şi din acelaşi pachet îşi scoase şi bricheta pe care din bun simţ i-o oferi ei întâi. Apoi, înainte să facă şi el acelaşi gest pentru a-şi aprinde ţigara lui, se gândi uită puţin mai lung la flacăra aia mică, care pâlpâia uşor. O apropie uşor uşor, privind atent cum lua focul se înteţea şi fumul se ridica valuri valuri.
Primul fum! ah, cât de liniştitor era. Zgomotul trenului era deja mai un vis urât. Şi-ncă unul… şi-ncă unul… şi privind cum nori de fum se întind în jurul lui. Respiră adânc şi mai trase un fum. Gata, era liber. Lăsa de-o parte tot trecutul şi privea înainte : Constanţa, Bucureşti, Braşov, Iaşi, Cluj, Timişoara şi cine mai ştie ce alt oraş… România!
Închise ochii şi-o lăsă pe Alina în compania ţigării. Gata, descoperise cheia către liniştea de care avea nevoie. O ţigară şi o jumătate de oră cel puţin tăcea din gură.
va urma…
Comments (0) 
Înainte de toate, înainte de a începe ceea ce vreau să numesc o relatare a unei clipe, vreau un plan. Înainte de a începe îmi fac un plan. Scriu undeva la început toate ideile. Având posibilitatea de a vedea o transpunerea în realitate a unui vis, înainte de a povesti clipa, îmi fac un plan. Mă liniştesc pentru o clipa – o altă clipă, iar o dată expirat aerul din plămâni, repet pentru a treia oară : îmi fac un plan.
Themocracy